Atunci când I-am cerut Duhului Sfânt să-mi arate cum să mă păzesc de nepăsare, El mi-a adus aminte de alunecarea şi apoi reînnoirea lui Petru. Acest om s-a lepădat de Cristos, chiar a şi jurat, spunându-i acuzatorului său: „Nu-L cunosc.”
Ce se întâmplase? Ce l-a adus pe Petru în acel punct? A fost mândria, rezultatul laudei cu neprihănirea sa? Acest ucenic îşi spusese în sine, dar şi altora: „Niciodată n-aş putea să mă răcesc în dragostea mea pentru Isus. Am ajuns într-un punct în credinţa mea unde nu mai am nevoie să fiu avertizat. Alţii s-ar putea să alunece, dar eu voi muri pentru Domnul meu.”
Cu toate acestea, Petru a fost primul dintre ucenici care a abandonat lupta. El şi-a uitat chemarea şi s-a întors la fosta lui carieră, spunându-le altora: „Merg să pescuiesc.” Ceea ce spunea el, de fapt, era: „Nu mai pot suporta acest lucru. Crezusem că nu puteam să eşuez, dar nimeni nu a căzut mai grav înaintea lui Dumnezeu aşa cum am făcut-o eu. Nu mai pot să fac faţă luptei.”
Până-n acel moment Petru deja se pocăise de lepădarea sa de Isus şi fusese restaurat în dragostea lui Isus. Cu toate acestea, în interiorul lui lupta continua.
Acum, în timp ce Isus îi aştepta pe ucenici să se întoarcă la mal, mai rămânea un lucru nerezolvat în viaţa lui Petru. Nu era îndeajuns faptul că Petru era restaurat şi sigur în mântuirea sa. Nu era îndeajuns faptul că el avea să postească şi să se roage aşa cum ar face-o orice credincios devotat. Nu, problema pe care Cristos dorea s-o abordeze în viaţa lui Petru era nepăsarea într-o altă formă. Permiteţi-mi să explic acest lucru.
În timp ce ei erau aşezaţi în jurul focului pe mal, mâncând şi având părtăşie, Isus l-a întrebat pe Petru de trei ori: „Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” De fiecare dată Petru răspundea: „Da, Doamne, ştii că Te iubesc.” Iar Cristos răspundea: „Paşte oile Mele.” Observaţi că Isus nu i-a reamintit să vegheze sau să se roage, sau să citească Cuvântul lui Dumnezeu cu stăruinţă. Cristos a presupus că toate aceste lucruri fuseseră deja bine predate. Nu, instrucţiunea pe care i-a dat-o El lui Petru era: „Paşte oile Mele.”
Devotionale / D. Wilkerson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu