Iubirea

Născută-n adâncul durerii,

mocnirea ascunsă a tăcerii.

E-un zbor deasupra a toate,

sfărâmă lăcate Iubirea!

Doar ea în adâncul trăirii

lucrează ca serv al rodirii.

Iubirea, ne alege şi tot ea ne cheamă

ne spală şi schimbă, iubirea e mamă!

O mamă ce adesea în marea durere,

când tot ai pierdut, ea ţi-e mângăiere.

Cu inima-i caldă, bătând pentru tine,

duios îţi şopteşte, în braţe te ţine.

“-N-ai teamă copile, nu valul rămâne!

Cândva la Golgota am murit pentru tine.

Să crezi puternic că soarele-i acel

ce-n urmă se arată pe cer curcubeu.

Atunci în durere şi-n chinul amar,

plângând când urcam cumplitul calvar

privirea Eu ţintă la Tatăl ţineam

de unde-n mod tainic putere primeam.”

Iubirea, ea vine atunci când ţi-e greu.

Ea e lângă tine şi-ţi spune mereu:

“-Priveşte la Mine şi stai neclintit!

Din orice necaz vei fi izbăvit!”

Alina T.