SÂNGELE DOMNULUI ISUS

- "… Sângele … ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre" (Levitic 17:11) -

Jeffrey Ebert spune: "Când aveam cinci ani, înainte să apară centurile de siguranţă şi airbaguri la maşini, familia mea mergea spre casă cu maşina pe un drum de ţară cu sens dublu. Eu stăteam în poala mamei când o maşină condusă de un şofer beat a intrat pe contrasens şi ne-a lovit din plin. Nu am nici o amintire a acestei coliziuni. Dar îmi amintesc teama şi confuzia pe care am simţit-o când m-am văzut acoperit de sânge din creştet până în tălpi. Apoi am aflat că sângele nu era tot al meu, ci al mamei. În acea fracţiune de secundă, când lumina farurilor i-a intrat în ochi, ea şi-a încolăcit instinctiv trupul în jurul meu. Trupul ei s-a izbit de bord şi capul ei s-a zdrobit de parbriz. Ea a suportat impactul… ca eu să nu-l simt. A fost nevoie de operaţii costisitoare pentru ca mama să-şi revină". La cruce. Domnul Isus a luat asupra lui impactul păcatului şi în momentul în care ne punem încrederea în el, sângele Lui vărsat ne împacă cu Dumnezeu. Este problema lui Dumnezeu. Biblia spune că "ochii Lui sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu pot să privească nelegiuirea!" (Habacuc 1:13). Aşa că Dumnezeu îşi rezolvă problema aşezându-ne "în Hristos" si văzându-ne "prin sânge". Compozitorul a scris: "Când Dumnezeu se uită la mine El nu vede ce am făcut. El vede numai sângele lui Hristos cel răstig­nit". Cuvântul lui Dumnezeu spune: "Sângele … slujeşte de ispăşire pentru sufletele noastre". Cuvântul "ispăşire" înseamnă "curăţire". Minunat, sângele lui Isus acoperă prăpastia şi ne face una cu Dumnezeu!

sursa: misiune.ro

SĂ TE VEZI ASA CUM TE VEDE DUMNEZEU!

- "Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut (2 Corinteni 4:7) -

Biblia spune că Dumnezeu lucrează prin "nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi" (2 Corinteni 4:7). Astfel, când oamenii văd lucruri bune în noi, ei ştiu că vin de la Dumnezeu.

Domnul Isus a spus că un vas de lut care are în el o lumânare şi este acoperit cu un capac poate fi plin de lumină, dar oamenii nu o văd. Doar dacă vasul este crăpat, lumina pătrunde prin acele imperfecţiuni – "Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri" (Matei 5:16). Nimic din tine nu-L surprinde pe Dumnezeu: "Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte.

Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari … lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dis­preţuite … ca să nimicească pe cele ce Sunt; pentru ca nimeni să nu se laude" (1 Corinteni 1:27-29). Ştiind lucrul acesta, te poţi iubi şi te poţi accepta aşa cum o face Dumnezeu?

Dacă ai o ati­tudine de judecată la adresa ta, contrazici Cuvântul lui Dumnezeu şi te expui atacurilor lui satana. Pavel refuză să se judece singur: "cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine" (1 Corinteni 4:3).

Pavel a învăţat să renunţe la trecut şi să meargă înainte, dar el nu a crezut că a şi ajuns. "Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc" (Filipeni 3:12-14).

El era conştient de laturile la care mai trebuia să lucreze, dar a refuzat să se persecute singur din cauza lor.

Nu uita, Dumnezeu te-a apreciat atât de mult încât Şi-a trimis Fiul ca să te mântuiască din starea căzută şi din soarta ta viitoare: "El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune" (Tit 2:14). Cine ne desăvârşeşte? Dumnezeu! Tu eşti o operă în devenire, aşa că începe să te vezi aşa cum te vede Dumnezeu.

Misiune.ro

Adevarata intelepciune

Proverbe 1:5

"Sa asculte insa si inteleptul, si isi va mari stiinta, si cel priceput, si va capata iscusinta."

Solomon, regele propovăduitor strigă adesea în cartea sa, Eclesiastul: „Deşertăciunea, deşertăciunilor. Totul este deşertăciune." El ne arată cum inima caută în zadar sub soare după pace şi fericire trainică. Dar ne spune la sfârşitul cărţii lui: „Pe lingă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute ... cuvintele adevărului. Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi strânse la un loc sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân" (Ecl. 12.8-11)

Deoarece aceste expresii sunt date de Duhul lui Dumnezeu, ca să fie pentru noi ca nişte „bolduri" pe calea îngustă prin această lume primejdioasă şi ca nişte „cuie bătute" pentru a ne fixa înţelepciunea dumnezeiască, de aceea s-o preţuim şi Cuvântul lui Dumnezeu să fie o candelă pentru picioare şi o lumină pe cărarea noastră. La începutul cărţii „Psalmilor" se află cea mai mare contradicţie între un credincios care are frică de Dumnezeu şi unul care zice în inima lui că: „Nu există Dumnezeu" (Ps. 14.1).

Cărarea nebunului duce la întunecare pământească şi veşnică, dar cei credincioşi merg pe calea îngustă şi fericirea este alături de ei şi se înalţă spre veşnica lumină. De-ar alege toţi tinerii această cale din urmă! Lor le este scrisă îndeosebi cartea Proverbelor.

Apostolul Pavel îl avertizează pe tânărul Timotei să se „ferească de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit" (1 Tim. 6.20-21).

Ferice de cei care ascultă de înţelepciunea lui Dumnezeu şi o transpun în practică. Această cale duce din biruinţă în biruinţă!

Meditatia Zilei

1 Corinteni 16:3
Vegheati, fiti tari in credinta, fiti oameni, intariti-va!

Nici un creştin nu va putea nega că trăim într-o vreme serioasă şi importantă. Ea îl avertizează pe fiecare credincios şi fiecare adunare în parte referitor la cuvintele Domnului: „Vegheaţi căci Domnul este aproape." Necredinţa şi decăderea morală sunt în floare, deşi Dumnezeu vorbeşte prin catastrofe naturale, accidente în masă, foamete şi prin atâtea mijloace prin care încearcă să pătrundă la conştiinţa omului de a-l abate de la drumul pierzării. Mai mult ca oricând cuvintele: „Venirea Domnului este aproape ... Iată că Judecătorul este chiar la uşă" este un fapt aproape împlinit.

Şi pentru credincioşi acesta este un gând foarte serios; în faţa lor nu stă judecata, ci un viitor strălucitor şi o împărăţie veşnică cu Cristos, Domnul lor cel scump. Chemarea lor este superioară, cerească, căci pe pământ sunt nişte călători şi străini. Toate aşteptările şi nădejdea lor sunt sus, la El.

Responsabilitatea unui creştin este incomparabil mai mare decât a unui om lumesc, căci toţi trebuie să stăm în faţa scaunului de judecată a lui Cristos pentru a primi răsplata după cum merităm. De aceea este o râvnă în creştin să fie plăcut lui Dumnezeu şi Domnului său. Cum stăm noi? Vrem să rămânem în urmă sau ne doboară oboseala şi somnul lumii acesteia? NU, noi vrem să spunem mai mult ca oricând, ca odinioară apostolii: „Noi nu suntem din aceia care se tem şi dau înapoi." De aceea să croim „cărări netede şi drepte pentru picioarele noastre." Căci noi suntem Mireasa Lui, moştenirea împărăţiei Lui, poporul Său ceresc care călătoreşte spre Casa Tatălui. Căci noi suntem slujitorii Lui, chemaţi să-L slujim şi să-L mărturisim. Jertfa Lui ne-a curăţat o dată pentru totdeauna, ne-a sfinţit şi ne-a pus deoparte, iar Duhul din noi ne dă putere să strigăm: „Ava Tată."

Să nu ne îmbărbăteze oare toate acestea ca să-I slujim cu şi mai multă abnegaţie spre slava Lui?

Sursa: biblia.crestini.net

Meditatia zilei

Romani 13:3


Dregatorii nu sunt de temut pentru o fapta buna, ci pentru una rea. Vrei dar sa nu-ti fie frica de stapanire?...


Dumnezeu în dragostea Lui s-a gândit la toate. Nu numai viaţa veşnică este ascunsă în El, ci şi purtarea de grijă pentru lucrurile noastre de toate zilele.
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „căci nu-i stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu" şi poziţia creştinului faţă de ea e mai mult decât gândim adeseori. Este bine să ne revizuim poziţia noastră cu privire la stăpânire şi să ne lăsăm conduşi de Sfânta Scriptură.
Ca în toate lucrurile starea noastră este reglementată prin înaltul nivel intern al cunoaşterii ei. De aceea să ascultăm îndemnurile lui Dumnezeu şi să „facem rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri" dintr-o inimă curată în faţa lui Dumnezeu „pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii". Fără îndoială că în felul acesta vom fi mulţumitori autorităţilor care în conformitate cu legile ne ocrotesc ca să ne putem aduna în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, şi care după mărimea puterii lor pedepseşte răul şi caută să păzească binele. Dacă ne lipseşte supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi seriozitatea faţă de El, atunci vor lipsi din rugăciuni şi cererile pentru cei înălţaţi în dregătorii.
Cât de uşor se poate ivi o lacună în supunerea noastră faţă de stăpânire! Foarte uşor putem fi în primejdie să discutăm cu lumea mereu nemulţumită de anumite persoane şi astfel să prindă vreo rădăcină de amărăciune care să ne murdărească cugetul.
Noi trăim zilele din urmă şi să mulţumim de ordinea care încă mai există, dar totodată să veghem în rugăciune pentru cei care sunt în funcţii de răspundere, pentru toţi oamenii de care vrea Dumnezeu să se folosească.
„Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."

Sursa: http://biblia.crestini.com/

MERGI ÎNTOTDEAUNA PE DRUMUL BUN!

-"Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi" (Luca 6:28) -

Don Shula, antrenor principal al echipei de fotbal american, Miami Dolphins şi-a ţinut mereu jucă­torii cu regula "celor 24 de ore". Le dădea 24 de ore să sărbătorească o victorie sau să plângă o înfrângere, după care trebuiau să o lase în urmă. Ce regulă extraordinară după care să trăieşti! Când eşti criticat, este omenesc să doreşti să te răzbuni, dar când încerci să-i înţelegi pe oameni este mai uşor să-i ierţi. Mulţi oameni cu trăsături negative din vieţile noastre duc lipsă de relaţii apropiate, aşa că îi ţin pe ceilalţi la distanţă, rareori îşi împărtăşesc sentimentele şi nu se simt în largul lor în preajma celor care o fac. Pentru ei este mai uşor să condamne decât să accepte. Privirile lor dure şi piezişe îi fac inflexibili. Deseori ei nu ştiu ce să facă cu libertatea; ei au nevoie de reguli care să le limiteze alegerile şi se simt în siguranţă doar în interiorul propriilor lor graniţe. Abraham Lincoln a spus: "Dacă aş încerca să răspund tuturor atacurilor îndreptate împotriva mea, ar trebui să-mi închid "prăvălia". Eu fac tot ce ştiu mai bine. Dacă sfârşitul mă găseşte pe calea bună, atunci ceea ce s-a spus nu mai contează. Dacă sfârşitul mă găseşte pe calea greşită, atunci nici chiar zece îngeri care să declare că am fost drept nu mai pot schimba nimic".
În relaţiile cu ceilalţi, adoptă de fiecare dată calea trasată de Domnul Isus: "rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cine­va haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. … Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (Luca 6:28-31). Este oare uşor să faci aşa de fiecare dată? Nu, dar de fiecare dată merită!

Sursa: Misiune.ro

SĂ NE PĂSTRĂM CREDINŢA

-“Vă îndemn să luptaţi pentru credinţa vosatra” (Iuda 3)

Biblia spune: “cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele” (Evrei 2:1). Cuvântul “depărtat” trebuie să declanşeze o alarmă. Domnul Isus a ară­tat că în timp ce cultivatorul dormea, venea vrăjmaşul şi semăna neghina printre grâu. Când s-a tre­zit, el a spus: “Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta” (Matei 13:28). Cancerul începe cu o celulă ne­identificată, neverificată, far dacă celula nu este rezolvată, ea poate distruge întregul trup. Astfel Iuda scrie: “să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Căci s-au strecu­rat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos” (Iuda 3-4).

Să remarcăm cuvintele: “credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru tot­deauna”. Metodele pot fi schimbate, dar mesajul nu se schimbă niciodată. Pavel scrie: “va veni vre­mea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă” (2 Timotei 4:3). Studiază desfăşurarea vieţii lui Avraam, Isaac şi lacov. Binecuvântările lui Avraam au venit printr-o relaţie per­sonală cu Dumnezeu.

Isaac a moşteni binecuvântările tatălui său. Numai când filistenii lau atacat s-a întors şi a săpat din nou puţurile tatălui său Avraam şi a zidit un altar pentru Domnul. În cele din urmă Iacov, a treia generaţie a încercat scheme şi scurtături pentru a obţine binecuvântarea lui Dumnezeu. Doar după ce a avut parte de întâlnirea cu Dumnezeu de la Peniel şi-a restabilit viaţa pe fundamentele puse de Avraam şi Isaac. Să ne păstrăm credinţa; să le transmitem copiilor noştri “adevărul, adevărul complet şi nimic altceva decât adevărul”.

Lecţii de la Lazăr (1)

-“Dar şi acum, ştiu” (loan 11:22) -

Lecţia unu: Domnul Isus ştie cum te simţi. La înmormântarea lui Lazăr “Isus plângea. Atunci Iudeii au zis: “lată cât îl iubea de mult!” (loan 11:35-36). Această relatare dovedeşte că noi slujim unui Dumnezeu care nu numai că învie morţii, dar El “are milă de slăbiciunile noastre” (vezi Evrei 4:15). Aşa că dacă astăzi suferi, întoarce-te către Dumnezeu şi lasă-L să te mângâie.

Lecţia doi: Domnul Isus poate să-ţi dea înapoi ceea ce viaţa ţi-a luat. El poate “răsplăti astfel anii” pe care ţi i-a furat viaţa (vezi loel 2:25). Crede această promisiune; întoarce-te acolo unde ai pierdut atât de mult şi roagă-L pe Dumnezeu să înlocuiască şi să înnoiască. Marta a spus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Iţi va da Dumnezeu” (loan 11:21-22). În loc să spui “ce bine ar fi fost dacă” roagă-te “dar şi acum, ştiu”. Nu este prea târziu, Dumnezeu poate mişca lucrurile în locul tău.

Lecţia trei: Domnul Isus te poate elibera. “El a strigat cu glas tare: “Lazăre, vino afară!” Şi mor­tul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: “Dezlegaţi-I, şi lăsaţi-l să meargă.” (loan 11:43-44). Cuvântul lui Dumnezeu este mai mare decât lucrul care te-a legat, te-a limitat sau care te-a robit. Deşi mintea ta nu înţelege în totalitate, lasă ca duhul tău să-I răspundă lui Dumnezeu. Roagă-te cu psalmistul: “Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea! Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea” (Psalmul 119:34-35). Când rosteşti o astfel de rugăciune credinţa ta va creşte, iar împre­jurările care ţi se par imposibile vor fi schimbate de Dumnezeu.

Lucrează în Numele Lui Isus!

-“Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faced totul in Numele Domnului Isus” -(Coloseni 3:17) -

John Ortberg scrie: “Cu toţii muncim. Cu toţii ar trebui să dăm valoare muncii – asta înseamnă să lucrezi. Dar cum ar fi pentru tine să lucrezi în Numele Domnului Isus? Ei bine, mai întâi, munca ar fi ceva ce faci împreună cu El. Nu ai fost creat să lucrezi singur. Aşa că mâine, la începutul zilei de muncă, când te aşezi la birou, la computer sau acasă, stai o clipă şi invită-L pe Isus să fie partener cu tine. Spune-I: “Astăzi nu voi lucra singur”. In orice moment pe parcursul zilei când te confrunţi cu o problemă dificilă, roagă-L să te ajute. Când trebuie să iei o hotărâre grea, cere-l înţelepciune – apoi ascultă şi fii deschis. Când simţi că te lasă puterile, cere-I să-ţi înnoiască puterea. Când îţi dai seama că ai o atitudine negativă, roagă-L să-ţi redirecţioneze inima. Pune un simbol pe birou sau pe perete ca să-l poţi vedea şi să-ţi aducă aminte că tu şi cu Domnul Isus sunteţi parteneri la locul de muncă.

După câteva ore de muncă, ia o pauză de două-trei minute. Mulţumeşte-I pentru ajutor. Dă-I Lui îngri­jorările tale. Cere-I energie. Fiecare moment este o oportunitate de a fi cu Isus. Când uiţi – şi o vei face, dacă o dai în bară – şi aşa va fi, ţine minte această regulă foarte importantă: nu s-a sfârşit totul. Fiecare clipă îţi oferă o nouă şansă. Dumnezeu ţi le trimite mereu. Asta înseamnă bunătate. Fiecare clipă de la locul de muncă este o nouă ocazie de a fi cu El”.

NEMĂRGINITA DRAGOSTE A LUI DUMNEZEU PENTRU NOI

-"Să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea"(Efeseni 3:18)

Lui George Matheson i-a spus doctorul că va orbi. Pentru a nu cădea în deznădejde, el şi-a urmat studiile şi a absolvit Universitatea din Glasgow în 1861 la vârsta de 19 ani. Când a terminat studiile, şi-a pierdut vederea. Pentru ca lucrurile să se înrăutățească şi mai tare, logodnica lui i-a înapoiat inelul de logodnă împreună cu un bilet: "Nu-mi pot trăi viaţa legată de lanţurile căsătoriei cu un băr­bat orb". Matheson nu s-a căsătorit niciodată şi nu şi-a revenit niciodată din această decepţie. A devenit un pastor puternic şi poetic, a dus o viaţă plină de inspiraţie, dar uneori durerea singurătăţii izbucnea la suprafaţă, aşa cum s-a întâmplat mai târziu la nunta surorii lui. Ceremonia i-a reînviat amintirile dragostei pierdute. Ca reacţie, el s-a întors spre nemărginita dragoste a lui Dumnezeu pen­tru a primi alinare şi a scris pe hârtie aceste cuvinte în 6 iunie 1882: "O iubire, tu care nu mă părăseşti, sufletul împovărat în tine-mi odihnesc, ţie-ţi dăruiesc întreaga-mi viaţă, ce în nemărgini-ta-ţi profunzime, mai bogată şi mai plină poate fi".

Să ne gândim la dragostea încăpăţânata a lui Osea pentru Gomera. Trecând de la un iubit la altul, aceasta i-a ruinat viaţa. Ajunsă săracă, ea a fost scoasă la vânzare ca sclavă. Şi ghici cine a cumpărat-o? Osea, care nu renunţase niciodată la legătura căsătoriei. Dumnezeu foloseşte această povestire pentru a ilustra dragostea Lui neclintită pentru noi. El i-a spus lui Osea: "iubeşte-o cum iubeşte Domnul pe copiii lui Israel" (Osea 3:1). Dumnezeu te iubeşte cu o dragoste incredibilă. Nu o poţi câştiga dacă îi eşti plăcut şi nu o poţi pierde dacă eşti nevrednic. Dar poţi să fii orb şi i te poţi opune. Nu fă aşa!

Înviorarea dată de Păstor

-„Îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pri­cina Numelui Său.” Psalm 23.3 -

Trăim într-o vreme grea din punct de vedere spiritual. La cine să ne du­cem pentru ajutor, pentru înviorare, dacă nu la Păsto­rul nostru cel bun – ISUS HRISTOS? În El să ne punem încrederea! Oamenii, împrejurările şi vremurile se pot schimba, dar nu dragostea, bunătatea şi harul marelui nostru Păstor. Niciunui din cei care-şi pun încrederea în Hristos, nu va fi dat de ruşine. încrederea este de mare importanţă în viaţa credinciosului. Fericiţi vom fi numai atunci când nădăjduim în Păstorul nostru fiind conştienţi că El, în înţelepciunea Sa, conduce lucrurile spre înviorarea şi povăţuirea noastră pe cale. Depen­denţa noastră faţă de Păstor ar trebui să ne caracteri­zeze tot timpul. Numai aşa vom fi fericiţi.

Opusul dependenţei este voinţa proprie. Voinţa pro­prie îi caracterizează pe oamenii necredincioşi, dar ea face mult rău şi creştinilor care nu sunt dependenţi de marele Păstor al sufletelor. Câtă durere se produce în sufletele creştinilor care nu se roagă ca psalmistul: „Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Ta­le.” Pe astfel de cărări, sufletul este înviorat, binecu­vântat. Pe această cale a mers însuşi Păstorul cel bun şi pe ea doreşte să conducă oile Sale. Pe ea primim înviorarea dată de Păstorul cel bun.

V-aţi rugat?

-„Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale.” Psalm 13.5 -


Pastorul Bodelschwingh (1831-1910) a fost mulţi ani directorul instituţiei, numite cu numele său, din Bielefeld. Unul din angajaţii săi a relatat urmă­toarea întâmplare: într-un caz, chirurgul şef a trebuit să-i spună pastorului că regretă, dar pacientul nu mai poate fi salvat. Atunci pastorul l-a întrebat pe profesor: „V-aţi rugat pentru salvarea lui?”

Profesorul zâmbi, la fel şi asistenţii săi. Bodelschwingh trecu cu vederea acest lucru şi spuse: „Deci nu! Bine, atunci voi discuta eu această problemă cu Dumnezeu!” A stat pe genunchi în camera sa o oră şi s-a rugat. Apoi a intrat în camera bolnavului. Aici, sora medicală care îl îngrijea pe bolnav, i-a venit în întâmpinare şi i-a spus: „Domnule pastor, de o jumătate de oră, bolnavului îi merge deodată uimitor de bine!”

După câteva săptămâni, bolnavul s-a însănătoşit. Atunci, într-o oră de linişte, profesorul bătu la uşa pasto­rului şi îi spuse: „Domnule pastor, nu voi mai râde nicio­dată, când mă veţi îndemna să mă rog!”

El aude suspinul sufletului tău/şi plângerea inimii ta­le/ceea ce nimănui nu-i poţi povesti/spune-i cu îndrăz­neală lui Dumnezeu./EI nu e departe,/e foarte aproa­pe/ascultă cu plăcere/rugăciunea celui sărman.

Sursa: Misiune.ro

Adevăruri despre minciună

- "Martorul mincinos nu rămâne ne­pedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa." Proverbe 195 -

Cei mai mincinoşi sunt aceia care nu mai au nici pentru ei adevărul.

(Nicolae lorga)

Adevărul aşteaptă, minciuna este tare grăbită.

(Alexandru Vlahuţă)

Minciuna este ca un bulgăre de zăpadă, cu cât îl ros­togoleşti, cu atât se face mai mare.

(Martin Luther)

Minciuna nu poate lua nimic din adevăr, precum ne­gura nu poate face ziua mai mică.

(Nicolae lorga)

În casa curată a sufletului, păianjenul minciunii a se prinde nu are loc.

(Dimitrie Cantemir)

Totdeauna omul trebuie să-şi închidă gura cât poate pentru adevărul care pare o minciună.

(Dante)

Exagerarea este ruda cea mai apropiată a minciunii.

(Richard Wurmbrand)

Minciuna în vorbe nu-i altceva decât expresia stării interioare a sufletului.

(Platon)

TRANSFORMĂ PRILEJURILE DE POTICNIRE ÎN TREPTE

-"Dar eu nu ţin numai decât la viaţa mea" (Faptele Apostolilor 20:24) -


Nu prea auzim des despre înfrângerile lui Abraham Lincoln fiindcă victoriile lui au fost atât de răsunătoare. Dar o mare parte a vieţii lui şansele nu i-au surâs. Şi-a pierdut mama la nouă ani. În 1832 a pierdut alegerile pentru statul Illinois. În 1849 a fost respins de la funcţia de comisar al Biroului General pentru Teritoriu. A pierdut alegerile pentru Senat între 1855 şi 1858 şi între timp nu a reuşit să fie numit vice preşedinte. Totuşi, cele mai dureroase pierderi au fost moartea fiilor săi de patru ani şi de doisprezece ani. Născut în regiunea păduroasă şi izolată din Kentucky, Lincoln avea doar câteva luni la "şcoala de învăţare prin recitare" – o şcoală fără manuale unde elevii repetau cuvintele profesorului. A învăţat singur matematică, i-a citit pe clasici şi a lucrat la abilităţile sale de scriere şi citire având Biblia ca model. Filozofia lui era: "Voi studia şi mă voi pregăti, iar când va sosi timpul voi fi gata". El i-a spus unui prieten: "Ţine minte, propria ta hotărâre de a reuşi este mai impor­tantă decât orice altceva". Discursul de la Gettysburg este unul din cele mai renumite discursuri din istorie. În timpul celor mai negre zile ale Războiului Civil, el a spus: "Eu fac tot ce ştiu mai bine … şi doresc să fac lucrul acesta până la sfârşit".

Pavel nu a spus: "Nici unul din aceste lucruri nu mă rănesc", ci a spus: "nu ţin numai decât la viaţa mea". E o mare diferenţă! Pavel a refuzat să lase ca problemele vieţii să-l abată de pe cale. El a înţeles că ce se întâmplă în tine este mai important decât ce se petrece cu tine. De asemenea, el a înţeles că atunci când te uiţi la Isus ca la un model şi dacă îţi extragi puterea de la El în fiecare zi, El îţi va da tot ce ai nevoie pentru a izbândi în viaţă.

Sursa: Misiune.ro

Reguli de stăpânire a mâniei (2)

-"Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul" (Efeseni 4:25)-


Regula nr. 2: Nu ucide! Pavel scrie: "Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi" (Efeseni 4:26). Ce semnifică aces­te cuvinte ale lui Pavel? Nu lăsa ca mânia ta să ajungă în punctul de a fi dăunătoare. Nu-ţi folosi cuvin­tele ca pe o armă sau ca pe un mecanism de control. Este bine să-ţi exprimi emoţiile într-un mod sănătos, dar ţine-le în frâu. Scopul tău trebuie să fie rezolvarea problemei şi întărirea relaţiei, nu "reducerea la tăcere" şi rănirea celeilalte persoane.

Este uşor oare? Nu. Ai nevoie de o doză puter­nică de bunătate. Cuvintele aruncate în glumă, pline de sarcasm, evlavie proprie sau "indignare evlavioasă" îi rănesc pe oameni, uneori pentru totdeauna. "Limba stricată zdrobeşte sufletul" (Proverbe 15:4). "Duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?" (Proverbe 18:14). "Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele" (Proverbe 18:21). Cuvintele, pline de mânie, odată dezlănţuite, pot "aluneca până în fundul măruntaielor" (Proverbe 26:22).

Cuvintele tale pot trăi în inima şi amintirea cuiva şi-l pot însoţi până la moarte. Noi spunem "piatra poate să-mi dis­trugă trupul, dar vorbele urâte nu mă vor distruge niciodată", dar nu este adevărat. Un om poate muri dintr-un duh zdrobit, iar cel care a rostit cuvintele acelea poate trăi cu regretul răului pe care l-a făcut fără a mai avea şansa de a-l repara. Pe de altă parte, mânia ţinută în frâu nu este un păcat de care trebuie să ne pocăim. Aşa că învaţă să faci diferenţa între mânia pe care o simţi şi cuvintele pe care le rosteşti. Mânia studiată cu atenţie poate revela o informaţie importantă despre schimbările care trebuie făcute. Concentrează-ţi atenţia asupra acestui fapt şi cere-l lui Dumnezeu intelepciune in vorbire si cere-i să-ţi arate ce trebuie schimbat la ceilalţi, dar şi în tine!

Sursa: Misiune.ro

- REGULI DE STĂPÂNIRE A MÂNIEI (1)

-"Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul" (Efeseni 4:25)-

Două personalităţi puternice într-o relaţie sunt precum două râuri care se varsă într-unul singur; se formează un curent foarte puternic. Mânia poate fi spontană, aidoma unui fulger sau poate fi de durată, precum duduitul tunetului. Uneori ne ciocnim şi ne doare, alteori ne distanţăm şi abandonăm relaţia în tăcere. Dar dacă mânia este stăpânită cum trebuie, ea nu ne va distruge. Iată regulile lui Dumnezeu pentru stăpânirea mâniei.

Regula nr. 1: Fii sincer! “Lăsaţi-vă de minciună: “Fiecare dintre voi să spună aproapelui său ade­vărul” … “Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:25-26). Când te cuprinde mânia, nu nega lucrul acesta. Mânia poate fi constructivă. Avem dreptate să ne mâniem când oamenii sunt trataţi greşit, iar răul nu este îndreptat. Faptul de a spune: “Sunt nervos şi pentru că preţuiesc relaţia noastră, doresc să discut despre lucrul acesta” este lucrul onest, lipsit de ameninţări, care invită la soluţionarea problemei. Să remarcăm:

a) ignorarea, înăbuşirea, supri­marea sau pretinderea că nu eşti mânios sunt de fapt lipsite de onestitate;

b) o altă formă de a minţi când eşti nervos este exagerarea. “Nu asculţi niciodată ce spun”. “întotdeauna îmi ignori dorinţele”. “Nimeni nu face nimic în casa asta în afară de mine”. Asemenea generalizări sunt neadevărate şi nu fac decât să agraveze şi să creeze două tabere, fapt ce garantează obscurizarea problemei care, deci, nu se va rezolva;

c) o altă cale prin care minţi când eşti nervos este învinovăţirea altcuiva. “Dacă ai ajunge la timp nu te-aş mai bate la cap” sau “dacă nu m-ai mai bate atâta la cap, poate aş ajunge la timp”. Învinovăţirea altcuiva este modalitatea de a evada din propriile tale responsabilităţi, arătând cu degetul spre altcineva. Aceasta îi enervează pe ceilalţi şi nu ajungi niciodată la rezultatul dorit. Voinţa lui Dumnezeu este aceasta: “Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, lucru care funcţionează când o faci în dragoste.

Sursa: Misiune.ro

Învață să stai în picioare!

-"Să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul" (Efeseni 6:1)-

Nu lăsa ca perioadele lipsite de conflicte din viaţa ta să te ademenească şi să ai un sentiment fals al securităţii: "Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că … diavolul dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită" (1 Petru 5:8).

Ce ar trebui să facem când ne atacă diavolul? "Să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul". De bună seamă, "Domnul are putere să-l întărească ca să stea" (Romani 14:4), nu în propria sa pu­tere, ci în puterea lui Isus Hristos. ! De unul singur eşti o pradă uşoară, dar în puterea Domnului poţi sta în picioare să nu cazi. Aşa că astăzi, dacă Satan apare cu ispitele lui, anunţă-l că vei sta în picioare în Hristos. Anunţă-l că vei sta în picioare până când trece atacul, până când valul singurătăţii trece, până când căsnicia este refăcută, până când ieşi din datorii, până când încercarea trece, până când temperamentul îşi pierde puterea de a te prinde în capcană şi de a te răsturna.Vocalizeaza cu glas tare acest lucru! "Pot totul în Hristos care mă întăreşte!"
În timp ce tu stai în picioare, Dumnezeu se ocupă de puterea ta!

Pavel a spus: "Pot totul în Hristos care mă întăreşte" (Filipeni 4:13). Să remarcăm cuvântul "întăreşte". El nu te va întări numai o dată, ci din nou şi din nou. El te va întări de fiecare dată când te confrunţi cu o provocare dificilă, de fiecare dată când o amintire te tulbură, de fiecare dată când ţi se aduce aminte de trecutul tău imperfect, de fiecare dată când te confrunţi cu o situaţie delicată. Faptul de a-ţi extrage puterea, lui Dumnezeu, de care ai nevoie pentru a sta în picioare în faţa vrăj­maşului va necesita efort. Va necesita laudă la adresa Lui, rugăciune, citirea Cuvântului mai intens decât ai făcut-o până atunci. Dar realitatea este că poţi rămâne în picioare dacă ţi-o doreşti!

Sursa: Misiune.ro

"SĂ DĂM LA O PARTE"

-"Să dăm la o parte orice piedică … şi să alergăm cu stăruinţă"
(Evrei 12:1)-

Biblia spune: "Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul!" (1 Corinteni 9:24). În viaţă ai ocazia de a alerga o singură dată, aşa că aleargă ca să câştigi. Ca să nu te împiedici sau să-ţi pierzi locul, nu privi în urma ta. Nu putem alunga trecutul, dar mulţumim lui Dumnezeu că putem trage învăţături şi-l putem lăsa în urmă.

Nu te îngrijora la gândul curbei următoare, concentrează-te asupra pasului următor. Dacă nu înţelegi lucrul acesta se poate întâmpla să cazi şi să nu te mai ridici. Fără să-ţi dai seama înapoia ta vor exista mai multe curbe decât înaintea ta, aşa că priveşte fiecare pas ca fiind important: "să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte". Mulţi dintre noi ducem poverile şi ne îngrijorăm de lucruri pe care oamenii mai în vârstă şi mai înţelepţi le consideră lipsite de însemnătate. Ne irosim puterile stingând incendii care dacă le-am lăsa în pace s-ar stinge singure.

Timpul este resursa ta cea mai de preţ. Economiseşte-I şi astfel bunurile tale de preţ vor creşte, iar datoriile tale vor ,scădea. Scapă de bagajul vechilor relaţii, temerilor inutile şi îndatorărilor false faţă de cei care caută să te manipuleze. Şi aşa sunt destule încercări în viaţa ta; de ce să le mai suporţi şi pe cele pe care le poţi da deoparte?

Când orbul Bartimeu a aflat că Isus este în cetate, şi-a aruncat haina de pe el ca să nu-l împiedice şi a alergat spre el. Iar credinţa lui a fost răsplătită: "îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus" (Marcu 10:52). Astăzi dă deoparte povara ta şi aleargă!

„Sclavul întemniţat”

Nu ştiţi că, dacă vă daţi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” Romani 6.16 -

În Italia, la poalele Alpilor Apuani există o carieră de marmură vestită în lume: Carrara. Undeva, lângă pere­tele carierei, izbucneşte dintr-o stâncă de marmură o jumătate de statuie: vestitul „sclav întemniţat” lucrat de Michelangelo. De sute de ani însă, sclavul stă pe ju­mătate sculptat şi pe jumătate încă neeliberat, înlăn­ţuit în stâncă. Din motive neştiute, Michelangelo nu a terminat statuia sau probabil a dorit să arate prin ea starea de robie a omului legat de păcate.

Este un fapt bine cunoscut în viaţă că atunci când ne supunem în faţa cuiva, acceptându-l ca stăpân, de­venim sclavul acelei persoane. Tot aşa, dacă ne supu­nem păcatului, devenim robii păcatului şi la sfârşitul vieţii ne va aştepta moartea veşnică. Însă dacă ne su­punem în ascultare faţă de Dumnezeu, vom deveni oa­meni liberi. Marele pericol al multor oameni este acela de a fi jumătate liberi şi jumătate înlănţuiţi. Aceasta este o înşelăciune a diavolului. Dumnezeu nu acceptă jumătăţile de măsură. El doreşte să fim oameni dezle­gaţi de robia păcatului. Acceptăm?

Mai târziu

De curând am instalat pe calculatorul meu un program nou. După instalare a apărut pe ecran o indicaţie. Mi se ofereau trei posibilităţi: să citesc imediat informaţiile de­taliate, să anulez pentru totdeauna indicaţia, să solicit apariţia acestei indicaţii mai târziu.

Pe de o parte nu doream să investesc în acel moment mai mult timp pentru program, dar pe de altă parte mi se părea riscant să ignor cu totul indicaţia. Deci m-am decis să studiez mai târziu problema. Într-adevăr, acesta indi­caţie a apărut de mai multe ori ulterior. De fiecare dată mi se părea că nu este chiar atât de importantă şi ale­geam din nou „mai târziu”. Această amânare continuă a dus la faptul că până în ziua de astăzi nu am citit indi­caţia.

Guvernatorul roman Felix a făcut la fel acum 2000 de ani: a amânat discuţia. Oare a luat vreodată o decizie clară pentru Hristos? Nu avem nicio indicaţie în acest sens.

Salvarea sufletului este atât de importantă, încât nu ne este permis să o amânăm. De aceea, nimeni să nu şo­văie, să facă acum pasul decisiv de a veni la Salvatorul!