Copiii, de Florina Margea

Sunt persoane dragi inimii noastre care eu plecat dintre noi si care au lasat un gol imens...Dumnezeu a zis STOP in dreptul lor, dar noi de multe ori nu acceptam realitatea si am vrea sa le aducem inapoi...stiu, e greu de acceptat voia lui Dumnezeu, dar El stie ce e mai bine pentru acea persoana...Atat timp cat vom trai din amintiri si din trecut nu vom vedea adevaratele nevoi a celor din jurul nostru. Putem umple golul din inima cu fapte bune si aratandu-ne dragostea pentru acei ce nu au simtit-o niciodata. Sunt atatia copii abandonati, copii uitati pe un pat de spital pe care nimeni nu ii cauta, copii cu handicap care sunt respinsi de societate, iar noi adultii suntem datori sa le oferim protectie si dragoste. Fiti cu inima langa cei ce sufera, fiti oameni in adevaratul sens al cuvantului. Daca in voi e un gol, un gol de dragoste si de dor, umpleti-l cu daruire, cu fapte bune cu mila si iertare. E cea mai buna reteta pentru o viata fericita. DARUITI, SI ASTFEL VETI PRIMI!! Ce dar mai de pret poate fi decat imbratiseara calda a unui copil, decat zambetul lui sau un TE IUBESC sincer rostit dintr-o inima inoncenta de copil!! Copii sunt ingerii lui Dumnezeu trimisi pe pamant sa ne faca viata frumoasa. Nu-i mai intristati! Iubiti-i, au nevoie de protectie si de atentie pentru a evolua.

VÂNĂTORII DE PĂCATE ÎN BISERICI

    Ioan 8:7 Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”

Cine din biserică este fără păcat? Acel să arunce primul cu piatra în cel păcătos. E dureros cum în bisericile noastre evanghelice se instalează un haos total. Judecăm pe fratele nostru, ne credem mai presus decât alţii, lovim în cel ce a păcătuit, îi scoatem afară din biserici pe cei au căzut, dar vor să se ridice. Am devenit nişte vânători de păcate. Slujba noastră în biserică constă în a arunca cu vorbele grele în fraţii noştrii şi a-i ajuta să cadă tot mai adânc în groapă. Oare de ce nu mai avem dragoste pentru cei de lângă noi? De ce mai degraba facem răul decât binele? De mai repede adâncim rana din sufletul fratelui nostru, decât să căutăm vindecarea rănii?
Cunosc cazuri în care oamenii s-au dus la păstor să se mărturisească de păcate, dar a 2-a zi ştia toata biserica ce a păcătuit fratele sau sora. Cum mai putem noi în zilele de azi să împlinim ceea ce zice Biblia în Iacov 5:16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Cum mai pot eu mărturisi păcatul meu unui păstor care încalcă Cuvântul Domnului? De fraţii care stau în fruntea bisericii au devenit nişte risipitori şi dezbinători?
De fiecare dată când văd în jurul meu lucruri care nu plac Domnului, mă gândesc la profunzimea versetului din Apocalipsa 12:12 care spune: De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme. De ce dăm prilej diavolului şi îl lăsăm să ne amăgească? De multe ori devenim unelte în mâna diavolului fără să ne dăm seama. Păcatul e atât de subtil, încât amăgeşte chiar şi pe cei mai tari în credinţă.
E timpul ca Domnul să se proslăvească prin noi. E timpul cercetării noastre. De ce să vânăm păcare în biserici când am putea fii sfinţi. 1 Petru 1:16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt”. El e Sfânt pentru ca şi noi să ajungem la sfinţenia Lui. E clipa decisivă în care mai putem lua hotărâri noi. Să nu mai arătăm cu degetul spre cel care a păcătuit. E mult mai bine să luăm atitudine asupra propriei noastre persoane şi să împlinim versetele: Luca 6:41-42 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi” şi, când colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Fraţilor e timpul să lăsăm făţărnicia la o parte. Nici un făţarnic nu va avea parte de Slava cerului. Haideţi să analizăm bine scopul pentru care venim la biserică. Oare frecventăm o biserică doar ca să vânăm păcatele şi greşelile fraţilor noştrii sau suntem prezenţi la biserică pentru a ne pocăi de atitudinile noastre „bolnave”?
Dacă nu ai nici un păcat continuă să vânezi păcatele altora, dar dacă eşti un păcătos, pocăieşte-te, altfel vei muri fără Hristos şi toată prezenţa la la biserică nu va avea nici un folos!
DUMNEZEU SĂ NE CERCETEZE, Amin!

http://www.youtube.com/watch?v=Wvb6WQ90-mg

FLORINA MARGEA

FIŢI CA NIŞTE COPII CURAŢI ŞI NEVINOVAŢI!!!!

Dragii mei tineri, tinere, fraţi şi surori. Vreau să vă transmit azi în aceasta zi specială un mesaj: SĂ AI SUFLETUL CURAT CA AL UNUI COPIL NEVINOVAT, SĂ TE BUCURI DE CEL CE FRUMOS CHIP ŢI-A DAT, SA ZÂMBEŞTI ŞI SĂ IUBEŞTI, CU TOATĂ FIINŢA TA PE DOMNUL SĂ-L CINSTEŞTI.

De asemenea vă dedic şi melodia de mai sus şi versetul care aşa frumos spune: Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. 1 Ioan 3:7

FIŢI NEPRIHĂNIŢI FRAŢII MEI, FIŢI IUBITORI DE DUMNEZEU ŞI EL SĂ FIE ŢINTA VOASTRĂ.

Cu mult drag, a voastră surioară Flory Margea (Pătru)

TRECUTUL – FANTOMA PREZENTULUI

„Singurul loc în care trecutul trăieşte este în mintea ta. Singura putere pe care o are asupra ta este cea pe care i-o conferi.”

Isaia 43:18-Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Mă întreb de ce uneori ne uităm în trecut? De ce ne zboară gândul la ceea ce am făcut? De ce alegem să trăim în trecut decât să ne bucurăm la maxim de prezentul nostru alături de Domnul? De ce gândul nostru îl facem rob trecutului? Dumnezeu ne dă acest sfat pentru binele nostru, pentru ca să ne putem bucura de prezent, trebuie să învăţăm să-l trăim cu adevărat spre slava lui Dumnezeu!

            Coloseni 3:9-10: Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Haideţi să nu ne mai minţim. Să nu ne dăm drept ceea ce nu suntem. Dumnezeu ne cunoaşte inima, ştie ce se ascunde în ea, ştie trecutul, ştie prezentul şi cunoaşte viitorul. Tot ce trebuie să facem este să ne dezbrăcăm odată pentru totdeauna de omul cel vechi şi să ne îmbrăcăm cu Hristos. El stă cu haina neprihănirii întinse spre noi. Trebuie doar să o apucăm. Prezentul pe care îl trăim e şansa noastră să ne înnoim. Nu vă lăsaţi „bântuiţi” de trecut. Acesta nu va face altceva decât să vă umple inima de venin, poate de răzbunare, poate de regrete...Dar prezentul ne oferă şansa să ne încredinţăm pe deplin în mâna Domnului şi să Îl rugăm pe El să ne curăţească de tot ce a fost rău în trecutul nostru, să ne dea un Duh nou şi statorinic şi să ne ţină neclintit pe Stânca Vieţii.

            Fraţilor, nu uitaţi niciodată versetul care zice: 2 Corinteni 5:17- Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Chiar dacă ţi-e greu să de dezlipeşti de trecut, ştiu că singur nu poţi uita poate o persoană ce ai iubit-o, poate un prieten care te-a dezamăgit, poate un om care ţi-a făcut rău...aşa e, nu poţi singur, dar nu uita de versetul care zice: POT TOTUL ÎN HRISTOS CARE MĂ ÎNTĂREŞTE!! În El poţi totul. Îţi poţi înnoi mintea ta, viaţa ta şi poţi să trăieşti liber prezentul şi să ai alături de Domnul un viitor şi o nădejde vie, aceea că-ţi vei petrece veşnicia pentru totdeauna cu EL!!!

            Azi e momentrul să te dezbraci de trecutul tău, azi împlineşte ceea ce spune versetul: Romani 6:6- Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului. Nu mai accepta să fii rob al gândurilor tale care te poartă în trecut. Nu mai accepta să păcătuieşti cu gândul, nici cu fapta, nici cu vorba. Nu mai accepta să rămâi tot un om vechi. Dumnezeu te-a curţit cu Sânge de mare preţ. Ai valoare în ochii Lui, eşti important pentru El, de aceea El e gata să şteargă trecutul tău şi gândurile negre din mintea ta. Dar tu? Eşti gata să-L laşi pe Dumnezeu să lucreze în viaţa ta? Până când vei mai lăsa fantoma trecutului să te bântuiască zi şi noapte? Până când vei asculta ale Diavolului şoapte? Lasă-L pe Dumnezeu să schimbe inima ta, gândul tău şi atitudinea ta. Lasă-L să fie EL lumina călăuzitoare pentru tine şi vei vedea cum totul spre binele tău se va schimba. DUMNEZEU SĂ TE AJUTE SĂ UIŢI TRECUTUL ŞI SĂ TE BUCURI CU ADEVĂRAT DE ELIBERARE!!!

"...Cand si razele vor inceta sa ma atinga, ma voi transforma in uscat...lemn...pregatit sa încalzeasca sufletele care m-au ranit..."

 

   Flory Patru    

DE CÂTE ORI L-AI DEZAMAGIT PE DUMNEZEU?

Este o întrebare pe care şi eu mi-o pun în mintea mea de atâtea ori: „Oare de câte ori Te-am dezamăgit Doamne?” Când spun o vorbă nechibzuită, când mă supăr, când las gândurile negre să îmi cuprindă mintea, îmi dau seama cât de mult Îl dezamăgesc pe EL. Când El aşteaptă de la mine să mă plec înaintea Lui cu toată fiinţa mea, iar eu am alte preocupări, îmi dau seama cât de dezamăgit de Domnul meu, dar cu toate acestea El aşteaptă să-mi pun capul pe pieptul Lui, aşteaptă să mă întorc acasă precum fiul risipitor, aşteaptă doar un semn din partea mea, ca să se îndure iar de mine.
Îl dezamăgim pe Dumnezeu prin faptul că ne trezim dimineaza şi nu avem timp să stăm de vorbă cu El, dar El răbdător ne tot aşteaptă la rugăciune în zorii dimineţii şi cu toate că noi Îl dezamăgim, El nu ne dezamăgeşte niciodata şi nici nu o va face pentru că ne iubeşte prea mult ca să ne rănescă. Avem preţ în ochii Lui, de aceea şi-a dat Unicul Fiu pentru noi, ca să ne arate că El nu ne dezamăgeşte, chiar dacă noi de multe ori o facem.
Îl dezamăgim pe El de fiecare dată când judecăm pe aproapele nostru, când întoarcem spatele celor care ne cer ajutorul, când nu ne facem timp să vorbim de El celor din jur, când ne e ruşine să spunem că suntem pocăiţi. Îl dezamăgim prin faptul că nesocotim Cuvântul Lui şi de multe ori luăm din Biblie doar ceea ce ne place nouă, ocolind adevărul pentru că poate e prea dureros pentru noi. Îl dezamăgim prin faptul că nu mai ştim să ne bucurăm de prezenţa Lui şi ne este teamă să venim sinceri înaintea Domnului. Îl dezamăgim prin cântările pe care le cântăm fără pic de vlagă în noi, fără să le trăim şi fără să le simţim cu toată fiinţa noastră. Îl dezamăgim prin faptul că de multe ori venim la Casa Lui, dar gândul nostru nu este la El, suntem prezenţi în biserică doar fizic, doar ca să ne vadă fraţii că nu lipsim de la părtăşie.
Îl dezamăgim prin faptul că nu Îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt, că atunci când El ne spune să nu ne temem, noi ne temem, când El zice să nu ne îngrijorăm, parcă noi ne îngrijorăm şi mai tare. Sunt multe alte lucruri pe care fiecare le cunoaştem şi ştim că Îl dezamăgesc pe El, dar punând în balanţă toate aceastea, îmi dau seama că El nu ne poate dezamăgi, pentru că ne iubeşte prea mult, pentru că a curs sânge nevinovat pentru păcatele noastre, pentru că vrea să fim cu El o veşnicie şi de aceea nu ne va dezamăgii.
Haideţi să nu Îl mai dezamăgim nici noi. Dumnezeu nu ne cere imposibilul, El ne cere doar ascultare. Oare e prea greu să ascultăm de El? Oare e un sacrificiu atât de mare?
Doamne, Te-am dezamăgit de atâtea ori, pentru că Diavoulul mi-a întunecat mintea cu atâtea amăgiri, dar de azi Doamne, voi face din tine bucuria mea, Tu Doamne eşti pricina laudelor mele, în tine mă voi bucura toată viaţa mea şi Îţi mulţumesc că Tu nu m-ai dezamăgit şi atât de mult m-ai iubit că până la moarte ai mers pentru mine, ca să îmi araţi că eşti un Prieten care nu mă poate dezamăgi, AMIN!




Florina Patru

CÂT INVESTEŞTI ÎN NUNTA SECOLULUI?

Cred că am fost copleşiţi cu toţii de nunta regala ce a avut loc în Londra. Cel puţin eu am stat cu emoţii şi am privit întreg evenimentul. Dar toată această nuntă pământească m-a dus cu gândul la cât de frumoasă va fi nunta cerească, nunta când Mirele se v-a arăta pe nori.

Pentru că şi eu sunt în pragul căsătoriei, ştiu ce înseamnă pregătirile pentru acest eveniment unic în viaţă. Dar mai mult de atât, îmi pun mereu întrebarea: „CUM MĂ PREGĂTESC EU PENTRU NUNTA SECOLULUI?”  Adică, cât investesc pentru Mirele meu Isus?

Îmi fac eu timp pentru El? E curată haina mea pentru El? Cât doresc acea zi? Cât tânjesc după El? Cât de mult doresc să fiu mireasa Lui, a Cerului?

Sunt întrebări la care aş dori să medităm cu toţii. Dacă Îl doresc pe Isus, atunci voi face tot posibilul să mă apropii cât mai mult de El. Îmi voi face timp să stau de vorbă cu El. Îmi voi face timp să Îl laud, să Îl ascult cum îmi vorbeşte. Voi dorii să Îi dau numai Lui toată dragostea mea şi eu să gust din plin dragostea Lui care nu are sfîrşit şi nu se poate descrie în cuvinte.

Cât de minunat este acest sentiment de dragoste. Cei care aţi gustat dragostea, ştiti despre ce vorbesc. Ce dulce este această dragoste dintâi, şi cât de pură. Dar ştiţi versetul din Apocalipsa 2:4 care spune: „Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Haideţi să fim sinceri cu noi şi cu Domnul...nu-i aşa că mulţi dintre noi am pierdut dragostea dintâi faţă de El? Când L-am cunoscut, tânjeam să stâm în prezenţa Lui, iar azi poate ne aducem aminte de prezenţa Lui doar când suntem la greu. Când eram în dragostea dintâi, stăteam ore întregi pe genunchi şi Îi spuneam Lui tot, iar acum, ne rugăm doar pe fugă, doar în biserică sau uneori în gând. Şi mă gândesc oare cât de mult Îl doare pe Mirele nostru atitudinea aceasta? Vrem să fim Mireasa Lui, dar fugim de Mire.

Cât investim în nunta secolului? Mirele nostru e un Mire gelos şi ne vrea numai pentru El, să nu uităm aceasta niciodată. El vrea inima noastră în întregime şi atât timp cât va avea primul loc în viaţa noastră, binecuvântările vor curge ca un râu pentru viaţa noastră.

Aici pe pâmânt, după nuntă, se zice că urmează luna de miere. Dar, ce ziceţi de o veşnicie de miere? Ca să ai parte de aceasta veşnicie de miere, umple-ţi candela cu undelemn şi aşteaptă-ţi Mirele, pregâtindu-te pentru EL zi de zi.

DUMNEZEU SĂ NE AJUTE SĂ NE BUCURĂM O VEŞNICIE DE NUNTA SECOLULUI!!!

de Florina Patru

Cerşetor la uşa bisericii

Azi aş vrea să vă spun o poveste…o poveste reală în care personajul principal sunt eu şi tu…O poveste scrisă de Dumnezeu în adâncul inimii mele:

„E duminică dimineaţa. Mă trezesc cu greu la zornăitul ceasului şi începe lupta în mintea mea: „Iar să merg la biserică? E prea dimineaţă şi e singura mea zi liberă. Aş putea să mai dorm, voi merge la programul de dupamiază.” Pun capul pe pernă dar de-odată o voce îmi şopteşte: „E ziua de odihnă, nu de somn. Ziua pe care trebuie să o sfinţeşti şi să te bucuri de ea în Casa Mea. Trezeşte-te şi vino să te întâlneşti cu Mine. Te aştept în Casa Tatălui Meu, la părtăşie cu fraţii tăi. Te aştept să Îţi vorbesc, tu să asculţi şi să Mă lauzi.” Deschid de-odată ochii şi iau hotărârea: „Voi merge în Casa Ta şi mă voi bucura. Voi fii un creştin adevărat.” Îmi pun pe mine cele mai frumoase haine, zăbovesc mult în faţa oglinzii pentru a fii impecabilă, îmi iau portofelul, Biblia şi fug repede să prind ora de rugăciune.

Mă enervez că locul meu de parcare este ocupat şi mă simt deranjată de cerşetorul care vine după mine de la poarta bisericii până la intrare. Nu am timp de el, iar banii sunt pentru biserică, nu pentru cerşetori. Mă pun pe genunchi, dar nu mă pot ruga. În mintea mea răsună vocea cerşetorului: ”Ajută-mă şi pe mine te rog în Numele Domnului!” Şi mă întreb de ce nu l-am băgat în seamă? Trece cu greu programul bisericii pentru că mintea mea e frământată de atâtea lucruri. Dar am hotărât ca atunci când voi ieşii din biserică să îi dau cerşetorului bani doar ca să scap de el şi să nu mă mai mustre conştiinţa.

Se termină biserica, ies fraţii ca valurile pe uşa Casei Domnului şi fiecare grăbit îşi ia familia, maşina şi pornesc în goană spre casa lor. Stând de vorbă cu alţi fraţi, iar am trecut pe lângă cerşetor şi văzând că nimeni nu îi dă nimic, am zis în mintea mea: „Păi dacă fratele că are afaceri nu îi dă bani, eu de ce i-aş da? Oricum nici eu nu am prea mulţi bani, aşa că nu pot să îi dau.” Am urcat în maşină şi am plecat spre casă. Cu cât mă îndepărtam de biserică cu atât mai intens era gândul la bietul cerşetor. Dupamiaza m-am întors la biserică şi eram hotărâtă să îi dau toţi banii, dar cerşetorul nu mai era.

Toată noaptea mă frământa gândul că puteam face un bine şi nu l-am făcut. Am adormit cu greu. L-am visat pe Isus plângând. M-am apropiat de El şi L-am întrebat de ce suspină aşa. El mi-a zis: ”Am vrut doar puţină dragoste să-Mi araţi. Mereu auzi la biserică să ajuţi pe săraci, dar tu de fiecare dată treci fără să-ţi pese de cel care cerşeşte. Îl judeci şi atât. Ştiai fiica Mea că Eu, Isus, eram la poarta bisericii şi aşteptam să-ţi văd faptele? Aşteptam să pui în practică Cuvântul Meu, să îţi văd mila şi bunătatea…Dar tu…erai prea grăbită la bucatele alese de pe masa ta, pe când Eu am rămas singur şi trist la poarta bisericii şi nimeni din mulţimea de creştini nu mi-a întins mâna, nu mi-a dat un pahar cu apă, toţi aţi trecut nepăsători mai departe…Iar Eu am rămas plângând a nu ştiu câta oara, aşteptând un creştin, măcar UNUL să-şi arate dragostea.”

M-am trezit plângând şi căindu-mă de fapta mea. De atunci nu mai pot trece nepăsătoare faţă ce cel care suferă. Şi Domnul m-a învăţat din nou lecţia iubirii şi bunătăţii: CELUI CE-ŢI CERE, DĂ-I ŞI NU FII ZGÂRCIT.”

CÂND FACI CEL MAI MIC LUCRU PENTRU FRATELE TĂU, CEL MAI NEÎNSEMNAT GEST, SĂ ŞTII CĂ DOMNULUI I LE FACI. OARE VEI MAI TRECE NEPĂSĂTOR FAŢĂ DE CERŞETRUL DE LA POARTA BISERICII?

Editorial scris de Florina Patru… © http://www.crestintotal.ro/

PRIZONIERI ÎN SECOLUL VITEZEI

Mă gândeam profund la zilele pe care am ajuns să le traim. Cu fiecare zi trecută, ne înmormântăm tot mai mult sufletele şi trupurile epuizate de atâta muncă. Trăim în ghetoul creat de sistemul social şi de mai marii „rechini” globali. Ne mulţumim cu atât de puţin...mergem somnambuli pe stradă, nu mai ştim să oferim un zâmbet, nu mai ştim să socilizăm (de când cu noua tehnologie), ne ascundem în faţa unui monitor, ne dăm drept cine nu suntem, ne mulţumim doar cu o imagine virtuală şi trăim doar pentru a mânca şi a polua.

Mă sperie copiii din ziua de azi, care nu ştiu bine să vorbească, dar manevrează tastatura şi mouse-ul ca un „om mare”. Copiii şi-au pierdut copilăria. Nu îi mai vezi alergând pe stradă, sărind coarda, jucând „Şotron”, „De-a vaţea scunese-lea”, etc. Copiii din secolul vitezei sunt nervoşi de mici, stau în faţa TV-ului pe Animax şi îşi otrăvesc mintea şi sufletul cu nişte desene animate horror, care le produc agitaţie şi în subconştientul lor creează o imagine murdară a tot ceea ce au în jur. Unde e uliţa bunicilor plină de copii? Azi s-a mutat în cluburile de net unde copiii pot „savura” jocul copilăriei contemporane „în reţea”. Unde e fugitul la scăldat şi joaca de copil? E înlocuit cu furatul din magazine şi piratat-ul de pe net. Şi mă gândesc la profundele versuri eminesciene: „Astăzi chiar de m-aş întoarce/A-nţelege n-o mai pot.../Unde eşti, copilărie,/Cu pădurea ta cu tot?” Copiii nu se mai ştiu bucura de nimic, plus că sunt îndopaţi cu tot felul de alimente nesănătoase. Şi am ajuns să le cumpărăm, datorită publicităţii care ne orbeşte şi ne urmăreşte la tot pasul, alimente care îi transformă în cobai. Ne îngropăm copiii de mici, dopându-i cu PC, TV şi tot ce se poate cumpăra din magazine, e colorat şi arată bine, iar în organism ajunge să roadă precum un vierme. Din păcate frumosul e doar la suprafaţă, pe când interiorul e putred şi miroase greu a mortăciune industrială.

Ce să mai zic de tineri...Nu mai au timp să citească o carte, nu mai au timp de lumea reală, trăiesc in virtualul creat de ei, au cearcăne la ochi şi nu se mai ştiu comporta în societate. Oare câţi dintre tinerii contemporani au citit în ultima vreme „Bunele maniere” şi să le pună în practică? Dacă ma duc cu tramvaiul aud din gura lor numai injurii şi nu mai ştiu ce este bunul simţ. Lumea jocurilor on-line, messenger-ul şi forum-urile au luat locul civilizaţiei. Trăiesc în spaţii restrănse, discoteci, cafenele, bar-uri, viaţă de noapte...şi cam atât. Unde este tinereţea de altă dată? Cine mai foloseşte azi pixul şi foaia să scrie o scrisoare? Ne-am învăţat cu poşta electronică, rapid, sigur şi gata tot ce am avut de zis. Uff... în curând o să uităm să mai scriem, fiind obişnuiţi doar cu tastatura!

La locul de muncă nu mai avem nici un cuvânt de zis. Am devenit roboţi care execută doar ceea ce li se zice, fără să mai gândească. Şi e atât de simplu să faci doar puţin şi prost...decât să-ţi pui minte la contribuţie în a realiza mult şi bine...Oare cum era viaţa când nu existau atâtea telefoane? Azi, avem 2 sau 3 telefoane personale, plus telefon de servici...şi uite aşa trăim în lumea undelor, şi nu realizăm ce mult ne radiăm creerul stând toată ziua cu urechea în telefon. E un coşmar viaţa pe care o trăim noi în prezent. Toţi suntem nervoşi, nu mai avem timp să-i ascultăm pe cei din jur. Turuim toată ziua ca un motor încins, crezând că avem dreptul doar să fim ascultaţi iar noi suntem scutiţi în a-i asculta pe cei care au nevoie de noi. Toţi ne pretindem şefi, dar nu ştim să oferim respect şi bun simţ. Noi românii suntem un popor ales: „ne-am născut cu obrazul gros, şi bunul simţ lipseşte cu desăvârşire” sau „noi românii nu am fost când s-a împărţit ruşinea”.

Un alt aspect e cel spiritual, care este neglijat cu desăvârşire. Preferăm să stăm închişi între patru pereţi, să savurăm un film fără nici un mesaj, poate ne-am învăţat să mâncăm tolăniţi în pat, cu laptopul în braţe, că vorba aia „mai adăugăm puţin timp la pierderea timpului”. Ce viaţă de risipă! Păcat de aerul ce îl respirăm fara rost! Suntem dependenţi de internet, telefoanele mobile, cuptorul cu microunde, mâncare fast-food şi maşina fără de care nu mergem nici până la colţul străzii. Nu mai ştim să petrecem timp cu noi înşine. Sufletul nostru se topeşte de dor în a sta de vorbă cu noi, dar l-am transformat cu trecerea timpului într-o inimă pusă la uscat, precum rufele pe aţă.

Când Dumnezeu a creat lumea, El nu a făcut doar materie trecătoare. Omul este compus din trup, suflet şi duh. Trupul e materie, trecător, se urâţeşte cu trecerea vremii, dar sufletul rămâne veşnic tânăr, atunci când este cu adevărat băgat în seamă şi „hrănit”. Sufletul e acela care are nevoie să se contopească cu natura, cu libertatea nemărginită a cerului. Sufletul moare dacă e ţinut într-o lume limitată. El este liber să zboare. A fost creat să fie nemuritor.

Ştiţi că legătura om – natură întinereşte? Menirea omnului nu este să stea închis. Omul are nevoie de libertate şi strânsă legătură cu natura. Atunci când stai singur în natură, asculţi cântecul păsărilor, simţi adierea vântului, auzi susurul izvorului...inima ta e hrănită. Muzica frunzelor căzute agale pe covorul de iarbă, te îmbie la o plăcută armonie şi îţi aduce aminte că viaţa trece, trupul se descompune, dar ce ai făcut pentru suflet rămâne veşnic.

Sufletul tânjeşte după singurătatea cu tine, omule! Nu te mai lăsa manipulat de starea financiara, tehnologie, job, viteză...opreşte-te din nebuna alergătură prin viaţă şi stai de vorbă cu sufletul tău. E tot ce ai nevoie pentru a te regenera. Puterea gândirii pozitive, porneşte de la suflet care îşi găseşte resursele în inimi naturii. Gândirea pozitivă te poate vindeca de stres! Am văzut cazuri de oameni vindecaţi de cancer in acest fel, printr-o gândire pozitivă şi optimistă. Si sursa vindecarii lor a fost fara indoiala Dumnezeu, pentru ca si-au facut timp sa vorbeasca cu El, in rugaciune!

Mulţi am ajuns să fim depresivi şi la fiecare pas cunoaştem persoane bolnave de cancer. Modul superficial de trai şi hrănitul fără băgare de seamă, ne-au transformat în „mumii robotizate”. Trăim, dar nu mai trăim noi. Avem creerele spălate de atâta negativism cât este în jurul nostru. Suntem bolnavi, săraci şi fara intelepciune, pentru că adevăratele valori nu înseamnă bani şi putere, ci stau în faptul de a ne regăsi pe noi însine, in afara stresului cotidian, unde poti medita, unde te poti apropia de Creatorul tau! E nevoie zilnica de o decontectare, de cateva minute de ragaz pentru a medita!

Deşi timpul a ajuns să se ia la întrecere cu viteza luminii, noi, generaţia de AZI putem schimba ceva. Dacă nu pe cei din jur, (desi asta ar trebui sa facem) ne putem schimba pe noi înşine în mai bine. Mâncând sănătos, trăind frumos, renunţând la tot ce ne radiază şi poluează, putem creiona o lume mai vie, mai sănătoasă mai longevivă. Puterea de decizie e în mâinile noastre, depinde doar de noi cum o folosim. Şi sufletul lăsat să zboare liber în lumea lui, ne va transforma în oameni întegrii, cu capul pe umeri, care ştiu ce vor şi unde vor să ajungă. Nu te mai lăsa prizonier în ghetoul rece al neumanităţii!




FĂ-ŢI TIMP PENTRU SUFLET, CĂ SĂ TRĂIEŞTI VEŞNIC FERICIT!


Flory Pătru (9 Nov 2010)

TE-AI GÂNDIT VREODATĂ?

        

Te-ai gândit vreodată la apariţia ta în nemărginitul Univers? Te-ai gândit cum din nimic, ai luat fiinţă, tu, chip frumos? Te-ai gândit cum celulă lângă celulă, adunate pas cu pas au dat splendoare trupuşorului tău încă nenăscut? Te-ai gândit vreodată cum au loc toate aceste „fenomene”?

Te-ai gîndit cum ar fi ziua fără soare, seara fără lună şi noaptea fără stele? Te-ai gândit cum ar fi cerul fără nori, norii fără ploaie? Te-ai gândit cum ar fi Pământul fără iarbă, pomii fără flori, munţii fără brazi, pădurile fără vietăţi?

Te-ai gândit cum ar fi marea fără peşti, văzduhul fără păsări? Te-ai gândit cum ar fi ziua fără noapte şi noaptea fără zi? Te-ai putea gândii la tot acest Univers necuprins şi nepătruns? Ţi-ai putea imagina Pământul fără râuri, râurile fără curs, cursul fără o direcţie?

Te-ai gândit vreodată la natura „pictată” în tabloul lumii, atât de perfectă, atât de caldă şi totuşi atât de neînţeleasă de tine? Te-ai gândit cum ar fi omul fără natură, natura fără viaţă, ziua fără dimineaţă, iarna fără vară, toamna fără primăvară?

Poate te-ai gândit de multe ori că nu meriţi nimic din tot ce ai, dar dacă nu le-ai merita, atunci nu le-ai avea!

Te-ai gândit vreodată cum ar fi viaţa fără dragoste? Te-ai gândit la înălţimea şi adâncimea gândurilor tale nepătrunse, neştiute de nimeni? Te-ai gândit la intimitatea sufletului tău?

Te-ai gândit cum ar fi să alergi pe nori, să prinzi stelele în palmele tale şi să săruţi Soarele? Te-ai gândit cât de departe ai putea zbura dacă ai avea aripi?




TE-AI GÂNDIT VREODATĂ, TU, OMULE, CUM AR FI VIAŢA TA FĂRĂ DUMNEZEU? Eu nu îmi pot imagina nici o secundă din viaţa mea fără prezenţa Sa!



Flory Pătru (3 Feb 2011)

MOMENTE ÎN VIAŢĂ...

Sunt momente în viaţă în care simţi că ai vrea să te dezlipeşti de trupul acesta supus atâtor suferinţe...simţi că ai vrea să te înalţi pe aripile vântului, departe în zare...cât vezi cu ochii...să laşi în urma ta toţi masonii lumii desfrânate.

Sunt momente în viaţă când ţi-e dor să petreci un timp liniştit şi îndelungat doat TU cu TINE. Simţi că ţi-e dor să fi copilul de odinioară. Ţi-e dor de timpurile tinere a vieţii tale pe pământ. Ţi-e dor de vacanţele lungi şi fără griji, de nuieluşa bunicii care te „mângâia” când întreceai măsura.

Sunt momente în viaţă când inima tânjeşte după dorul celor care şi-au sfârşit alergarea pe acest pământ. Atunci îţi revin în minte amintiri neşterse de radiera timpului şi ai vrea să poţi schiţa chipul celor dragi pe o foaie albă de hârtie şi cu pensula prezentului să le redai din nou viaţa şi să-i strângi tare la piept.

Sunt momente în viaţă când strigi cu disperare după ajutor şi realizezi că nu e nimeni să-ţi răspundă. Abia atunci îţi dai seama de calitatea prietenilor tăi. „Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte, dar atunci când strigi după ajutor el nu te mai recunoaşte!”

Sunt momente în viaţă când ai vrea să dai totul pentru dragostea ta, dar te trezeşti pustiu şi gol în inima ta.
Sunt momente în viaţă când fiecare dimineaţă e pentru tine o nouă viaţă. Când spui: „Azi o voi lua de la capăt”, dar afli cu dezamăgire la finele zilei că ai luat-o de la acelaşi capăt eşuat şi ieri.

Sunt momente în viaţă când tot ce mai poţi oferi celor din jur sunt doar zâmbete şterse de lacrimi...iar lacrimile de bucurie sau de tristeţe îşi croiesc mereu cărări adânci pe obrajii îmbătrâniţi înainte de vreme, albia fluviilor de amăgiri sau fericiri.

Sunt momente în viaţă când trezindu-te dintr-un coşmar, realizezi că viaţa e frumoasă. În acele momente simţi că nu eşti singur, pentru că întotdeauna, în cele mai dureroase clipe, în cele mai negre nopţi, în cele mai înnorate zile, chiar dacă nu L-ai simţit, lângă tine a stat Dumnezeu, mereu.

Sunt momente în viaţă când realizezi că Dumnezeu este tot ce ai...şi îţi este îndeajuns...

SUNT MOMENTE ÎN CARE AI VREA SĂ FI UN ÎNGER ÎN CER, DAR POŢI SĂ FI UN ÎNGER ŞI PE PĂMÂNT ÎN FIECARE MOMENT AL VIEŢII!!!!

Flory Pătru (4 Ian 2011)

INTRI ÎN NOUL AN CU O INIMĂ CURATĂ ???

1 Petru 1:22 Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima.

Mulţumim Domnului că ne-a ţinut cu viaţă să păşim sănătoşi în Noul An 2011. Dar cum păşim în el? Doar cu primisiuni pe care nu le putem duce la îndeplinire? Păşim minţindu-ne „frumos” că vom fi mai buni, că ne vom iubi unii pe alţii, că vom citi zilnic Biblia, că vom postii, că ne vom ruga, că vom merge la toate serviciile bisericii??? Începem anul cu atâtea promisiuni, că după lunga noapte dintre ani nedormită, uităm şi ce am gândit şi ce am vorbit!
An de an facem promisiuni Domnului, dar cu trecerea zilelor uităm de ele şi ne este greu să le ducem la îndeplinire. Ştiţi de ce? Pentru că rămânem aceeaşi oameni reci, aceeaşi pocăiţi de duminica sau de biserică şi nu vrem nicicum să-i dăm Domnului în intregime inima noastră!!
Haideţi împreună de azi să lăsăm pe Domnul să ne schimbe inima după cum El doreşte!! Să nu-I mai promitem lucruri mari şi să facem pe vitejii! Să-L lăsăm pe EL să lucreze la inima noastră, să o modeleze, să ne dea o inimă iubitoare de EL, o inimă nouă!
Iată ce primisiune ne face Domnul prin Cuvânt: Ieremia 24:7 Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu Sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor. El este dipus să ne dea o inimă nouă, dar oare noi suntem gata să o primim??
Evrei 3:12 Luaţi seama, deci, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Anul 2011 a început azi şi noi trebuie să ne înnoim inima în Hristos, altfel nu se ştie ziua şi ceasul când vom dea socoteală pentru nepăsare şi pentru că L-am lăsat pe Isus tot la poarta inimii noastre să bată trist şi aşteptând să-I deschidem!
Haideţi să zicem AZI precum Psalmistul: Psalmi 51:10 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!

DOAMNE, AZI TE RUGĂM ZIDEŞTE ÎN NOI O INIMĂ CURATĂ, O INIMĂ CARE SĂ BATĂ NUMAI PENTRU TINE, NUMAI PENTRU CER, O INIMĂ ÎN CARE SĂ NU EXISTE RĂUTATE, VICLENIE, MINCIUNĂ ŞI VANITATE!! DĂ-NE DOAMNE O INIMĂ CARE SĂ IUBESCĂ PE APROAPELE EI AŞA CUM TU NE IUBEŞTI, O INIMĂ CARE TÂNJEŞTE DUPĂ TINE ŞI AŞTEAPTĂ VENIREA TA!!! Amin!