marți, 31 mai 2011

TRECUTUL – FANTOMA PREZENTULUI


„Singurul loc în care trecutul trăieşte este în mintea ta. Singura putere pe care o are asupra ta este cea pe care i-o conferi.”

Isaia 43:18-Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Mă întreb de ce uneori ne uităm în trecut? De ce ne zboară gândul la ceea ce am făcut? De ce alegem să trăim în trecut decât să ne bucurăm la maxim de prezentul nostru alături de Domnul? De ce gândul nostru îl facem rob trecutului? Dumnezeu ne dă acest sfat pentru binele nostru, pentru ca să ne putem bucura de prezent, trebuie să învăţăm să-l trăim cu adevărat spre slava lui Dumnezeu!
            Coloseni 3:9-10: Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Haideţi să nu ne mai minţim. Să nu ne dăm drept ceea ce nu suntem. Dumnezeu ne cunoaşte inima, ştie ce se ascunde în ea, ştie trecutul, ştie prezentul şi cunoaşte viitorul. Tot ce trebuie să facem este să ne dezbrăcăm odată pentru totdeauna de omul cel vechi şi să ne îmbrăcăm cu Hristos. El stă cu haina neprihănirii întinse spre noi. Trebuie doar să o apucăm. Prezentul pe care îl trăim e şansa noastră să ne înnoim. Nu vă lăsaţi „bântuiţi” de trecut. Acesta nu va face altceva decât să vă umple inima de venin, poate de răzbunare, poate de regrete...Dar prezentul ne oferă şansa să ne încredinţăm pe deplin în mâna Domnului şi să Îl rugăm pe El să ne curăţească de tot ce a fost rău în trecutul nostru, să ne dea un Duh nou şi statorinic şi să ne ţină neclintit pe Stânca Vieţii.
            Fraţilor, nu uitaţi niciodată versetul care zice: 2 Corinteni 5:17- Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Chiar dacă ţi-e greu să de dezlipeşti de trecut, ştiu că singur nu poţi uita poate o persoană ce ai iubit-o, poate un prieten care te-a dezamăgit, poate un om care ţi-a făcut rău...aşa e, nu poţi singur, dar nu uita de versetul care zice: POT TOTUL ÎN HRISTOS CARE MĂ ÎNTĂREŞTE!! În El poţi totul. Îţi poţi înnoi mintea ta, viaţa ta şi poţi să trăieşti liber prezentul şi să ai alături de Domnul un viitor şi o nădejde vie, aceea că-ţi vei petrece veşnicia pentru totdeauna cu EL!!!
            Azi e momentrul să te dezbraci de trecutul tău, azi împlineşte ceea ce spune versetul: Romani 6:6- Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului. Nu mai accepta să fii rob al gândurilor tale care te poartă în trecut. Nu mai accepta să păcătuieşti cu gândul, nici cu fapta, nici cu vorba. Nu mai accepta să rămâi tot un om vechi. Dumnezeu te-a curţit cu Sânge de mare preţ. Ai valoare în ochii Lui, eşti important pentru El, de aceea El e gata să şteargă trecutul tău şi gândurile negre din mintea ta. Dar tu? Eşti gata să-L laşi pe Dumnezeu să lucreze în viaţa ta? Până când vei mai lăsa fantoma trecutului să te bântuiască zi şi noapte? Până când vei asculta ale Diavolului şoapte? Lasă-L pe Dumnezeu să schimbe inima ta, gândul tău şi atitudinea ta. Lasă-L să fie EL lumina călăuzitoare pentru tine şi vei vedea cum totul spre binele tău se va schimba. DUMNEZEU SĂ TE AJUTE SĂ UIŢI TRECUTUL ŞI SĂ TE BUCURI CU ADEVĂRAT DE ELIBERARE!!!

"...Cand si razele vor inceta sa ma atinga, ma voi transforma in uscat...lemn...pregatit sa încalzeasca sufletele care m-au ranit..."
 
   Flory Patru    

duminică, 29 mai 2011

Căsnicia pe care ţi-ai dorit-o întotdeauna de Gary Chapman

Căsnicia pe care ţi-ai dorit-o întotdeauna
de Gary Chapman
prezentare carte
Unul dintre cei mai renumiţi experţi în domeniul marital din America spune:

„Este posibil ca ceea ce numin noi «dragoste» să nu fie dragoste? Este oare posibil ca dragostea, pentru cele mai multe cupluri, să apară după căsătorie?“

Dar cum se creşte în dragoste? Respectatul consilier marital Gary Chapman, autorul cărţii Cele cinci limbaje ale dragostei, un best-seller, analizează aspectele vitale care te pot ajuta să ai căsnicia pe care ţi-ai dorit-o dintotdeauna. Autorul răspunde la întrebări cheie, cum ar fi:

De ce nu se schimbă?
De ce ne certăm pentru lucrările gospodăreşti?
De ce să depunem efort pentru a avea relaţii sexuale satisfăcătoare?

În stilul său cald şi practic, care l-a făcut îndrăgit de ascultători din întreaga lumea, dr. Chapman ne spune că nu vom avea căsnicia la care am visat dacă nu abordăm aspectele esenţiale ale vieţii de cuplu:
·        De ce ne căsătorim? Pentru a obţine unitatea la cel mai profund nivel posibil.
·        De ce nu se schimbă partenerul meu? Schimbarea căsniciei începe cu tine, aplicând principiul lui Isus de a scoate mai întâi „bârna“ din ochiul tău.
·        Care este adevăratul sens al dragostei? Cea mai bună descriere se găseşte în 1 Corinteni, 13 şi oricine poate iubi astfel, prin puterea lui Dumnezeu. Ne iubim partenerul prin cuvinte şi fapte.
·         De ce vorbim mai mult decât ascultăm? Comunicarea este calea spre atingerea unităţii şi intimităţii. Învăţăm să vorbim şi să ascultăm pe rând.
·        Cum împărţim sarcinile în casă? Este un aspect neabordat de multe cupluri, dar o decizie clară în acest sens scade mult tensiunea şi pavează drumul spre unitate.
·        Cine ia deciziile? Modelul este Trinitatea. Deciziile se iau împreună, de comun acord, în 95 % din cazuri. În rarele ocazii când nu există acord, dar decizia trebuie luată, soţul îşi asumă responsabilitatea ei.
·        Relaţiile sexuale nu sunt pline de satisfacţie în mod automat? Numai în filme se petrece aşa, în viaţa reală depunem efortul comunicării şi înţelegerii partenerului.
·        Care este datoria faţă de părinţii partenerilor? Ei trebuie „lăsaţi“ şi onoraţi.
·        Cum ne cheltuim banii? Prin alcătuirea unui plan financiar şi prin decizia ca niciunul să nu facă o cumpărătură peste o anumită sumă.
Gary Chapman abordează realist căsnicia şi ne dă sfaturi utile privind fericirea cuplului. 
Cei care aplică aceste adevăruri biblice au toate şansele de a avea căsnicia pe care
şi-au dorit-o dintotdeauna.
Mai multe informatii despre aceasta carte  la urmatorul link -                 http://www.nouasperanta.ro/casniciadorita/
Gary Chapman este autorul cărţii Cele cinci limbaje ale dragostei, un best-seller conform New York Times. Cu peste 30 de ani de experienţă în consilierea cuplurilor, el are capacitatea neobişnuită de a pune o oglindă în faţa comportamentului uman, arătându-le cititorilor nu numai ce au greşit, ci şi cum să se maturizeze şi să meargă mai departe. Dr. Chapman este realizatorul unui program de radio de o oră în fiecare săptămână, numit Zidind relaţii cu dr. Gary Chapman transmis şi la Pentagon şi la Naţiunile Unite. Este un conferenţiar prolific şi locuieşte cu soţia sa, Karolyn, în Carolina de Nord.
Alte  informaţii şi resurse ale căror autor este Gary Chapman se găsesc la www.5lovelanguages.com
 Materiale prezentate de
Speranţă prin Cuvânt!




duminică, 22 mai 2011

DE CÂTE ORI L-AI DEZAMAGIT PE DUMNEZEU?

Este o întrebare pe care şi eu mi-o pun în mintea mea de atâtea ori: „Oare de câte ori Te-am dezamăgit Doamne?” Când spun o vorbă nechibzuită, când mă supăr, când las gândurile negre să îmi cuprindă mintea, îmi dau seama cât de mult Îl dezamăgesc pe EL. Când El aşteaptă de la mine să mă plec înaintea Lui cu toată fiinţa mea, iar eu am alte preocupări, îmi dau seama cât de dezamăgit de Domnul meu, dar cu toate acestea El aşteaptă să-mi pun capul pe pieptul Lui, aşteaptă să mă întorc acasă precum fiul risipitor, aşteaptă doar un semn din partea mea, ca să se îndure iar de mine.
Îl dezamăgim pe Dumnezeu prin faptul că ne trezim dimineaza şi nu avem timp să stăm de vorbă cu El, dar El răbdător ne tot aşteaptă la rugăciune în zorii dimineţii şi cu toate că noi Îl dezamăgim, El nu ne dezamăgeşte niciodata şi nici nu o va face pentru că ne iubeşte prea mult ca să ne rănescă. Avem preţ în ochii Lui, de aceea şi-a dat Unicul Fiu pentru noi, ca să ne arate că El nu ne dezamăgeşte, chiar dacă noi de multe ori o facem.
Îl dezamăgim pe El de fiecare dată când judecăm pe aproapele nostru, când întoarcem spatele celor care ne cer ajutorul, când nu ne facem timp să vorbim de El celor din jur, când ne e ruşine să spunem că suntem pocăiţi. Îl dezamăgim prin faptul că nesocotim Cuvântul Lui şi de multe ori luăm din Biblie doar ceea ce ne place nouă, ocolind adevărul pentru că poate e prea dureros pentru noi. Îl dezamăgim prin faptul că nu mai ştim să ne bucurăm de prezenţa Lui şi ne este teamă să venim sinceri înaintea Domnului. Îl dezamăgim prin cântările pe care le cântăm fără pic de vlagă în noi, fără să le trăim şi fără să le simţim cu toată fiinţa noastră. Îl dezamăgim prin faptul că de multe ori venim la Casa Lui, dar gândul nostru nu este la El, suntem prezenţi în biserică doar fizic, doar ca să ne vadă fraţii că nu lipsim de la părtăşie.
Îl dezamăgim prin faptul că nu Îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt, că atunci când El ne spune să nu ne temem, noi ne temem, când El zice să nu ne îngrijorăm, parcă noi ne îngrijorăm şi mai tare. Sunt multe alte lucruri pe care fiecare le cunoaştem şi ştim că Îl dezamăgesc pe El, dar punând în balanţă toate aceastea, îmi dau seama că El nu ne poate dezamăgi, pentru că ne iubeşte prea mult, pentru că a curs sânge nevinovat pentru păcatele noastre, pentru că vrea să fim cu El o veşnicie şi de aceea nu ne va dezamăgii.
Haideţi să nu Îl mai dezamăgim nici noi. Dumnezeu nu ne cere imposibilul, El ne cere doar ascultare. Oare e prea greu să ascultăm de El? Oare e un sacrificiu atât de mare?
Doamne, Te-am dezamăgit de atâtea ori, pentru că Diavoulul mi-a întunecat mintea cu atâtea amăgiri, dar de azi Doamne, voi face din tine bucuria mea, Tu Doamne eşti pricina laudelor mele, în tine mă voi bucura toată viaţa mea şi Îţi mulţumesc că Tu nu m-ai dezamăgit şi atât de mult m-ai iubit că până la moarte ai mers pentru mine, ca să îmi araţi că eşti un Prieten care nu mă poate dezamăgi, AMIN!




Florina Patru

marți, 17 mai 2011

Up date

De ceva timp postez tot mai rar articole pe blog datorita faptului ca sotia mea este insarcinata in luna a saptea si trebuie sa am mai multa grija de ea. De aceea, in viitorul apropiat voi avea o activitate mai scazuta pe blog.
Este o perioada in care am nevoie de sustinerea dumneavoastra in rugaciune! Cred din tot sufletul ca Dumnezeu este si va fi cu noi in toate, ca El va asculta rugaciunile voastre, ca noi si bebe vom fi bine!
Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Corneliu Nita

P.S: Daca sunt persoane interesate de colaborare la articole s.a. sa imi scrie la mail corneliunitaharul@yahoo.com Binecuvantari!

V-aţi rugat?

-„Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale.” Psalm 13.5 -


Pastorul Bodelschwingh (1831-1910) a fost mulţi ani directorul instituţiei, numite cu numele său, din Bielefeld. Unul din angajaţii săi a relatat urmă­toarea întâmplare: într-un caz, chirurgul şef a trebuit să-i spună pastorului că regretă, dar pacientul nu mai poate fi salvat. Atunci pastorul l-a întrebat pe profesor: „V-aţi rugat pentru salvarea lui?”

Profesorul zâmbi, la fel şi asistenţii săi. Bodelschwingh trecu cu vederea acest lucru şi spuse: „Deci nu! Bine, atunci voi discuta eu această problemă cu Dumnezeu!” A stat pe genunchi în camera sa o oră şi s-a rugat. Apoi a intrat în camera bolnavului. Aici, sora medicală care îl îngrijea pe bolnav, i-a venit în întâmpinare şi i-a spus: „Domnule pastor, de o jumătate de oră, bolnavului îi merge deodată uimitor de bine!”

După câteva săptămâni, bolnavul s-a însănătoşit. Atunci, într-o oră de linişte, profesorul bătu la uşa pasto­rului şi îi spuse: „Domnule pastor, nu voi mai râde nicio­dată, când mă veţi îndemna să mă rog!”

El aude suspinul sufletului tău/şi plângerea inimii ta­le/ceea ce nimănui nu-i poţi povesti/spune-i cu îndrăz­neală lui Dumnezeu./EI nu e departe,/e foarte aproa­pe/ascultă cu plăcere/rugăciunea celui sărman.

Sursa: Misiune.ro

marți, 10 mai 2011

Adevăruri despre minciună

- "Martorul mincinos nu rămâne ne­pedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa." Proverbe 195 -

Cei mai mincinoşi sunt aceia care nu mai au nici pentru ei adevărul.

(Nicolae lorga)

Adevărul aşteaptă, minciuna este tare grăbită.

(Alexandru Vlahuţă)

Minciuna este ca un bulgăre de zăpadă, cu cât îl ros­togoleşti, cu atât se face mai mare.

(Martin Luther)

Minciuna nu poate lua nimic din adevăr, precum ne­gura nu poate face ziua mai mică.

(Nicolae lorga)

În casa curată a sufletului, păianjenul minciunii a se prinde nu are loc.

(Dimitrie Cantemir)

Totdeauna omul trebuie să-şi închidă gura cât poate pentru adevărul care pare o minciună.

(Dante)

Exagerarea este ruda cea mai apropiată a minciunii.

(Richard Wurmbrand)

Minciuna în vorbe nu-i altceva decât expresia stării interioare a sufletului.

(Platon)

sâmbătă, 7 mai 2011

Când clopotele adesea bat

Când clopotele adesea bat
În turla caldei dimineţi
Pe tine Domnul te-a chemat
Genunchii în rugă să-i apleci.

Îndreaptă-ţi înspre El fiinţa
Aşterne jertfa la altar!
El îţi primeşte rugăciunea
Căci mila Sa n-are hotar.

Isus îţi scaldă dimineaţa
Prin razele Sale de Har
El îţi transformă tainic viaţa
În clipele de pe calvar.

Doar El îţi vede în piept durerea
Şi picură alinul ei,
Când lacrimi mistuie tăcerea
E izbăvirea care-o vrei.

Isus, a pregătit răspunsul
Ce ani la rând ai aşteptat.
Pe braţe te-a purtat chiar Domnul
Cel ce a fost Miel înjunghiat.

Viaţa Sa, e o întreagă jertfă.
Ea, luminează tuturor.
Viaţa ta de îi urmează
V-aduce rod nepieritor.

Alina Tropotei
-08.07.2010-

miercuri, 4 mai 2011

Recunosc pentru că vreau să fiu recunoscut de El

Scriu... nu pentru că vreau... sunt obligat să spun ceea ce trăiesc acum…

Azi o zi grea pentru mine… părăsit de cei apropiaţi, trădat de prieteni şi lăsat pentru un timp în încercarea cu care mă confrunt... de către El. Dar de fapt întrebarea corect pusă ar trebui să sune cam aşa: Oare n-am contribuit chiar eu la acest impas?

Sunt om şi atât... asta înţeleg acum, sunt un om care nu-şi respectă angajamentele faţă de Dumnezeu, care de cele mai multe ori falimentează grosolan... şi nu ştiu de ce! Am crezut că sunt cineva, că sunt puternic, că sunt oameni mult mai răi decât mine şi necredincioşi dar de fapt eu sunt cel dintâi atâta timp cât în ecuaţia vieţii mele nu există Dumnezeu 100%. Nu sunt special şi nici cineva anume... sunt doar un om care se luptă zilnic cu neajunsuri, nervi, disconfort, necaz... asta sunt. Dacă există ceva special în mine acela e Dumnezeu chiar dacă trupul acesta nu e mereu Templul Duhului Sfânt; pentru că aşa doreşte Dumnezeu să fie ca să poată locui în el.

Mă uit în jur şi văd mult necaz, necredinţă, sărăcie spirituală şi de fapt realizez că toate acestea pleacă de la mine pentru că nu sunt în stare să fac ceva cu adevărat care să schimbe şi să influenţeze destinul multor suflete. Cred că dacă fac o lucrare: cânt, vizitez bolnavi sau deţinuţii din penitenciare... problema e rezolvată sau sunt în rândul creştinilor cu viza asigurată spre cer.

Fals!!! Sunt bune toate astea atâta timp cât le fac dintr-o chemare de sus şi nimic nu porneşte din iniţiativa şi interesul meu. Găsesc întotdeauna scuze şi motive de a ieşi din provocările cereşti care cer sacrificiu, trudă, transpiraţie, renunţare, că lucrarea nu se face din fotoliu spiritual sau din faţa plasmei de 106 cm a acestei lumi. Caut să fac bine şi parcă nu îmi iese deloc. De ce? Pentru că în binele pe care eu susţin că vreau să-l fac s-a strecurat şi interesul personal. De cele mai multe ori caut răsplata chiar dacă ar trebui să fie destul de clar pentru mine că răsplata se primeşte sus în ceruri, nu acum şi nici aici, dar totusi: El a promis ''că nimeni nu va rămâne nerăsplătit încă de aici din veacul acesta'' atâta timp cât răsplata nu devine o prioritate pentru mine şi totuşi de cele mai multe ori parcă nu înţeleg asta. Mi-a demonstrat de multe ori lucrul acesta şi parcă tot există necredinţă, neîncredere…

Şi atunci ajung la concluzia că sunt om; dar fără să găsesc un paravan de pitire spirituală, om pentru că mă îndoiesc şi cad... falimentez, aşa încep să nu-l mai acuz pe Petru pentru că dacă eram acolo cu siguranţă nu eram mai bun decât el, când vine vorba de Toma ar trebui să tac să nu zic nimic... cel puţin Toma după ce şi-a pus degetul în rănile Lui, L-a recunoscut ca Domn şi Mântuitor, mi s-au dat şanse multe şi am pus şi eu degetul în rane şi totuşi sunt zile în care nu am credinţă nici măcar cât a lui Toma. Dacă vreau să vorbesc de Iov, Iona sau Samson sau poate chiar şi David eu sunt micuţ pe lângă ei... dar de fapt poate sunt unul dintre ei, dar mai diplomat, mai modern, unul al secolului XXI, mai rafinat, dar azi când aştern aceste rânduri a căzut tot rafinamentul pentru că scriu ce vrea El, nu ce gândesc eu. El întotdeauna spune adevărul şi ne arată realitatea aşa cum este ea. Un simplu exemplu: trec pe stradă şi văd un cerşetor, primul lucru pe care omul din mine vrea să-l facă e să critic. Ce caută ăsta aici? E bun de muncă! De fapt nu e treaba mea, măcar din respect faţă de semeni ar trebui să tac dacă nu vreau să-i întind o mână de ajutor. Azi e el în stradă, mâine s-ar putea să fiu eu, dar nici de data asta nu conştientizez. Un bun exemplu Iov: cine se gândea ca Iov să ajungă în stradă şi în ce hal. Azi bogat, respectat, iar mâine în stradă un cerşetor ale cărui bube au devenit deliciul câinilor, care din când în când îi ţineau companie. Sau unul mai uzual: sunt supărat şi nu vreau să mai fac nimic.

Dumnezeu nu mă ascultă, dar de ce ar trebui să asculte Dumnezeu bazaconiile mele, egoismul meu, firea asta care vrea numai confort personal?! Doamne, bine faci că nu mă asculţi şi nici să nu mă asculţi atât timp cât în mine nu sunt dorinţe sfinte! Sau un alt exeplu: vreau să fiu mereu în faţă, primul fără să mă coste nimic fără să muncesc din greu pentru asta. Vreau la mansarda spirituală dar uit că spiritualitatea începe cu o fundaţie statornică şi până la mansardă sunt atâtea etaje de urcat... Toţi sfinţii lui Dumnezeu, oamenii care au un nume mare pe sfintele pagini ale Scripturii au sacrificat tot până într-acolo încât moartea lor nu a fost una obişnuită sau odihnitoare pe un pat de mătase, ci au sfârşit alergarea sacrificaţi, torturaţi, crucificaţi de dragul Lui. Nu ştiu dacă aş suporta tortura acum... dar fiecare clipă trăită departe de Dumnezeu e o tortură sufletească, fiecare timp trăit în plăceri e un chin. Care e diferenţa: că a muri pentru Hristos e drumul spre rai 100% iar a-ţi tortura singur sufletul e drumul spre iad, cu alte cuvinte alegi pentru cine te jertfeşti.

După toate cele spuse nu pot decât să înţeleg că sunt OM. Da, dar omul acesta poate fi sfinţit de Dumnezeu, deoarece nu există încercare din care să nu pot să ies! Că Dumnezeu îngăduie necaz pentru a nu îmi mai pune încrederea în oameni, dar oamenii trebuie iubiţi şi respectaţi deoarece aceştia sunt creaţia Lui, iar ei nu sunt Dumnezeu! Am mai învăţat să ştiu să tac la timp, pentru că cine vorbeşte mult şi greşeşte mult, că adevărul lui Dumnezeu trebuie confruntat şi arătat aşa cum este el celor care nu trăiesc în adevăr: aici mă găsesc de cele mai multe ori, şi am mai înţeles că genunchii plecaţi aduc biruinţă, şi nu replicile date exact la fix. Cu fiecare aroganţă, mândrie, umplere de sine mă golesc tot mai mult şi devin un vas frumos pe dinafară dar înăuntru n-are nimic bun, dar cu fiecare smerenie, iubire, acceptare mă umplu de Dumnezeu şi de Duhul Sfânt, şi atunci cei din jur vor vedea vasul meu cât de frumos este fără să-i întreb eu. Cum arăt eu? Ce părere aveţi despre mine? Deci începând de azi nu că doresc, deoarece a dori e una şi a vrea e altceva, vreau să fiu altfel şi nu doar stări spirituale.

Nici nu vreau să mă grăbesc, mai bine mai încet dar sigur. La ce mi-ar folosi să fiu azi sus, cel mai bun, iar mâine jos de nerecunoscut! Azi să ridic mâinile la rugăciunea publică aşa de sus aproape de tavan, să strig tare şi ceva cuvinte în limbi cereşti şi peste 5 minute să fiu gata să ţin piept tuturor bârfelor, discuţiilor fără sens. M-am săturat să trec aşa de la o stare la alta de parcă aş fi un cuptor cu microunde în care acum încălzeşti delicatese iar mai târziu carne de porc. Pot totul în Hristos care mă întăreşte, nimic eu, El e totul, în mine este doar voinţa şi trebuie să fie, că Dumnezeu nu ne obligă, măcar de ar face-o, în El este puterea.

Deci pentru mine e clar, trebuie să fiu un om cu frică de Dumnezeu şi iubire faţă de oameni. Unul care să nu-şi plângă mereu de milă, ci să aibă milă faţă de cel care e în nevoi.

Mi-am recunoscut starea mea, şi cred că în veşnicie mă va recunoaşte şi El. Trec pe aici pentru că am de urcat etaje multe până la mansarda spirituală. Deoarece am început de la fundaţie şi sunt slabe şanse să ajung direct sus - trebuie să urc trepte şi etaje. Cu Dumnezeu înainte care mă întăreşte.

Alex Tascu

Sursa: Ciresarii.ro

marți, 3 mai 2011

TRANSFORMĂ PRILEJURILE DE POTICNIRE ÎN TREPTE

-"Dar eu nu ţin numai decât la viaţa mea" (Faptele Apostolilor 20:24) -


Nu prea auzim des despre înfrângerile lui Abraham Lincoln fiindcă victoriile lui au fost atât de răsunătoare. Dar o mare parte a vieţii lui şansele nu i-au surâs. Şi-a pierdut mama la nouă ani. În 1832 a pierdut alegerile pentru statul Illinois. În 1849 a fost respins de la funcţia de comisar al Biroului General pentru Teritoriu. A pierdut alegerile pentru Senat între 1855 şi 1858 şi între timp nu a reuşit să fie numit vice preşedinte. Totuşi, cele mai dureroase pierderi au fost moartea fiilor săi de patru ani şi de doisprezece ani. Născut în regiunea păduroasă şi izolată din Kentucky, Lincoln avea doar câteva luni la "şcoala de învăţare prin recitare" – o şcoală fără manuale unde elevii repetau cuvintele profesorului. A învăţat singur matematică, i-a citit pe clasici şi a lucrat la abilităţile sale de scriere şi citire având Biblia ca model. Filozofia lui era: "Voi studia şi mă voi pregăti, iar când va sosi timpul voi fi gata". El i-a spus unui prieten: "Ţine minte, propria ta hotărâre de a reuşi este mai impor­tantă decât orice altceva". Discursul de la Gettysburg este unul din cele mai renumite discursuri din istorie. În timpul celor mai negre zile ale Războiului Civil, el a spus: "Eu fac tot ce ştiu mai bine … şi doresc să fac lucrul acesta până la sfârşit".

Pavel nu a spus: "Nici unul din aceste lucruri nu mă rănesc", ci a spus: "nu ţin numai decât la viaţa mea". E o mare diferenţă! Pavel a refuzat să lase ca problemele vieţii să-l abată de pe cale. El a înţeles că ce se întâmplă în tine este mai important decât ce se petrece cu tine. De asemenea, el a înţeles că atunci când te uiţi la Isus ca la un model şi dacă îţi extragi puterea de la El în fiecare zi, El îţi va da tot ce ai nevoie pentru a izbândi în viaţă.

Sursa: Misiune.ro