Marturia mea, Isus

Marturia mea, Isus,
Este lacrima fierbinte
Care Tie Ti-am adus
Lânga orisice cuvinte.

Si e sângele cel greu
Scris pe inima amara,
Într-un ceas când Dumnezeu
Era-n cea mai grea ocara.

Si-i sudoarea ce-o cerea
Dureroasa silnicie,
Când iubirea Ta parea
Osândita pe vecie.

Si e stropul de nectar
Dus la buza Ta uscata,
Când cel mai nedrept calvar
Rastignea Lumina toata.

Si-i un zvon de cântec drag
Picurat pe-un drum cu stele,
Când spre-al Nemuririi Prag
Se topeau urmele mele.

...Ia-mi-o Tu, Isus iubit,
Si-adevarul ei mi-l scrie
Celor ce le-ai pregatit
Cea mai dulce Vesnicie.

DE Traian Dorz

Sa lasi un semn!

Sa lasi un semn pe unde treci,
Când stii ca nu mai vii în veci,
Ca cei ce duc solia ta
S-o poata mai usor purta.

Sa lasi un umblet mai frumos
Cu crucea ta dupa Cristos,
Ca cei ce vin cu crucea lor
S-o poata duce mai usor.

Sa lasi un fel mai ‘nalt adus
De-a suferi pentru Isus,
Ca cei ce-ajung în anii grei
Sa sufere frumos si ei.

Sa lasi un drum adevarat
La cei pe care i-ai chemat,
Ca cei ce-au ascultat ce-ai spus
Sa mearga drept dupa Isus.

Sa lasi un mai frumos îndemn
În orice grai si-n orice semn,
Ca fiii si urmasii tai
Sa-i vezi mai sfinti pe-a vietii cai.

...Atunci, pe urma-ti, fericiti,
Calca-vor multi urmasi iubiti,
Iar Sus în Cer la Dumnezeu
De toti vei fi cinstit mereu.

Au trecut

Au trecut ca norii anii
Vremea i-a mânat spre munţi
Peste tâmple cern castanii
Floarea perilor cărunţi.


Tot mai mult rămâne-n urmă
Şi-nainte mai puţin,
Prin a lumii nouă turmă
Eşti strein, tot mai strein.


Cei porniţi cu tine-odată
Pe-al vieţii drum, s-au dus,
Tu cu zarea-nsingurată
Lâncezeşti dup-un apus.


- Tot nu vezi nimicnicia
Celor după care alergi?
Tot nu crezi în veşnicia
Locului spre care mergi?


- Dacă este după moarte
Viaţa-n care n-ai crezut,
Ce vei face-a veci departe
Şi pe veci de veci pierdut?

de Traian Dorz

Copil iubit

Copil iubit cu ochi senini
Tu vii din nou printre străini
în peşteră pe paie reci
Tu iarăşi capul Ţi-l apleci.

-Dar astăzi magii nu mai vin
şi nici păstori să-Ţi cânte lin,
Copil iubit cu ochi senini
Tu vii străin printre străini...


Copil iubit cu chipul blând
Te naşti şi azi ca oarecând
de mii de ani în chip sărman
Tu vii în lume an de an.

Şi ştii că cei ce-Ţi cântă azi
scuipa-vor mâine-al Tău obraz
şi totuşi Tu Copil preablând
cobori ca anii rând pe rând.


Demult, cu suflet plin de dor
Te-ai coborât de mila lor-
în ieslea rece-ai fost culcat,
şi nimeni nu s-a-nduioşat.

L-ai Tăi Isuse ai venit,
ei, neştiind Te-au răstignit.
Iar Tu cu suflet plin de dor
iertând, cereai iertarea lor.


Copil iubit, ceresc hoinar,
azi baţi la uşi închise iar.
O, Te-am văzut Copil iubit
din mii de praguri izgonit,

la mii de uşi ai aşteptat
dar în zadar!-Erai uitat.
Azi tot mai mulţi Te-aruncă-afar?
ceresc şi sfânt şi drag hoinar!


Şi totuşi, iar, sub chip sărman
cobori la oameni an de an
cu bine răul să-l plăteşti
să chemi, să ierţi şi să iubeşti;

să-mparţi avutul Tău divin
acelor ce la Tine vin,
murind pe cruce între hoţi
s-arăţi cât îi iubeşti, pe toţi!


Copil, ceresc şi sfânt copil
ascuns sub chipul cel umil,
Tu baţi la toţi, dar toţi se-nchid
mai reci ca piatra lor din zid...

-O, mâine şi ei uşa Ta
pe veci închisă-o vor afla.
Azi plângi Tu starea-n care zac
dar mâine ei vor plânge-n veac.

de Traian Dorz

Blândul Păstor

Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând,
Mergea cu dânsa la izvor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!

Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El frumos,
Şi-a dus-o-n braţe iubitor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor!

Iar mai târziu L-am întâlnit,
De cuie şi de spini rănit,
Ca să-Ţi deschid, ai tot bătut
Să intri si la mine!

Dar lumea-mi spuse să nu viu,
Că viaţa Ta-i amară,
Am vreme colo, mai târziu...
Si Te-am lăsat afară!

Iar astăzi, singur mă-nfior
De-a mele fapte rele, Isuse,
şi Te-aştept cu dor
În noaptea vieţii mele!

Mai vino iar, Isuse blând,
Mai bate iar o dată!
Te-aştept cu sufletul plângând...
Şi uşa-i descuiată!

de Traian Dorz

,,O, creşte-mi iubirea"

O, creşte-mi iubirea În inima mea,
Iisuse, Iisuse, mereu te-aş ruga!
Îmi umple cu harul pe care-l aştept
şi ochii, şi graiul, şi inima-n piept!

O, creşte-mi iubirea, Iisuse iubit,
să fiu de-a' ei haruri deplin copleşit!
Revarsă-mi-o-n suflet cu val după val,
ca râul ce creşte de dă peste mal!

O, creşte-mi iubirea, iubite Iisus,
În starea şi-n locul În care m-ai pus!
Să-i port pretutindeni belşugul de har
şi-a ei revărsare să n-aibă hotar!

O, creşte-mi iubirea cu rodu-i sfinţit,
chiar numai cu ură de-aş fi răsplătit!
Să nu pot, Iisuse, trăi fără ea -
o, creşte-mi iubirea În inima mea!

de Traian Dorz