sâmbătă, 31 octombrie 2009

Dunamis(S3raia)- Nu ma cunosti...

vineri, 30 octombrie 2009

Viata de blogger...

Multi poate se intreaba, oare care e motivul pentru care cineva si-ar pierde timpul cu un blog.
Unii nu vad sensul acestei munci. Adevarul e ca, au si aparul multe bloguri, care nu au un mesaj clar si un scop precis, si e de inteles catusi de putin reticenta multora fata de acest  subiect.
Am sa detaliez putin cum arata o viata de blogger activ:
Mereu grijuliu fata de designul blogului sau, mereu in tema cu tot ce e nou si gata sa vina cu informatii noi.  Preocupat de numarul de vizitatori care-i viziteaza blog-ul zilnic.
Nu suporta sa treaca o zi fara sa publice macar o postare noua.
Are nevoie de multe ori de ore bune pentru a face blog-ul cat mai interesant, si astfel poate sa-l prinda cateodata, chiar si miezul noptii... dar nu conteaza, scopul scuza mijloacele!
Ca si blogger crestin, consider ca blog-ul meu trebuie sa ajute la cresterea spirituala a celor ce-l viziteaza, pentru aceasta cautand sa aduc informatii cat mai bune si costructive.
Partea buna e ca vad si feed-back-ul, adica rezultatele si ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta!
Recunosc ca mai am multe de invatat, dar ma bucur ca blog-ul meu e o lucrare a Domnului, si ca Dumnezeu ma ajuta zi de zi sa-l pot intretine. Ideea pe care merg este ca, daca Dumnezeu iti deschide mintea sa poti face ceva bun pentru Imparatia Sa, atunci trebuie sa tii cont de aceasta si sa-I slijesti prin tot ce poti Domnului.
Dumnezeu sa ne ajute la aceasta tot mai mult! Fiti binecuvantati!
Corneliu N.

Campanie ateista in New York

O coalitie formata din mai multe organizatii ateiste din New York va incepe, de lunea viitoare, o campanie publicitara in statiile de metrou din metropola, avand in centru mesajul: "Un milion de newyorkezi sunt buni si fara Dumnezeu. Tu esti?". Potrivit New York Times, campania, care va dura o luna de zile, costa 25.000 de dolari, iar banii au fost oferiti de catre un donator anonim.

Campania este coordonata de Coalition of Reason, o organizatie care reuneste mai multe grupuri ateiste din New York. In afara de sloganul principal, afisele din statiile de metrou vor mentiona si pagina de internet BigAppleCoR.org, care contine o lista a organizatiilor ce fac parte din Coalition of Reason.

Campania care va debuta saptamana viitoare vine la cateva luni dupa o actiune asemanatoare, desfasurata pe autobuzele din metropola americana. Jane Everhart, purtatoare de cuvant a organizatiei New York City Atheists, a declarat, referindu-se la campania din iulie, ca a avut un mare succes, determinand atragerea de noi membri.

Publicatia americana precizeaza ca noua campanie coincide cu lansarea cartii “Good Without God”, scrisa de Greg Epstein, care va aparea in librarii pe 27 octombrie. Epstein este "capelanul umanist" al Universitatii Harvard.

Michael De Dora Jr., directorul executiv al filialei newyorkeze a Center for Inquiry, a declarat ca in New York exista un milion de atei. El a adaugat ca, deoarece New York-ul este atat de mare si de divers, mesajul ateist este dificil de promovat. Printre gruparile care fac parte din Coalition of Reason se mai numara Flying Spaghetti Monster Meetup, New York City Brights, New York Philosophy, New York Society for Ethical Culture, Richie’s List si Secular Humanist Society of New York.

Comentand pe marginea campaniei, Joseph Zwilling, purtator de cuvant al Arhidiecezei Romano-Catolice din New York, a declarat: "Primul Amendament permite acestor grupari sa-si predice convingerile religioase. Sper ca drepturile altor grupari religioase sa fie si ele respectate cand vor dori sa-si promoveze convingerile".

New York Times precizeaza ca in acest an au fost promovate mai multe campanii ateiste. Cea mai mare a avut loc in Marea Britanie, unde organizatorii au pus pe 800 de autobuze urmatorul mesaj: "Probabil ca nu exista Dumnezeu. Nu-ti mai fa griji si bucura-te de viata".

In SUA, Coalition of Reason a postat mai multe afise publicitare cu mesajul "Nu crezi in Dumnezeu? Nu esti singurul" in zona Dallas-Fort Worth si in Morgantown (West Virginia). De asemenea, Indiana Atheist Bus a desfasurat o campanie cu mesajul "Poti sa fii bun si fara Dumnezeu".

Stire preluata de pe
www.hotnews.ro

Bucurati-va in Domnul

„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4). Acestea sunt cuvintele de încheiere ale lui Pavel pentru Filipeni. El nu spunea: „Eu sunt în închisoare şi aceste lanţuri sunt o binecuvântare. Sunt aşa de fericit pentru această durere.” Sunt convins că Pavel s-a rugat zilnic pentru eliberarea sa şi uneori a cerut putere pentru a îndura. Chiar şi Isus, în timpul său de încercare şi durere, a strigat la Tatăl: „De ce M-ai părăsit?” Acesta este primul nostru impuls în durerile noastre, de a striga: „De ce?” Şi Domnul este răbdător cu acest strigăt.

Dar Dumnezeu a avut, de asemenea, grijă ca aceste „ce va fi dacă” şi „de ce”-urile noastre să poată găsi răspuns în Cuvântul Său. Pavel scrie: „Ştiu că Eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei...Cristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura” (Filipeni 1:16-18).

Adevărul este că Cristos este predicat prin înfăţişarea mea calmă, prin odihna mea în mijlocul tuturor acestor lucruri. Oricine mă vede ştie că evanghelia pe care o predic mă trece prin aceste vremuri grele. Ea dovedeşte că Domnul poate trece pe oricine prin orice situaţie, orice foc sau apă, şi Evanghelia Sa va fi predicată prin experienţă.”

Iată mesajul pe care-l aud prin Pavel şi Avraam: Nu este nevoie ca să facem ceva măreţ pentru Domnul. Doar trebuie să avem încredere în El. Rolul nostru este de a pune vieţile noastre în mâinile lui şi să credem că El se va îngriji de noi. Dacă noi, pur şi simplu, vom face acest lucru, Evanghelia Lui va fi predicată indiferent de circumstanţele noastre. Iar Cristos va fi reflectat în noi îndeosebi în împrejurările noastre dificile.

Sam, un bătrân din biserica noastră, mi-a spus odată: „Pastore David, modul în care reacţionezi în vremurile grele este o mărturie pentru mine.” Ceea ce Sam nu şi-a dat seama este că viaţa lui este o predică pentru mine. El trăieşte cu o durere cronică care-i permite să doarmă numai câteva ore în fiecare noapte. În ciuda durerii sale constante şi cumplite, devotamentul său faţă de Domnul este o mărturie pentru noi toţi. Viaţa sa Îl predică pe Cristos într-un mod aşa de puternic ca şi oricare din predicile lui Pavel.

Deci, este Cristos predicat în încercarea prin care treci acum? Vede familia ta că evanghelia lucrează în tine? Sau văd ei doar panică, disperare şi punerea la îndoială a credincioşiei lui Dumnezeu? Care este răspunsul tău la durerea ta?

(D.  Wilkerson)

miercuri, 28 octombrie 2009

Stiri din INDIA

Pace tuturor,

Cu ajutorul Domnului, Valentin si cu mine (ceilati din grup au ramas in
Jaipalguri) am zburat vineri spre Buhaneshwar, capitala statului Orisa,
apoi, de acolo am plecat in jungla cu masina, aproximativ 300 km, si am
ajuns in zona persecutiei crestinilor, ieri pe 25-oct. Am calatorit
aproximativ 120 km prin jungla in diferite locuri, am vazut urmarile
persecutiei: tabere de refugiati in conditii mizere, iar in satele pe care
crestinii le-au parasit am vazut case distruse, biserici evanghelice
distruse si arse. Unele tabere de refugiati s-au desfiintat, altele mai
exista si astazi, dupa mai bine de 1 an de la persecutie. Am mai avut in
plan ieri sa vizitam si o alta tabara, insa ni s-a spus ca nu am fi in
siguranta acolo, pentru ca ieri hindusii au mai omorat un crestin.

Am vizitat si o localitate in care crestinii s-au intors la cesele lor si
am participat la serviciul divin al lor. Am vazut oameni plini de bucurie,
oameni care slaveau pe Dumnezeu, in ciuda celor prin care au trecut. Sunt
foarte multe de povestit…

Cu ajutorul Domnului ne-am intors cu bine la Kalcuta. Suntem obositi, de
vineri mai mult calatorim. Acum avem escala de aproape 4 ore in Kalkata si
urmeaza sa plecam spre Badogra, Siliguri si de acolo din nou in Jaipalguri,
2 ore cu autobuzul, deci o sa ajungem diseara. Ne apropiem de finalul
sederii in India, intrucat miercuri ne urcam in tren si o luam din nou spre
aeroport. Joi avem avionul din Kalkata, vineri, cu ajutorul Domnului, speram
sa fim in Bucuresti si apoi la Suceava.

Pot sa va spun ca Dumnezeu nu ne-a parasit, El a fost Cel care ne-a ajutat
mai mult decat ne-am gandit noi!

Da, sunt o multime de usi de deschise pentru romani in India, si imi doresc
din toata inima ca bisericile evanghelice din Romania sa simta alturi de
bisericile evanglelice persecutate si care traiesc in saracie din India sau
alte parti ale lumii. Rugati-va pentru biserica persecutata dar si pentru
misionarii prigoniti, familiile fratilor martirizati si pentru inaintarea
Evanghelie intr-o lume intunecata de cel rau. Multumesc tuturor celor ce
ne-au sustinut in rugaciune si financiar pentru aceasta calatorie. Dumnezeu
sa va raspalateaca!

Dumnezeu sa fie cu voi !
Adrian Catau


--
Luminează lumea din jurul tău!
http://www.agentiakairos.ro/

Am lucrat in zadar?

V-ar şoca să ştiţi că Isus a avut şi El sentimentul că a realizat puţin?


În Isaia 49:4 citim următarele cuvinte: „Şi Eu Mă gândeam: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea.” Observaţi că acestea nu sunt cuvintele lui Isaia care a fost chemat de Dumnezeu la o vârstă matură. Nu, acestea sunt cuvintele proprii ale lui Cristos, vorbite de Cel care a fost „chemat din sânul mamei...din pântecele mamei...Domnul...M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, (şi pe Israel care este încă împrăştiat)” (49:1,5).

Când am citit acest pasaj, pe care îl mai citisem de multe ori înainte, am început să mă întreb în inima mea. Cu greu puteam crede ceea ce citeam. Cuvintele lui Isus de aici despre „a lucra în zadar” erau un răspuns adresat Tatălui care tocmai afirmase: „Tu eşti Robul Meu în care Mă voi slăvi” (49:3). Citim răspunsul surprinzător al lui Isus în următorul verset: „Degeaba am muncit, în zadar Mi-am istovit puterea” (49:4).

După ce am citit aceasta m-am ridicat în picioare în timpul studiului meu şi am spus: „Cât de minunat. Cu greu pot să cred că Cristos a fost aşa de vulnerabil, mărturisind Tatălui că el experimenta ceea cu ce se confruntă oamenii. În această umanitate el a gustat din aceeaşi descurajare, din aceeaşi disperare, din aceeaşi slăbiciune. El avea aceleaşi gânduri pe care le-am avut eu în privinţa vieţii mele: ‘Ceea ce văd nu pare a fi ceea ce a fost promis. Mi-am istovit puterea fără folos. Totul a fost în zadar. ’ ”

Citind aceste cuvinte m-a făcut să-L iubesc pe Isus şi mai mult. Mi-am dat seama că Evrei 4:15 nu este doar un clişeu: Mântuitorul nostru cu adevărat este atins de sentimentele noastre de neputinţă, şi a fost ispitit în toate căile la fel ca şi noi, cu toate acestea, fără păcat. El cunoscuse aceeaşi ispită de la Satan, auzind aceeazi voce acuzatoare: „Misiunea ta nu este realizată. Viaţa ta a fost un eşec. Nu ai ce arăta din toată munca ta.”

Cristos a venit în lume pentru a împlini voia lui Dumnezeu prin trezirea Israelului şi El a făcut aşa după cum I s-a poruncit. Dar Israel l-a respins: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11).

De ce Isus, sau oricare alt bărbat sau femeie a lui Isus, ar spune aşa cuvinte de disperare cum ar fi acestea: „Am muncit în zadar?” Cum ar putea Fiul lui Dumnezeu să facă o astfel de afirmaţie? Şi de ce generaţii de credincioşi devotaţi au fost aduse la astfel de cuvinte de disperare? Toate acestea sunt rezultatul comparării rezultatelor mici cu aşteptările mari.

V-aţi putea gândi: „Acest mesaj pare a se aplica numai slujitorilor sau celor chemaţi să facă vreo mare lucrarea pentru Dumnezeu. Văd că el este pentru misionari sau profeţii Bibliei. Dar ce area de a face cu mine?” Adevărul este că noi suntem chemaţi la un singur scop mare şi comun şi la o singură lucrare: şi aceasta este să fim asemenea lui Isus. Suntem chemaţi să creştem în asemănarea cu El, să fim schimbaţi în imaginea Lui reflectată.

(Devotionale, D Wilkerson)

Subiect interesant!

Umilinta! Primul ingredient pentru trezire spirituala, si totus cel mai greu lucru de implinit pentru noi oameni!

As vrea sa aiba loc in Romania o trezire spirituala! si sunt ferm convins ca si voi vreti! primul lucru ce trebuie schimbat in viata noastra pentru a avea o trezire este umilinta/smerenie/un suflet zdrobit sa fim total altruisti. as vrea sa aduceti pasaje biblice care ne vorbesc despre umilinta si sa ne incurajam in aceasta! Domnul sa va binecuvinteze!
(Vasi J Corniciuc//Crestin  3Dnet)

Vezi comentariile pe site-ul Crestin3Dnet
http://www.crestin3d.net/forum/topic/show?id=2089840%3ATopic%3A579771&xgs=1

marți, 27 octombrie 2009

Fii tare si neclintit!

Am aflat din Isaia 49 că Domnul ştie de lupta ta. El s-a luptat înaintea ta. Şi nu este nici un păcat să gândeşti că munca ta a fost în zadar sau să să fii doborât de un sentiment de eşec din cauza unor speranţe spulberate. Însuşi Isus a trecut pri aceasta şi a fost găsit fără păcat.
Este foarte periculos, totuşi, să permiţi ca aceste minciuni diabolice să-ţi intre în suflet. Isus ne-a arătat calea de ieşire dintr-o astfel de disperatre cu următoarea afirmaţie: „Degeaba am muncit, în zadar...Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu” (Isaia 49:4, italicile îmi aparţin). Cuvântul în ebraică pentru judecată aici este „verdict.” Cu alte cuvinte, Cristos spune: „Verdictul final aparţine Tatălui Meu. Numai El judecă toate lucrurile pe care le-am făcut şi cât de eficient am fost.”

Dumnezeu ne îndeamnă prin acest verset: „Încetează de a mai pronunţa un verdict asupra lucrului tău pentru Mine. Nu ai dreptul să judeci cât de eficient ai fost. Şi nu ai dreptul să te numeşti un ratat. Încă nu-ţi dai seama ce fel de influenţă ai avut. Pur şi simplu nu ai viziunea de a cunoaşte toate binecuvântările care vor veni la tine.” Într-adevăr, nu vom cunoaşte multe din aceste lucruri până când nu vom sta înaintea Lui în veşnicie.

În Isaia 49 Isus L-a auzit pe Tatăl spunând prin atât de multe cuvinte: „Deci, Israel încă este împrăştiat. Da, te-am chemat să ridici seminţiile şi acest lucru nu s-a întâmplat aşa cum ţi-ai imaginat tu. Dar acea chemare a fost doar un lucru mic în comparaţie cu ceea ce va veni pentru tine. Nu este nimic în comparaţie cu ceea ce am Eu păstrat pentru tine. Te voi face să fii o lumină pentru întreaga lume. Vei aduce mântuirea întregii lumi” (vezi Isaia 49:5-6).

În timp ce diavolul îţi spune minciuni, afirmând că tot ce ai făcut este în zadar, că niciodată nu vei vedea împlinirea aşteptărilor tale, Dumnezeu, în slava Sa, pregăteşte o mai mare binecuvântare. El are păstrate lucruri mult mai bune, dincolo de orice ţi-ar trece prin gând sau ai cere.

Noi nu trebuie să mai ascultăm de minciunile duşmanului. În schimb, trebuie să ne odihnim în Duhul Sfânt, crezând că El va îndeplini lucrarea de a ne asemăna tot mai mult cu Cristos. Şi noi trebuie să ne ridicăm din disperarea noastră şi să stăm în acest cuvânt: „Fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică” (1 Corinteni 15:58).

Devotionale, D Wilkerson

luni, 26 octombrie 2009

Da-mi toate zilele tale de maine!

Domnul i-a apărut lui Avram într-o zi şi i-a dat o poruncă incredibilă: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta” (Geneza 12:1).

Ce lucru uimitor. Dintr-odată, Dumnezeu a ales un om şi i-a spus: „Vreau ca să te ridici şi să pleci, lăsând totul în urmă: casa ta, rudele tale, chiar şi ţara ta. Vreau să te trimit într-un anumit loc şi Eu te voi îndruma cum să ajungi acolo.”

Cum a răspuns Avram la acest cuvânt incredibil de la Domnul? „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc, pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8).

Ce pusese la cale Dumnezeu? De ce ar fi căutat prin toate naţiunile un singur om, ca mai apoi să-l cheme să lase totul şi să plece într-o călătorie fără nici o hartă, fără nici o direcţie ştiută, fără nici o destinaţie cunoscută? Gândiţi-vă la ceea ce cerea Dumnezeu de la Avram. El niciodată nu i-a arătat cum avea să-i hrănească sau să-i susţină familia sa. El nu i-a spus cât de departe să meargă sau când avea să sosească. El i-a spus doar două lucruri la început: „Mergi” şi, „Îţi voi arăta calea.”

Dumnezeu i-a spus, în esenţă, lui Avram: „Începând cu această zi vreau ca să-Mi dai toate zilele tale de mâine. Va trebui să-ţi trăieşti restul vieţii tale punând viitorul tău în mâinile mele, zi de zi. Îţi cer ca să-ţi dedici viaţa unei promisiuni pe care ţi-o fac ţie, Avram. Dacă te vei dedica să faci acest lucru, te voi binecuvânta, te voi călăuzi şi te voi conduce spre un loc pe care niciodată nu ţi l-ai imaginat.”

Locul spre care dorea Dumnezeu să-l conducă pe Avraam este un loc în care El vrea să aducă pe fiecare membru al Trupului lui Cristos. Avraam este ceea ce cercetătorii Bibliei numesc un „om model”, cineva care serveşte drept exemplu pentru cum să umbli înaintea Domnului. Exemplul lui Avraam ne arată ce se cere de la toţi cei care caută să-i facă plăcere lui Dumnezeu.

Să nu înţelegeţi greşit, Avraam nu era un bărbat tânăr atunci când Dumnezeu l-a chemat să facă această dedicare. Probabil că el avea planuri pentru viitorul familiei sale, aşa că el trebuia să ia în considerare multe lucruri în timp ce cântărea chemarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Avraam „a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” (Geneza 15:6).

Apostolul Pavel ne spune că toţi cei care cred şi au încredere în Cristos sunt copiii lui Avraam. Şi, asemenea lui Avraam, noi suntem consideraţi neprihăniţi, deoarece noi ne ţinem de aceeaşi chemare de a ne încredinţa toate zilele noastre de mâine în mâinile Domnului.

Devotionale, D. Wilkerson

duminică, 25 octombrie 2009


"De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea." (Psalmi 34:19)
.................................................................................................
"...Dumnezeu poate trai oriunde in acest univers si totusi prefera  INIMA TA..."
.................................................................................................

"Fiule, da-mi inima ta, si sa gaseasca placere ochii tai in caile Mele."(Prov.23:26)

 




sâmbătă, 24 octombrie 2009

vineri, 23 octombrie 2009

Bacau, oras iubit de Dumnezeu

Judetul Bacau este situat in partea estica a Romaniei, si ocupa 2,8% din suprafata Romaniei. Municipiul Bacau este resedinta administrativa a judetului.




Judetul Bacau are un relief variat si pitoresc avand Carpatii Rasariteni si dealurile stabatute de vaile raurilor Bistrita, Trotus, Siret, Tazlau, Casin si Slanic si este un important punct de actractie turistica avand peisaje pitoresti, monumente de arta si istorice, case memoriale. Din suprafata judetului, 26.700 ha sunt acoperite de paduri. Restul din suprafata judetului o reprezinta terenurile cultivate.



La sfarsitul anului 1995 populatia numara 753.479 locuitori. Din punct de vedere administrativ, judetul are doua municipii (Bacau si Onesti), sase orase (Buhusi, Comanesti, Darmanesti, Moinesti, Slanic-Moldova, Tg. Ocna) si 79 sate.



Lungimea cailor ferate este de 226 km (din care 191 km sunt electrificati), si unul dintre drumurile care traverseaza acest judet are o lungime de 2.431 km; din orasul Bacau pornesc cinci drumuri nationale. De asemenea in Bacau se mai gaseste un aeroport.



Pe teritoriul judetului se mai gasesc 14 hoteluri cu 2.431 de locuri, 21 de cabane turistice cu 1.292 locuri, 4 hanuri si moteluri cu 114 locuri, 4 locuri de campare cu 634 locuri, 6 tabere scolare si o pensiune turistica cu 28 de locuri.



Principalele activitati turistice sunt legate de tratament si odihna. Pricipalele punctele turistice de interes sunt Slanic Moldova, Poiana Sarata. Tg. Ocna si Poiana Uzului. Slanic Moldova este bine cunoscut atat in tara cat si peste hotare pentru tratament si in special pentru elementele terapeutice cat si pentru peisajele pitoresti fiind cunoscut si sub numele de Perla Moldovei. Apele minerale sunt folosite in tratarea bolilor digestive, de ficat, de plamani, de nutritie si de metabolism si tratarea reumatismului si a bolilor cardio-vasculare cat si a bolilor asociate cum ar fi neurastenia si bolile profesionale.



Cazarea se poate face in hoteluri, vile si spitale balneare.La Tg. Ocna exista cel mai mare sanatoriu subteran din Europa, situat intr-o mina de sare. Acesta este folosit in tratarea bolilor aparatului respirator (la copii precentul de recuperare este de 90%).



In aceste uriase sali subterane se gasesc paturi, o pista de popice si terenuri de sport.

Tescani aduce aminte de numele lui George Enescu, marele muzician roman care a compus opera Oedip.



Casa Mariei Cantacuzino, marcanta personalitate acelor vremuri, adaposteste Centrul Cultural “Rosetti Tescanu-George Enescu”. In Tescani se organizeaza anual cateva evenimente Tabara internationala de arta, Gala tinerilor artisti.



In Bacau se mai gaseste centrul cultural international “George Apostu” cat si casa memoriala a poetului roman George Bacovia.


Domnul sa lucreze la mantuirea acestui oras! Doamne ajuta!


(sursa: BacaulEvanghelic.wordpress.com)

Tatal stie!...

Isus ne cheamă la un mod de viaţă în care nu este loc pentru îngrijorare pentru ziua de mâine şi care pune viitorul nostru în mâinile Sale: „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” (Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută). Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.”

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:31-34).

Isus nu are în vedere ca noi să nu planificăm înainte sau să nu facem nimic în ceea ce priveşte viitorul nostru. Mai degrabă, El spune: „Nu vă îngrijoraţi sau nu vă întristaţi cu privire la ce va fi mâine.” Când ne gândim la acest lucru, majoritatea îngrijorărilor noastre se referă la ceea ce s-ar putea întâmpla mâine. Suntem în mod constant hărţuiţi de patru cuvinte: Ce va fi dacă?

„Ce va fi dacă economia se va ruina şi-mi voi pierde serviciul? Cum voi plăti eu ipoteca? Cum va putea familia mea să supravieţuiască? Şi dacă voi pierde asigurarea medicală? Dacă mă voi îmbolnăvi sau va trebui să fiu spitalizat, vom fi ruinaţi. Sau, dacă credinţa mea mă va abandona în vremurile de încercare?” Noi toţi avem mii de îngrijorări de tipul „ce va fi dacă.”

Isus întrerupe aceste „ce va fi dacă” ale noastre şi ne spune: „Tatăl vostru ceresc ştie cum să aibă grijă de voi.” El ne spune mai apoi: „Nu e nevoie ca să vă îngrijoraţi. Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri şi El niciodată nu vă va părăsi. El este credincios pentru a vă da hrană, pentru a vă îmbrăca şi pentru a avea grijă de toate nevoile voastre.”

„Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes...nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.”


„Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?” (Matei 6:26, 28-30).


Noi îi dăm cu mare bucurie Domnului toate zilele de ieri, aducând la El toate păcatele noastre din trecut. Avem încredere în El în ceea ce priveşte iertarea tuturor greşelilor, îndoielilor şi a temerilor noastre din trecut. Deci, de ce nu facem acelaşi lucru şi cu zilele de mâine? Adevărul este că majoritatea din noi ne agăţăm strâns de viitorul nostru, dorind să avem dreptul să ne ţinem de visele noastre. Noi ne facem planurile independent de Dumnezeu, apoi, mai târziu Îi cerem să binecuvânteze şi sa împlinească acele speranţe şi dorinţe.

Devotionale/ D Wilkerson

luni, 19 octombrie 2009

Paste oitele Mele!

Atunci când I-am cerut Duhului Sfânt să-mi arate cum să mă păzesc de nepăsare, El mi-a adus aminte de alunecarea şi apoi reînnoirea lui Petru. Acest om s-a lepădat de Cristos, chiar a şi jurat, spunându-i acuzatorului său: „Nu-L cunosc.”
 
Ce se întâmplase? Ce l-a adus pe Petru în acel punct? A fost mândria, rezultatul laudei cu neprihănirea sa? Acest ucenic îşi spusese în sine, dar şi altora: „Niciodată n-aş putea să mă răcesc în dragostea mea pentru Isus. Am ajuns într-un punct în credinţa mea unde nu mai am nevoie să fiu avertizat. Alţii s-ar putea să alunece, dar eu voi muri pentru Domnul meu.”
 
Cu toate acestea, Petru a fost primul dintre ucenici care a abandonat lupta. El şi-a uitat chemarea şi s-a întors la fosta lui carieră, spunându-le altora: „Merg să pescuiesc.” Ceea ce spunea el, de fapt, era: „Nu mai pot suporta acest lucru. Crezusem că nu puteam să eşuez, dar nimeni nu a căzut mai grav înaintea lui Dumnezeu aşa cum am făcut-o eu. Nu mai pot să fac faţă luptei.”
 
Până-n acel moment Petru deja se pocăise de lepădarea sa de Isus şi fusese restaurat în dragostea lui Isus. Cu toate acestea, în interiorul lui lupta continua.
 
Acum, în timp ce Isus îi aştepta pe ucenici să se întoarcă la mal, mai rămânea un lucru nerezolvat în viaţa lui Petru. Nu era îndeajuns faptul că Petru era restaurat şi sigur în mântuirea sa. Nu era îndeajuns faptul că el avea să postească şi să se roage aşa cum ar face-o orice credincios devotat. Nu, problema pe care Cristos dorea s-o abordeze în viaţa lui Petru era nepăsarea într-o altă formă. Permiteţi-mi să explic acest lucru.
 
În timp ce ei erau aşezaţi în jurul focului pe mal, mâncând şi având părtăşie, Isus l-a întrebat pe Petru de trei ori: „Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” De fiecare dată Petru răspundea: „Da, Doamne, ştii că Te iubesc.” Iar Cristos răspundea: „Paşte oile Mele.” Observaţi că Isus nu i-a reamintit să vegheze sau să se roage, sau să citească Cuvântul lui Dumnezeu cu stăruinţă. Cristos a presupus că toate aceste lucruri fuseseră deja bine predate. Nu, instrucţiunea pe care i-a dat-o El lui Petru era: „Paşte oile Mele.”
 
Eu cred că prin această frază simplă Isus îl instruia pe Petru cum să se păzească de nepăsare. El spunea, în esenţă: „Vreau ca să uiţi de eşecul tău, uită că te-ai lepădat de Mine. Acum te-ai întors înapoi la Mine şi Eu te-am iertat şi restaurat. Deci, e timpul ca să-ţi întorci privirea de la îndoielile, eşecurile şi problemele tale. Şi poţi face acest lucru prin a nu neglija poporul Meu şi a le sluji în nevoile lor. Aşa cum M-a trimis Tatăl pe Mine, aşa te trimit Eu.”

Devotionale / D. Wilkerson

Crestini atacati in Pakistan

S-a răspândit doar un zvon, dar acest zvon a fost o scuză suficientă pentru musulmanii radicali din localitatea pakistaneză Gojra să distrugă şi să ucidă.
În timpul unei ceremonii de nuntă, la megafon cineva a strigat: Creştinii au rupt pagini dintr-un Coran. Apoi în semn de lipsă de respect au călcat paginile rupte în picioare. Apăraţi Islamul! Musulmanii prezenţi au răspuns chemării printr-un exces de furie ce a avut ca ţintă zona creştină a localităţii Gojra. Astfel, în data de 1 august, opt creştini au fost ucişi, incluzând femei şi copii, iar peste 100 de case ale creştinilor au fost arse. Mulţimea înfuriată, estimată la un număr de peste 20.000 de persoane, a dat foc şi la o biserică din aceeaşi zonă.
Cinci ore fără ajutor
Trupele pentru intervenţii rapide nu s-au deplasat în Gojra decât la un interval de cinci ore de la începerea incidentului. Astfel, creştinii au fost nevoiţi să-şi folosească căruţele să-i ducă pe morţi şi răniţi la spital.
Ca răspuns la un apel internaţional, oficiali guvernamentali pakistanezi au declarat că nu se cunosc cazuri recente de desacralizare a vreunui Coran şi că Guvernul va ajuta la reconstrucţia caselor distruse.
Chiar înainte ca Guvernul să dea vreun răspuns, lucrători ai organizaţiei The Voice of the Martirs (Vocea Martirilor – n.t.) au ajuns în Gojra oferind ajutor celor răniţi şi rugându-se pentru şi împreună cu familiile celor ucişi. Ei continuă să-i ajute pe creştinii din localitate, oferind asistenţă medicală, încurajare şi intervenţii pe lângă guvernul pakistez pentru a lua măsurile care se impun. 
Rugaţi-vă ca Legile privind blasfemia în Pakistan să fie abrogate
Creştinii din Pakistan speră ca aceste atacuri să reprezinte un punct de cotitură. Ei se roagă şi fac apel la guvernul lor ca să abroge legile nejuste referitoare la blasfemie, care deseori reprezintă un pretext pentru a-i ataca pe creştini.
Rugaţi-vă pentru creştinii din Pakistan ca să rămână martori curajoşi ai lui Hristos, în pofida tuturor ameninţărilor. Rugaţi-vă pentru cei răniţi, cât şi pentru cei rămaşi fără case în urma atacurilor brutale din Gojra. Rugaţi-vă pentru mususlmanii din Pakistan ca să-L cunoască pe Isus Hristos într-un mod personal.  The Voice of the Martirs

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Uzbekistan

Uzbekistanul este o altă ţară care a cunoscut, vara trecută, probleme privind libertatea religioasă. Uzbekistanul interzice activităţile religioase iniţiate fără permisiunea statului, fapt ce afectează toate religiile din ţară. Mai mult decât atât, există mari dificultăţi pentru înregistrările cultice, iar orice activitate neînregistrată este aspru pedepsită. La sfârşitul lunii august, o biserică protestantă înregistrată din capitală a fost atacată pe prezumţia că ea ar fi fost „neautorizată”.

Literatura creştină a fost confiscată, iar şapte membri arestaţi. 4 din ei au fost puşi la închisoare pentru 15 zile, pentru „violarea procedurilor de organizare şi conducere a întâlnirilor”, deşi serviciul la care se adunaseră a fost unul obişnuit. Conform rapoartelor primite, astfel de atacuri – fie asupra bisericilor înregistrate, fie asupra celor neînregistrate – sunt frecvente.

Spre sfârşitul lunii iulie, Uniunea Baptistă a organizat o tabără de vară pentru copii. Este tragic faptul că acum Uniunea este acuzată de îndoctrinare deliberată a copiilor şi de folosirea în alte scopuri a terenului. Preşedintele Uniunii Baptiste şi doi colegi de-ai lui au fost condamnaţi la trei ani de închisoare, pentru propagarea creştinismului printre copii, împotriva voii părinţilor, cât şi pentru evaziune fiscală
...//in continuare..

vineri, 16 octombrie 2009

Un psalm favorit!

Din toţi cei 150 de Psalmi, Psalmul 34 este absolut preferatul meu. Este în întregime despre credincioşia Domnului nostru de a-i elibera pe copiii Săi din mari încercări şi crize. David declară: „Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele…Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie… Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor…De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea” (Psalmul 34:4,7,17,19).

Observaţi ceea ce afirmă David în acest Psalm: „Eu am căutat pe Domnul…Când strigă un nenorocit…” (34:4, 6). Când a făcut David această strigare? Probabil aceasta s-a întâmplat atunci când el s-a prefăcut nebun în Gat şi, totuşi, el nu putea să se roage în glas în prezenţa Filistenilor. Acest lucru ne pune faţă în faţă cu un adevăr puternic în ceea ce priveşte eliberarea lui Dumnezeu. Uneori cel mai tare strigăt este făcut în tăcere.

Eu cunosc acest fel de „strigăt interior.” Multe din rugăciunile cele mai răsunătoare din viaţa mea – strigătele mele cele mai importante, din cele mai adânci locuri ale inimii mele – au fost făcute într-o linişte totală.

Uneori am fost atât de amorţit de circumstanţe, încât nu eram în stare să vorbesc, copleşit de situaţii care erau deasupra puterilor mele, încât nu eram în stare să gândesc destul de clar pentru a mă ruga. Alteori, stăteam singur studiind şi eram atât de confuz, încât nu eram în stare să-I spun nimic Domnului, dar tot timpul inima mea striga: „Dumnezeule, ajută-mă! Eu nu ştiu cum să mă rog acum, aşa că auzi strigătul inimii mele. Eliberează-mă din această situaţie.
V-aţi aflat vreodată în astfel de situaţii? V-aţi gândit vreodată: „Nu ştiu de ce se întâmplă toate acestea. Sunt atât de copleşit de situaţia mea, de o durere adâncă, încât nu pot s-o explic. Doamne, nici nu ştiu măcar ce să-Ţi spun. Ce se întâmplă?”

Cred că aceasta este exact ceea prin ce David a trecut atunci când a fost luat în captivitate de Filisteni. Atunci când el scria Psalmul 34 el recunoştea un lucru: „Mă aflam într-o situaţie aşa de copleşitoare, încât am jucat rolul unui nebun. Totuşi, înăuntrul meu mă întrebam ‘Ce se întâmplă cu mine? Cum s-a întâmplat acest lucru? Doamne, ajută!’”

Deci, se pare că David spunea: „Acest om nenorocit a strigat dinăuntru, neştiind ce sau cum să se roage. Şi Domnul m-a auzit şi m-a eliberat.” A fost un strigăt adânc din inimă şi Domnul este credincios să audă fiecare tânguială, indiferent de cât de slabă este.

(Devotionale/ D. Wilkerson)

Dumnezeu e ajutorul tau



Psalmii 34
1. Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna in gura mea.

2. Sa mi se laude sufletul in Domnul! Sa asculte cei nenorociti si sa se bucure.

3. Inaltati pe Domnul, impreuna cu mine. Sa laudam cu totii Numele Lui!

4. Eu am cautat pe Domnul, si mi-a raspuns: m'a izbavit din toate temerile mele.

5. Cand iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine.

6. Cand striga un nenorocit, Domnul aude, si-l scapa din toate necazurile lui.

7. Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El, si-i scapa din primejdie.

8. Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se increde in El!

9. Temeti-va de Domnul, voi, sfintii Lui, caci de nimic nu duc lipsa cei ce se tem de El!

10. Puii de leu duc lipsa, si li-i foame, dar cei ce cauta pe Domnul nu duc lipsa de nici un bine.

11. Veniti, fiilor, si ascultati-ma, caci va voi invata frica Domnului.

12. Cine este omul, care doreste viata, si vrea sa aiba parte de zile fericite?

13. Fereste-ti limba de rau, si buzele de cuvinte inselatoare!

14. Departeaza-te de rau, si fa binele; cauta pacea, si alearga dupa ea!

15. Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana, si urechile Lui iau aminte la strigatele lor.

16. Domnul Isi intoarce Fata impotriva celor rai, ca sa le stearga pomenirea de pe pamant.

17. Cand striga cei fara prihana, Domnul aude, si-i scapa din toate necazurile lor.

18. Domnul este aproape de cei cu inima infranta, si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit.

19. De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana, dar Domnul il scapa totdeauna din ea.

20. Toate oasele i le pazeste, ca niciunul din ele sa nu i se sfarame.

21. Pe cel rau il omoara nenorocirea, dar vrajmasii celui fara prihana sunt pedepsiti.

22. Domnul scapa sufletul robilor Sai, si niciunul din cei ce se incred in El, nu este osandit.

miercuri, 14 octombrie 2009

O armata in rugaciune

Imparataul Marcu Aureliu, pe la anul 174 dupa Hristos, a purtat lupte
cu qyazii, un   popor  germanic, cu  marcomanii,  sarmatii   si   iasigii.
Cantemir sustinea ca luptele s-au  dat pe   pamanturile   Daciei.
Pe  columna lui   Marcu Aureliu  se  spune   ca armata romana
era in locuri stramtese    aflau expusi  arsitei soarelui si erau in lipsa
totala de apa. Din  cauza  arsitei  dogoritoare si a crizei de apa,
romanii erau sa piarda  batalia, cu toate ca legiunea a-XII-a  era una
din  cele mai viteze  legiuni.
Era o legiune formata din crestini.Vazand pericolul, prefectul cartierului
general s-a prezentat la imparat, i-a expus situatia critica,dar a adaugat
ca "nu este nimic pe care asa numitii crestini sa nu  poata obtine prin
rugaciunile lor si ca intre ei se afla o  regiune intreaga din aceasta secta"
Auzind  aceasta, imparatul  ceru sa se roage indata.
Dupa ce s-au rugat,  numaidecat  aparu un nor greu, care,  asupra
romanilor a  revarsat un torent de  apa binecuvantata, iar  asupra
celeilalte tabere au fost  fulgere grozave  si piatra. Astfel,  romanii au
castigat  batalia, iar   Marcu Aureliu a numit acea legiune:"Fulminatrix"
adica  fulgeratoarea. A fost  o adevara minune. Ea era pomenita de
Iustin Martirul, in  a doua sa  Apologie,de  Tertulian,
de istoricul Eusebiu,de Xiphilin, de Apoilinaire,de Cantemir si altii.

marți, 13 octombrie 2009

Trupa Decean in slujba Tatalui

Interviu – Nick Decean
September 06, 2009 De: ruben Categoria: Interviuri

Nick Decean este pãstorul a douã biserici, una în Ocna-Mureş iar cealaltã în Cluj-Napoca. Este cãsãtorit de aproximativ 13 ani cu Carole şi au împreunã 3 copii: Rachel, Nicholas şi Joshua. De asemenea este solistul trupei Decean, trupã înfiinţatã împreunã cu fraţii lui.

1) În primul rând felicitãri! De curând Biserica “Casa Tâmplarului” al cãrei pãstor eşti a aniversat 10 ani de la inaugurare. Aş vrea sã ne descrii puţin viziunea pe care aţi avut-o şi o aveţi!

Aşa e… pe data de 14 iunie 2009 am sărbătorit la Ocna-Mureş 10 ani de existenţă. Viziunea cu care am început şi pe care încă o avem este să fim o biserică Autentică, Relevantă şi Radicală pentru comunitatea în care trăim – vrem să îl facem pe Dumnezeu cunoscut oamenilor. Noi ne adresăm în special generaţiei tinere – copii şi adolescenţi. Dar ne ocupăm şi de cei mai în vârstă. Dorim pe cât posibil să răspundem nevoilor spirituale şi materiale pe care le au oamenii. Dacă e să punem viziunea într-o singurã frazã, asta ar fi „O Inimă Pentru Dumnezeu şi O Mână Întinsă Pentru Oameni.”

2) Aş vrea sã ne spui câteva cuvinte despre familia ta!

Familia mea… Sunt căsătorit cu Carole de 13 ani şi împreună avem 3 copii minunaţi: Rachel, 12 ani şi gemenii Nicholas şi Joshua, 8 ani. Cred cu tărie că noi 5 suntem chemaţi în lucrare (nu doar eu, tăticul). Vrem să trăim ca şi Isus în familia noastră. Casa noastră să fie un loc al păcii unde oamenii care vin să simtă prezenţa lui Dumnezeu. Nu îmi place să fiu departe de familia mea – să fiu plecat de lângă soţia şi copii mei. Îmi place să călătorim împreună. Uneori acasă avem aşa numitele “Family Nights” când mâncăm popcorn şi vizionăm un film împreună sau ne jucăm jocuri. Familia mea este prima biserică pe care Dumnezeu mi-a dat-o să o iubesc, să îi port de grijă şi să o protejez.

3) Împreunã cu fraţii tãi formaţi trupa Decean! Cum a început totul şi care sunt planurile voastre pentru viitor? ...click aici

De ce nu vii?...

"De ce nu vii de pe carari straine
sa-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, cind numai pentru tine,
ca Isaac am fost pe rug urcat.

Mai mult de-atit, ce jertfa de iubire?
Si cui i-ar da mai mult de-atit prin gind:
Un fiu pierdut si rida in nestire
si-un Dumnezeu sa cheme lacrimind?...

De ce nu vii cit inca sunt aproape?
De ce te-ascunzi cit inca te mai chem?
De ce nu simti lumina Mea pe pleoape
si Harul Meu, in ceasul tau suprem?

De ce nu vrei si fii cu Mine-n slava,
sa colindam alaturi ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din vesnica dumbrava,
cu mina Mea cununa sa-ti aleg!

De ce nu vii tu, sufet nehotarnic,
cit inca pot Mintuitor sa-ti fiu?
Cind vei striga, va fi atunci zadarnic,
vei plinge-amar, dar poate prea tirziu!

Mai mult de-atit, ce jertfa de iubire?
si cui i-ar da mai mult de-atit prin gind:
Un fiu pierdut si rida in nestire
si-un Dumnezeu sa cheme lacrimind?"

Vreau să iubesc pe fratii mei

Vreau sa iubesc pe fratii mei,
cu tot ca am in piept mai sfant.
Vreau sa doresc tot ceru-n ei,
dar sa-i iubesc asa cum sant.

Vreau sa iubesc pe dratii mei,
cu care vesnic voi fi sus.
Vazandu-L pe Isus in ei,
sa-L simt in mine pe Isus.

Vreau de-opotriva sa adun,
si rodu-ntreg si spicul frant.
Caci si Isus ma vrea mai bun,
dar ma iubeste-asa cum sunt.

Cand fratii mei au rani ce dor,
sa-mi fie bratul mai sfios,
sa nu apas in rana lor,
caci nu eu vindec, ci Hristos.

Noi prin Isus am fost iertati,
ca sa iertam si noi oricui.
Dar daca nu iubim pe frati,
n-avem in noi iertarea Lui.

de Costache Ioanid

duminică, 11 octombrie 2009

Turn off your idol !!! Opreste-ti idolul !!! subtitrare Romana - Paul Washer & David Wilkerson

Chemarea sfanta a iubirii

De nu ţi-aş fi simţit iubirea
Ce printre toate a răzbit
Ce a-ngenucheat în mine firea,
Ce mi-a rostit pe veci menirea,
N-aş fi putut descoperi
Ce tu mi-ai dat, ce mi-ai sortit,
De n-ar fi fost întâi...
IUBIREA

Întâia oară-acolo sus
Ai acceptat senin dorinţa
De-a nu trăi, ci-a fi răpus
În chinuri grele de a fi dus
Pe cruce-n cuie să fii pus
Născându-se-astfel... pocăinţa

Pribeag, străin, chiar călător,
Puteai avea aici de toate,
Da-ai preferat întâi să mori,
Trezind in mine reci fiori...
Că... toate câte sunt sub nori
Sunt trecătoare, toate... toate

O, oare cum pot să răspund
La dulcea Sa chemare blândă,
La al ciocanelor ecou,
Ce-au pus în cuie un erou,
Nu pentru-o vină sau un rău,
Ci pentru al meu păcat...şi-al tău
Ce ne-ar fi aruncat în hău,
De n-ar fi fost jertfa cea sfanta...

Şi-azi, printre razele iubirii,
Ce-atât de des le simt că-mi spun
De-a Tale rugăciuni fierbinţi,
De-a Tale lacrimi, şi...dorinţi
De-a face dintre oameni sfinţi...
Mă plec, dar... ce să-ţi dau, Isus?
Doar inima cu dor aprins.

Da...chiar şi capul mi se pleacă,
Căci simt privirea Ta, cu toată
Sclipirea ei induioşată,
Că şi-azi îmi spune cât de greu
A apăsat ca-un junghi de fier,
Al tău pacat, şi chiar şi-al meu,
În scumpul Fiu de Dumnezeu,
Ce cu iubire, pe Calvar...
...a fost un miel de jertfă-n dar.

de Cristisn Boariu

sâmbătă, 10 octombrie 2009

joi, 8 octombrie 2009

Ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni?

Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Cum să ne rugăm... în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

naturaAi cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”...
Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.
Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”1 „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor...”2

Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?

Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El... Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor... probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”3
Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta...” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă... că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru...” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi... şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei... este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi... Va lua aminte la rugăciunile lor....citeste mai mult...

miercuri, 7 octombrie 2009

Adevărata fericire


de Kristina Roy  

Preţul nostru: 7.60 RON

Descrierea produsului

Cei doi fraţi gemeni Pavel şi Andrei sunt o inimă şi un suflet. Dar apoi legătura bună dintre ei este pusă la grea încercare atunci când amândoi se îndrăgostesc de aceeaşi fată.

Printr-un om pios din satul  lor, ei ajung să-L cunoască pe Dumnezeul cel viu. Oare va putea renaşte acum dragostea lor frăţească?

În cartea de faţă este redată o istorie captivantă în stilul propriu al binecunoscutei scriitoare slovace.

Cuprins

Sub culmea Murtin
Întoarcerea acasă
La familia Lehoţky
În valea Toplova
O vizită
Neînţeles
În munţi
Dor necunoscut
Suferinţă de dragul lui Cristos
Dificultăţi
Amintiri
O viaţă frumoasă
O încercare grea
Fericire pământească
ELiberat
În biserică
Vise spulberate
Dreptul mamei
Molipsire
O mare victorie
Iubirea lui Cristos
În braţele morţii
Adevărata fericire
-intra pe: http://www.clcromania.ro/adevarata-fericire_prd1483.html

luni, 5 octombrie 2009

Cautand fata lui Dumnezeu

În Psalmul 27 David se roagă stăruitor lui Dumnezeu într-o rugăciune fierbinte şi insistentă. El imploră în versetul 7: „Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!” Rugăciunea lui este concentrată asupra unei singure dorinţe, unei singure ambiţii, ceva care a devenit totul pentru el: „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte” (27:4).

David mărturiseşte: “Am o singură rugăciune, Doamne, o singură cerere. Este cel mai important scop în viaţă, rugăciunea mea constantă, singurul lucru pe care-l doresc. Şi-l voi căuta cu tot ce este în mine. Acest lucru este singurul meu scop care mă consumă.”

Care era acel singur lucru pe care David îl dorea mai presus de toate, lucrul pe care inima sa dorea să-l câştige? El ne spune: „Aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de templul Lui” (27:4).

Să nu înţelegeţi greşit: David nu era un ascetic izolat de restul lumii. El nu era un pustnic care căuta să se ascundă în singurătate într-un loc pustiu. Nu, David era un om pasionat al acţiunii. El era un mare luptător, cu numeroase gloate cântând despre victoriile lui în bătălii. El era, de asemenea, pasionat în rugăciunile şi în timpul său devoţional, cu o inimă care tânjea după Dumnezeu. Iar Domnul l-a binecuvântat pe David cu atât de multe dorinţe ale inimii sale.

Într-adevăr, David a gustat din tot ce şi-ar fi dorit un om în viaţă. El cunoscuse bogăţii şi averi, putere şi autoritate. El primise respectul, lauda şi flatarea din partea oamenilor. Dumnezeu îi dăduse Ierusalimul ca şi capitală a împărăţiei şi el era înconjurat de oameni devotaţi care erau gată să moară pentru el.

Însă mai presus de toate, David era un închinător. El era un om care lăuda şi Îi mulţumea lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale. El a mărturisit: “Domnul a revărsat binecuvântări peste mine în fiecare zi.”

David spune, în esenţă: „Există un mod de viaţă pe care-l caut eu acum, un loc aşezat în Domnul pe care-l tânjeşte sufletul meu. Doresc intimitate spirituală neîntreruptă cu Dumnezeul meu.” Aceasta-i ceea ce David a avut în vedere când s-a rugat: „Aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui” (27:4).
( Devotionale- David Willkerson

Sustine-i in rugaciune!

Încă trei zile până la plecarea în West Bengal, India

Multumim mult celor care v-ati rugat pentru vizele membrilor echipei care
va pleca, in perioada 8-28 octombrie, in West Bengal, India. Cu ajutorul
Domnului, toti cei sapte membri ai echipei au luat vizele! Continuati sa va
rugati pentru celelalte detalii ale pregatirilor - vaccine, asigurare
medicala, trusa medicala, aranjamentele pentru transportul din Calcuta in
Jalpaiguri, cat si pentru restul de bani necesari calatoriei. Sora Ana Ilas
din Suceava intentioneaza sa se alature echipei din data de 12 octombrie.
Rugati-va ca si acest lucru sa fie posibil.

Vizita are ca scop experimentarea unui context cultural diferit care să
lărgească orizontul cunoaşterii lucrării misionare într-o altă
cultură. Împreună cu fratele Daniel Olteanu, precum şi cu alţi fraţi
lucrători locali ne vom implica în lucrarea de evanghelizare din satele
din vecinătate în care nu există nici o biserică evanghelică.

Evanghelizarea îi va viza atât pe cei maturi, cât şi pe copii şi
tineri. De asemenea, vom vizita Institutul All Nations, precum şi alte
misiuni, biserici şi fraţi lucratori din West Bengal.

Apreciem mult susţinerea dumneavoastră în rugăciune şi financiară.
Vom încerca să vă ţinem la curent cu informaţii din călătorie.

În numele echipei,

Valentin Hrihorciuc


--
Luminează lumea din jurul tău!
www.agentiakairos.ro

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Indurarile lui Dumnezeu

În Israelul antic chivotul legământului a reprezentat mila Domnului, un adevăr puternic care a venit să fie întrupat în Cristos. Noi trebuie să primim mila Lui, să ne punem încrederea în sângele mântuitor al îndurării Sale şi să fim mântuiţi pentru veşnicie. Deci, poţi lua în derâdere legea, îţi poţi bate joc de sfinţenie, poţi dărâma tot ceea ce vorbeşte despre Dumnezeu. Dar atunci când iai în derâdere sau în batjocură mila lui Dumnezeu, judecata vine, şi ea vine repede. Atunci când calci în picioare sîngele îndurării Lui, te vei confrunta cu mânia Sa îngrozitoare.

Aceasta este exact ceea ce li s-a întâmplat Filistenilor atunci când ei au furat chivotul. O distrugere mortală a venit peste ei după care au fost nevoiţi să recunoască: „Aceasta-i nu doar o întâmplare sau un accident. Mâna lui Dumnezeu este, vădit, împotriva noastră.” Observaţi ce s-a întâmplat atunci când chivotul a fost adus în templul păgân al lui Dagon, pentru a lua în derâdere şi a provoca pe Dumnezeul lui Israel. Pe la mijlocul nopţii scaunul de îndurare de pe chivot a devenit toiagul judecăţii. În ziua următoare idolul Dagon a fost găsit întins cu faţa la pământ inaintea chivotului, având capul şi mâinile tăiate (vezi 1 Samuel 5:2-5).



Preaiubiţilor, iată unde ar trebui să fie şi America de azi. Noi trebuia să fim judecaţi cu mult timp în urmă. Mă adresez tuturor celor care iau în derâdere şi provoacă mila lui Dumnezeu: Continuaţi în aşa mod, încercaţi tot ce doriţi pentru a aduce biserica lui Cristos sub puterea gândirii seculare şi a agnosticismului. Dar dacă vă veţi bate joc de îndurarea lui Cristos, Dumnezeu va doborî la pământ toată puterea şi autoritatea voastră. Ieremia spune: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt” (Plângerile lui Ieremia 3:22). Cu toate acestea, atunci când oamenii îşi bat joc de marea îndurare care este Cristos, judecata este inevitabilă.



Doar mila Domnului este cea care întârzie judecata. Şi chiar în acest moment America beneficiază de această îndurare. Este incredibil modul în care ţara noastră se află într-o întrecere cu restul lumii în eliminarea lui Dumnezeu şi a lui Cristos din societate. Totuşi, Domnul nu se va lăsa batjocorit; îndurările Lui nu au sfârşit şi El iubeşte această naţiune. Eu cred că acesta este motivul pentru care El încă mai revarsă binecuvântările Sale asupra noastră. Dorinţa Lui este ca această bunătate să ne ducă la pocăinţă (vezi Romani 2:4).


Nu trebuie să cădem în disperare din cauza situaţiei din prezent din America. Suntem îndureraţi din cauza corupţiei, batjocurii şi a păcatului îngrozitor, dar avem speranţă ştiind că Dumnezeu deţine controlul deplin. Noi ştim că îndurările lui Dumnezeu nu au capăt.
(Devotionale- David Willkerson)

vineri, 2 octombrie 2009

Video: Intalnirea de rugaciune “Rugul Aprins”, Ponoare, Jud. Bihor

Oportunitati de slujire

Zambia – Loloma Mission

Se cauta medic generalist care sa aiba cunostinte in chirurgie si asistente
medicale. De asemenea, se cauta o alta persoana care sa predea in cadrul
programului de educatie religioasa in limba engleza la o scoala de stat. Nu
se cere neaparat pregatire psiho-pedagocica formala, ci calitate si
experienta in domeniu.

Israel – Emmaus, Nazareth

Nevoie urgenta: doi asistenti full-time care sa ajute la munca de birou, la
intretinerea site-ului, la impachetari, la distributie de Biblii si in
lucrarea cu tineretul. Avem nevoie de voluntari care vorbesc o alta limba
decat araba pentru o perioada intre 6-24 luni. Pentru detalii va rugam sa
scrieti la adresa: gkhalil@gmail.com sau sa accesati www.emmausnazareth.net

Japonia – Tokyo

Se cauta persoane care sa se implice in orice metode de evanghelizare,
incluzand predarea limbii engleze, studiu biblic in limba engleza,
predicare cu traducere in limba japoneza, vizite de la usa la usa,
intalniri de tineret, evanghelizare personala in engleza, lucrare cu cei
care invata japoneza. Aceleasi oportunitati exista in Iiyama, Nagano
Prefecture, situat la patru ore de mers cu masina nord-vest de Tokyo.
Pentru mai multe detalii, contactati-l pe Peter Clift la adesa de email :
PandMClift@aol.com .


--
Luminează lumea din jurul tău!
http://www.agentiakairos.ro/