joi, 31 martie 2011

„Sclavul întemniţat”

Nu ştiţi că, dacă vă daţi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” Romani 6.16 -

În Italia, la poalele Alpilor Apuani există o carieră de marmură vestită în lume: Carrara. Undeva, lângă pere­tele carierei, izbucneşte dintr-o stâncă de marmură o jumătate de statuie: vestitul „sclav întemniţat” lucrat de Michelangelo. De sute de ani însă, sclavul stă pe ju­mătate sculptat şi pe jumătate încă neeliberat, înlăn­ţuit în stâncă. Din motive neştiute, Michelangelo nu a terminat statuia sau probabil a dorit să arate prin ea starea de robie a omului legat de păcate.

Este un fapt bine cunoscut în viaţă că atunci când ne supunem în faţa cuiva, acceptându-l ca stăpân, de­venim sclavul acelei persoane. Tot aşa, dacă ne supu­nem păcatului, devenim robii păcatului şi la sfârşitul vieţii ne va aştepta moartea veşnică. Însă dacă ne su­punem în ascultare faţă de Dumnezeu, vom deveni oa­meni liberi. Marele pericol al multor oameni este acela de a fi jumătate liberi şi jumătate înlănţuiţi. Aceasta este o înşelăciune a diavolului. Dumnezeu nu acceptă jumătăţile de măsură. El doreşte să fim oameni dezle­gaţi de robia păcatului. Acceptăm?

sâmbătă, 26 martie 2011

Mai târziu

De curând am instalat pe calculatorul meu un program nou. După instalare a apărut pe ecran o indicaţie. Mi se ofereau trei posibilităţi: să citesc imediat informaţiile de­taliate, să anulez pentru totdeauna indicaţia, să solicit apariţia acestei indicaţii mai târziu.

Pe de o parte nu doream să investesc în acel moment mai mult timp pentru program, dar pe de altă parte mi se părea riscant să ignor cu totul indicaţia. Deci m-am decis să studiez mai târziu problema. Într-adevăr, acesta indi­caţie a apărut de mai multe ori ulterior. De fiecare dată mi se părea că nu este chiar atât de importantă şi ale­geam din nou „mai târziu”. Această amânare continuă a dus la faptul că până în ziua de astăzi nu am citit indi­caţia.

Guvernatorul roman Felix a făcut la fel acum 2000 de ani: a amânat discuţia. Oare a luat vreodată o decizie clară pentru Hristos? Nu avem nicio indicaţie în acest sens.

Salvarea sufletului este atât de importantă, încât nu ne este permis să o amânăm. De aceea, nimeni să nu şo­văie, să facă acum pasul decisiv de a veni la Salvatorul!

vineri, 25 martie 2011

Manipularea emoţională

(Galateni 1:10)

Supunerea din frică şi nu din dragoste distruge armonia căminului. În 1 Ioan 4:18 citim astfel: „În dragoste nu este frică…” Dacă-ţi este frică de partenerul tău, atunci înseamnă că nu te simţi iubit sau acceptat cu adevărat. Trebuie să te deschizi faţă de el 100%. Dacă eşti încă vulnerabil, atunci nu este o relaţie sănătoasă de cuplu. Iubirea şi încrederea îţi dau sentimentul că eşti acceptat şi atunci nu eşti manipulate emoţional. Convieţuirea cu un partener care îl manipulează emoţional pe celălalt, te forţează să faci lucruri cu care poate că nu eşti de acord şi răpeşte treptat frumuseţea vieţii de familie. Ar trebui ca partenerul manipulator să-şi trateze soţul/soţia cu delicateţe deoarece este copilul lui Dumnezeu, este o binecuvântare. Biblia ne învaţă să plângem cu cei ce plâng şi să ne bucurăm cu cei ce se bucură. Oare cine este mai aproape de partenerul tău decât tine?

Manipularea financiară - femeia este manipulată financiar de soţ, nu se poate întreţine singură. Soţul manipulator profit de situaţie şi produce victimizarea soţiei, fiind convins că nu ar putea părăsi niciodată căminul conjugal, deoarece nu se poate întreţine singură. Multe femei se cramponează de acest lucru doar pentru că nu au de ales.

Violenţa verbală, emoţională şi fizică. Violenţa verbal este tot o formă de violenţă, care doare la fel de tare, deoarece biciuieste psihicul şi emoţiile. O persoană care este agresată verbal în mod frecvent ajunge să-şi însuşească acele apelative ca fiind adevăratele sale trăsături de caracter. Memoria sa va fi mult încetinită, puterea de concentrare va avea mult de suferit pentru că mintea îi este bombardată zilnic de cuvinte dispreţuitoare, critice şi umilitoare. Atunci când o victimă ce a fost agresată verbal primeşte de la cineva un compliment, o vorbă de apreciere, nu va şti să se bucure de ea, pentru că are impresia că nu o merită. Sau va crede că este ironizat de persoana care îşi exprimă aprecierea. O femeie deosebită ce lucrează ca şi asistentă a fost timp de 30 de ani agresată verbal de soţ. I se spunea tot timpul că e proastă, incapabilă şi că lumea s-ar descurca mai bine fără ea. (de menţionat că soţul este creştin impicat în evanghelizare). Când la locul de muncă a fost promovată la un nivel de mare responsabilitate şi medicul cu care lucra i-a zis că e foarte competentă şi că o va propune să fie asistentă-şefă, această femeie, cu capul plecat, a răspuns: „Nu vă bateţi joc de mine, doctore, sunt şi aşa destul de mâhnită în sufletul meu”. -„De ce crezi că nu vorbesc serios?” s-a mirat medicul. „Cred că-ţi dai seama de cât de competentă eşti profesional.” Nu, acea femeie nu-şi mai dădea seama cine este ea cu adevărat şi ce poate face. I se spusese în fiecare zi din viaţa ei de femeie căsătorită ce catastrofă este. Îmi mărturisea că se gândise de multe ori că asta e crucea ei, dar că în momentele grele se gândise la moarte ca la o uşurare. Îşi dorea ca Dumnezeu să o ia din lumea aceasta în care nu găsea nicio bucurie, nicio împlinire. Din păcate, chiar şi cu sprijinul consilierii în familia lor nu s-a produs nicio schimbare, deoarece acest evanghelist e ferm convins că el are dreptate. Cuvintele pe care le adresăm partenerului pot fi dătătoare de viaţă sau sunt capabile de a ucide.„Moartea stă în puterea limbii” ne Biblia. Cu vorbirea noastră putem zidi sentimentele ...Citeste mai mult!
Sursa: Stiricrestine.ro

joi, 24 martie 2011

El te-a ales si pe tine!

-„Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi îndura de oricine-Mi va placea sa Ma îndur." Asadar, nu atîrna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.” Romani 9:15-16-

Stiai ca Dumnezeu este acela care te-a ales mai întîi? Cîteodata sîntem atît de prinsi de decizia de a-l accepta pe Domnul Isus ca Domn în viata noastra, încît uitam ce spune Scriptura: „L-am iubit pentru ca El ne-a iubit mai întîi.”

Noi nu intram în familia lui Dumnezeu prin nastere sau prin descendenta, ci prin nasterea din nou, care se împlineste în viata noastra în urma alegerii pe care ne-a facut-o Dumnezeu. De ce sîntem alesi? De ce sîntem binecuvîntati? Nu stiu si nici tu nu ai de unde sa stii. Trebuie sa învatam însa sa-L lasam pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu, fiindca El ne-a ales înca dinainte de a ne naste, iar aceasta alegere nu poate fi nedreapta.

Apostolul Pavel a spus în Romani 9: 14: „Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!”

Nu este posibil sa-l întelegem deplin pe Dumnezeu. Imagineaza-ti pentru o clipa toate atributele Sale – dragostea Sa, puterea, omnipotenta, omniprezenta, viata vesnica, sfintenia si toate celelalte – este un Dumnezeu de nepatruns, cum ai putea sa-l reduci la limita întelegerii umane ?

Întotdeauna a existat o balanta între planurile lui Dumnezeu si responsabilitatea umana. Alegerea suverana a lui Dumnezeu si responsabilitatea morala a omului merg mîna în mîna. Nu sîntem salvati pentru bunatatea si corectitudinea noastra, dar pentru a fi salvati trebuie sa credem si sa acceptam harul lui Dumnezeu.

Ca beneficiari ai acestu har, nu trebuie însa sa uitam niciodata ca Dumnezeu ne-a ales prin Isus Hristos si ne-a oferit mila si dragostea Sa, înainte ca noi sa-L cunoastem.


ÎI MULTUMESC LUI DUMNEZEU PENTRU CA TE-A ALES SI PE TINE!

miercuri, 23 martie 2011

Trinity Church Bacau, Romania


Biserica Sfanta Treime din Bacau, impreuna cu cativa frati din alte biserici, la CURSUL BARNABA.

Trinity Church England


Aceasta este Biserica Sfanta Treime din Londra, desprinsa din biserica mama Sfanta Treime din Bacau. Domnul sa ii binecuvinteze!

30 de primaveri... parca-s la 16!... :)

4241_small.jpgAzi prin harul Domnului se implinesc 30 de primaveri de cand Tatal meu Ceresc a ingaduit  sa vin in aceasta lume. O lume frumoasa! Mai ales de cand l-am cunoscut pe El!
Cu aproximativ patru ani si jumatate in urma, am cunoscut o shimbare radicala in viata mea!
De atunci nimic nu a mai fost la fel ca inainte!
Ce s-a intamplat?...  Pai, Dumnezeu a intrat in viata mea! El a schimbat totul! Totul! Totul!
El m-a facut un OM NOU! M-a invatat sa depind de EL!  Sa cred in EL!
Sa fac voia LUI cea sfanta, curata si desavarsita!
Cum am putut face asta, prin puterile mele? Nicidecum!... Oh pacatosul de mine!...
Oare ce as fi putut face fara puterea Lui, Fara mila Lui?...  NIMIC BUN!...
El m-a iubit nespus si iubeste pe toata lumea! Cine si-ar da Singurul fiu sa moara pentru mine, in aceasta lume?... Cine?...  El a facut-o!!! Slava Lui!
Imi place viata in general si sunt un om optimist, de ce n-as fi? Cand am un Dumnezeu atat de Mare?!!
El mi-a daruit o sotie minunata pe care o iubesc mult si in curand si un copilas! :) Tot prin harul Lui!
Domnul sa binecuvinteze pe toti cititorii acestui blog cu putere, credinta si biruinta!
Doamne ajuta! Doamne asculta!


Corneliu Nita

marți, 22 martie 2011

Cerşetor la uşa bisericii

Azi aş vrea să vă spun o poveste…o poveste reală în care personajul principal sunt eu şi tu…O poveste scrisă de Dumnezeu în adâncul inimii mele:

cersetor1„E duminică dimineaţa. Mă trezesc cu greu la zornăitul ceasului şi începe lupta în mintea mea: „Iar să merg la biserică? E prea dimineaţă şi e singura mea zi liberă. Aş putea să mai dorm, voi merge la programul de dupamiază.” Pun capul pe pernă dar de-odată o voce îmi şopteşte: „E ziua de odihnă, nu de somn. Ziua pe care trebuie să o sfinţeşti şi să te bucuri de ea în Casa Mea. Trezeşte-te şi vino să te întâlneşti cu Mine. Te aştept în Casa Tatălui Meu, la părtăşie cu fraţii tăi. Te aştept să Îţi vorbesc, tu să asculţi şi să Mă lauzi.” Deschid de-odată ochii şi iau hotărârea: „Voi merge în Casa Ta şi mă voi bucura. Voi fii un creştin adevărat.” Îmi pun pe mine cele mai frumoase haine, zăbovesc mult în faţa oglinzii pentru a fii impecabilă, îmi iau portofelul, Biblia şi fug repede să prind ora de rugăciune.

Mă enervez că locul meu de parcare este ocupat şi mă simt deranjată de cerşetorul care vine după mine de la poarta bisericii până la intrare. Nu am timp de el, iar banii sunt pentru biserică, nu pentru cerşetori. Mă pun pe genunchi, dar nu mă pot ruga. În mintea mea răsună vocea cerşetorului: ”Ajută-mă şi pe mine te rog în Numele Domnului!” Şi mă întreb de ce nu l-am băgat în seamă? Trece cu greu programul bisericii pentru că mintea mea e frământată de atâtea lucruri. Dar am hotărât ca atunci când voi ieşii din biserică să îi dau cerşetorului bani doar ca să scap de el şi să nu mă mai mustre conştiinţa.

Se termină biserica, ies fraţii ca valurile pe uşa Casei Domnului şi fiecare grăbit îşi ia familia, maşina şi pornesc în goană spre casa lor. Stând de vorbă cu alţi fraţi, iar am trecut pe lângă cerşetor şi văzând că nimeni nu îi dă nimic, am zis în mintea mea: „Păi dacă fratele că are afaceri nu îi dă bani, eu de ce i-aş da? Oricum nici eu nu am prea mulţi bani, aşa că nu pot să îi dau.” Am urcat în maşină şi am plecat spre casă. Cu cât mă îndepărtam de biserică cu atât mai intens era gândul la bietul cerşetor. Dupamiaza m-am întors la biserică şi eram hotărâtă să îi dau toţi banii, dar cerşetorul nu mai era.

Toată noaptea mă frământa gândul că puteam face un bine şi nu l-am făcut. Am adormit cu greu. L-am visat pe Isus plângând. M-am apropiat de El şi L-am întrebat de ce suspină aşa. El mi-a zis: ”Am vrut doar puţină dragoste să-Mi araţi. Mereu auzi la biserică să ajuţi pe săraci, dar tu de fiecare dată treci fără să-ţi pese de cel care cerşeşte. Îl judeci şi atât. Ştiai fiica Mea că Eu, Isus, eram la poarta bisericii şi aşteptam să-ţi văd faptele? Aşteptam să pui în practică Cuvântul Meu, să îţi văd mila şi bunătatea…Dar tu…erai prea grăbită la bucatele alese de pe masa ta, pe când Eu am rămas singur şi trist la poarta bisericii şi nimeni din mulţimea de creştini nu mi-a întins mâna, nu mi-a dat un pahar cu apă, toţi aţi trecut nepăsători mai departe…Iar Eu am rămas plângând a nu ştiu câta oara, aşteptând un creştin, măcar UNUL să-şi arate dragostea.”

M-am trezit plângând şi căindu-mă de fapta mea. De atunci nu mai pot trece nepăsătoare faţă ce cel care suferă. Şi Domnul m-a învăţat din nou lecţia iubirii şi bunătăţii: CELUI CE-ŢI CERE, DĂ-I ŞI NU FII ZGÂRCIT.”

CÂND FACI CEL MAI MIC LUCRU PENTRU FRATELE TĂU, CEL MAI NEÎNSEMNAT GEST, SĂ ŞTII CĂ DOMNULUI I LE FACI. OARE VEI MAI TRECE NEPĂSĂTOR FAŢĂ DE CERŞETRUL DE LA POARTA BISERICII?

Editorial scris de Florina Patru… © http://www.crestintotal.ro/

luni, 21 martie 2011

Audienţă privată

-"Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vre­me de nevoie.” Evrei 4.16-

Pe timpul când în Italia domnea monarhia, împăratul a acordat câtorva dintre oamenii săi de încredere meritu­oşi un ordin deosebit. Era aşa-numitul ordin „Annunciaten” (din italiană annuncio = anunţare). Purtătorul acestui ordin avea un privilegiu deosebit: putea intra direct la împărat oricând, fără să se anunţe în prealabil. Când pă­zitorul porţii vedea în faţa palatului un purtător al ordi­nului Annunciaten, îl saluta şi îi deschidea imediat poar­ta. Iar împăratul? Acesta se ridica de pe tron, saluta pe cel venit şi îi acorda audienţă vizitatorului preţuit.

Cel ce crede în Isus Hristos şi astfel a devenit un copil al lui Dumnezeu (loan 1.12) are si el un astfel de privilegiu. Fă­ră să fie anunţat, poate oricând să păşească înaintea împăratului împăraţilor! Cine se încrede în Isus Hristos, devine un om de încredere al lui Dumnezeu. El are un privilegiu special: intrare liberă şi directă în locul cel sfânt, în prezenţa lui Dumnezeu, prin „sângele lui Isus”. Această audienţă privată este posibilă numai prin faptul că despărţirea de Dumnezeu a fost înlăturată prin moartea Domnului Isus. Calea spre Dumnezeu este liberă. Nu este acesta un privilegiu minunat?

Har necondiţionat!

-„Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n-ar mai fi har…” Romani 11.6-

Regina Elisabeta I a Angliei a primit într-o zi o cerere de graţiere în favoarea unui om care participase la un atentat împotriva ei, din devotament pentru regina Scoţiei, Maria Stuart. Regina a cerut să-i fie adus acuzatul, căruia îi spuse:

- Dacă îţi acord graţierea pe care o soliciţi, ea îţi va fi dată cu o condiţie.

- Nu, maiestatea voastră, o graţiere însoţită de con­diţii nu mai este graţiere!

Regina a fost de aceeaşi părere şi hotărî:

- Deci te graţiez imediat şi fără condiţii.

Acest om a devenit de atunci supusul cel mai fidel şi mai devotat al reginei Elisabeta.

Harul pe care Dumnezeu îl oferă oricărui păcătos, este necondiţionat. Ai realizat că şi tu eşti unul dintre ei, că eşti pierdut şi că numai harul te poate salva? În cer nu vor fi decât păcătoşi graţiaţi, aceia care nu au dispreţuit darul lui Dumnezeu în Fiul Său. Ei sunt oa­meni care au acceptat graţierea oferită de Dumnezeu la crucea de pe Golgota, unde Mântuitorul a deschis calea vieţii veşnice. Vei fi şi tu printre acei oameni fe­riciţi?

joi, 17 martie 2011

Deschidere spirituală în Japonia

Ca urmare a cutremurului și tsunami ce au venit pe neașteptate peste Japonia, numărul victimelor crește considerabil. Cei dispuși să ofere ajutor întâmpină multe obstacole.

Directorul Internațional al SEND International, Warren Janzen, spune: ”Benzina este foarte limitată. Am trimis câțiva misionari să caute combustibil, dar aceștia nu au găsit nimic. Apa, orezul și pâinea sunt insuficiente.”

Acum dezastrul ia o întorsătură spirtuală. Janzen explică că guvernatorul de Tokyo a afirmat public că pedeapsa vine de sus, pentru că japonezii au devenit lacomi. „Aceasta arată o deschidere spre problema spiritualității”, adaugă Janzen.

Schimbări sunt vazute și printre oamenii de rând. Misionarii care vorbesc ocazional cu oamenii pe stradă spun că oamenii sunt deschiși să vorbească despre subiecte spirituale,...Citeste mai departe!
Sursa:SririCrestine.ro

miercuri, 16 martie 2011

Importanţa Legământului în Viaţa Creştinului

Ascultă şi Descarcă predica din data de 13.03.2011 de la Biserica Sfânta Treime Bacău

marți, 15 martie 2011

Mami, de ce…?

Ma uit in oglinda, sunt eu. Ma uit mai bine si sunt eu la 6 ani. Ma rugam in fiecare seara sa mi-l aduca, ii promiteam ca voi manca tot, ca ma voi culca devreme, ca voi fi un copil mai bun daca mi-l aduce.
Si-ntr-o zi a venit! Am alergat plangand de fericire, l-am strans la piept si l-am pupat pe frunte. Din acel moment, desi abia invatasem sa ma ghidez dupa limbile ceasului, stiam cand trebuie sa manance. Il auzeam in mintea mea de copil si stiam ca acum il voi duce la baie sau la plimbare. Il puneam la culcare, la aceeasi ora in fiecare seara, nu inainte de a pupa manutele de cauciuc ale bebelusului, jucaria mea frumoasa, primita de la parinti. Dupa un timp, unul dintre prietenii mei care se juca de-a doctorul l-a stricat, dar mama a gasit solutia imediat: “o sa-i schimbam bateriile si o sa mearga din nou! Trebuie sa mearga!”vreau sa vina, nu mai vreau sa primesc papusa cu cap rotund, imi doresc sa fi ramas acolo, pana in momentul in care ma hotarasc eu sa merg si sa o cumpar.
Acum sunt in acelasi pat, imi curg, la fel ca atunci, siroaie de lacrimi insa acum sunt amare, disperate. Nu mai
E prea intuneric, e numai frig, e ceata, e mult prea tarziu… “Papusa” a ajuns. Nu a comandat-o nimeni de data asta, nici eu, nici parintii mei, e doar un frumos cadou, o surpriza din partea “firmei de jucarii”…e copilul meu. Are aceeasi pozitie ca si a mea acum, cu mainile impreunate la gura si cu genunchii indoiti, lipiti de coate….sta la fel ca mine…in mine, dar nu plange, el asteapta doar….asteapta sa vina momentul potrivit cand cineva ii va taia “funda” si va iesi la lumina din “cutie” pentru a ma face fericita…asteapta sa il vad, asteapta sa ma stie. ..Citeşte mai departe!                        Sursa - http://www.narcisvirgiliu.ro/


Sursa - http://www.viddler.com/explore/cst179/videos/195/

-Ce parere aveti despre acest subiect?
-Ce sfat ati da dumneavoastra mamicilor care citesc acest articol?
-Ce parere aveti despre avort si despre faptul ca Romania este una din tarile cu cele mai multe avorturi din lume?
-Parerea dumneavoastra poate ajuta pe cineva!
-Astept raspuns   sub forma de comentarii.

@
Campanie Anti-avort sustinuta si de Corneliu Nita.

vineri, 11 martie 2011

"Pe alocuri vor fi mari cutremure de pamant"- Profetiile Domnului Isus se implinesc!

In legatura cu aceste cutremure inspaimantatoare din Japonia, cu vestile de razboaie si rascoale din tarile din Orientul Mijlociu voi prezenta cateva din profetiile din Evanghelia dupa Luca, in care Mantuitorul Isus ne prevesteste vremurile pe care acum le traim!

LUCA 21

1.Isus Si-a ridicat ochii si a vazut pe niste bogati care isi aruncau darurile in vistierie.
2. A vazut si pe o vaduva saraca, aruncand acolo doi banuti.
3. Si a zis: "Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decat toti ceilalti;
4. caci toti acestia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat, din saracia ei, tot ce avea ca sa traiasca."
5. Pe cand vorbeau unii despre Templu, ca era impodobit cu pietre frumoase si daruri, Isus a zis:
6. "Vor veni zile cand nu va ramane aici piatra pe piatra care sa nu fie daramata."
7. "Invatatorule", L-au intrebat ei, "cand se vor intampla toate aceste lucruri? Si care va fi semnul cand se vor intampla aceste lucruri?"
8. Isus a raspuns: "Bagati de seama sa nu va amageasca cineva. Caci vor veni multi in Numele Meu si vor zice: "Eu sunt Hristosul" si "Vremea se apropie." Sa nu mergeti dupa ei.
9. Cand veti auzi de razboaie si de rascoale, sa nu va inspaimantati; pentru ca intai trebuie sa se intample aceste lucruri. Dar sfarsitul nu va fi indata."
10. "Apoi", le-a zis El, "un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii.
11. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pamant, foamete si ciume; vor fi aratari inspaimantatoare si semne mari in cer.
12. Dar inainte de toate acestea, vor pune mainile pe voi si va vor prigoni: va vor da pe mana sinagogilor, va vor arunca in temnite, va vor tari inaintea imparatilor si inaintea dregatorilor, din pricina Numelui Meu.
13. Aceste lucruri vi se vor intampla ca sa fiti marturie.
14. Tineti bine minte sa nu va ganditi mai dinainte ce veti raspunde;
15. caci va voi da o gura si o intelepciune careia nu-i vor putea raspunde, nici sta impotriva toti potrivnicii vostri.
16. Veti fi dati in mainile lor pana si de parintii, fratii, rudele si prietenii vostri; si vor omori pe multi dintre voi.
17. Veti fi urati de toti din pricina Numelui Meu.
18. Dar niciun par din cap nu vi se va pierde.
19. Prin rabdarea voastra, va veti castiga sufletele voastre.
20. Cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, sa stiti ca atunci pustiirea lui este aproape.
21. Atunci, cei din Iudeea sa fuga la munti, cei din mijlocul Ierusalimului sa iasa afara din el, si cei de prin ogoare sa nu intre in el.
22. Caci zilele acelea vor fi zile de razbunare, ca sa se implineasca tot ce este scris.
23. Vai de femeile care vor fi insarcinate si de cele ce vor da tata in acele zile! Pentru ca va fi o stramtorare mare in tara si manie impotriva norodului acestuia.
24. Vor cadea sub ascutisul sabiei, vor fi luati robi printre toate neamurile; si Ierusalimul va fi calcat in picioare de Neamuri, pana se vor implini vremurile Neamurilor.
25. Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor;
26. oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant; caci puterile cerurilor vor fi clatinate.
27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere si slava mare.
28. Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie."
29. Si le-a spus o pilda: "Vedeti smochinul si toti copacii.
30. Cand infrunzesc, si-i vedeti, voi singuri cunoasteti ca de acum vara este aproape.
31. Tot asa, cand veti vedea intamplandu-se aceste lucruri, sa stiti ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape.
32. Adevarat va spun ca nu va trece neamul acesta, pana cand se vor implini toate aceste lucruri.
33. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia, si astfel ziua aceea sa vina fara veste asupra voastra.
35. Caci ziua aceea va veni ca un lat peste toti cei ce locuiesc pe toata fata pamantului.
36. Vegheati, dar, in tot timpul si rugati-va, ca sa aveti putere sa scapati de toate lucrurile acestea care se vor intampla si sa stati in picioare inaintea Fiului omului."
37. Ziua, Isus invata pe norod in Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea pe muntele care se cheama Muntele Maslinilor.
38. Si tot norodul venea dis-de-dimineata la El in Templu, ca sa-L asculte.

Concluzia este urmatoarea: Sfarsitul tuturor lucrurilor este mai aproape ca oricand!
 Esti tu pregatit pentru ce va urma? Ti-ai asigurat tu vesnicia? Cum poti face asta? Simplu! Primeste-L azi pe Domnul Isus in inima ta si cere-I Lui sa preia controlul asupra vietii tale! Cere-i sa te ierte si sa te ajute sa devii un om nou! Un om cu credinta puternica in Dumnezeu, si pentru vremurile acestea,dar si pentru cele ce vor urma cat de curand!
Dumnezeu sa te ajute!

Corneliu Nita

miercuri, 9 martie 2011

MARTORII LUI IEHOVA- Replică verset cu verset de David A. Reed

CUPRINS:
Introducere
1. Ce cred Martorii lui Iehova
2. Biblia folosită de Martorii lui Iehova
3. Vechiul Testament - Replică dată, verset cu verset, Martorilor lui Iehova

Geneza
Exodul
Leviticul
Deuteronomul
Psalmii Ecleziastul
Isaia
Ezechiel
Daniel


4. Noul Testament - Replică dată, verset cu verset, Martorilor lui Iehova

Matei
Marcu
Luca
Ioan
Faptele Apostolilor
Romani 1 Corinteni
Coloseni
2 Timotei
Evrei
Apocalipsa


5. Istoria condensată a Martorilor lui Iehova
6. Metode de vestire a Evangheliei Martorilor lui Iehova
7. Mărturia Autorului
Isus - Iehova, Dumnezeu al Vechiului Testament

Martorii lui Iehova - David Reed -Introducere

Bat la uşă în momentele cele mai nepotrivite cu putinţă când eşti încă în pat, sâmbătă dimineaţa, când familia doar ce s-a aşezat la prânzul de duminică sau când eşti ocupat să faci baie copilului şi continuă să vină cu o perseverenţă egalată doar de tăunii dintr-o zi fierbinte de vară. Dacă îţi faci timp să vorbeşti cu ei, vei fi frustrat şi tulburat. Ei sar prin Bibliile lor cu o iuţeală uimitoare, citând capitolul şi versetul pentru a demonstra că Isus Cristos este doar un înger, că El a murit pe un par şi nu pe o cruce, că acceptarea unei transfuzii de sânge este tot atât de gravă ca şi adulterul şi că Societatea Turnului de Veghe din Brooklyn, New York (Watchtower) este "adevăratul Profet al lui Dumnezeu, mijlocul Său de comunicare cu oamenii”.

Cât este de uşor să-i califici pe Martorii lui Iehova drept răul încarnat şi să-i alungi de la uşă cu o vorbă aspră! Uneori chiar aşa se întâmplă. Soţia mea Penni, care a crescut ca Martora a lui Iehova, a bătut odată, împreună cu o începătoare la uşa unui om care a spus că este creştin şi care le-a alungat din curte strigând: "Înşelătorilor", "Mincinoşilor" şi în final le-a trimis în iad. Penni a folosit acest prilej spre a-şi instrui protejata cu privire la identitatea membrilor bisericii.


Totuşi, indiferenţa şi nu mânia este răspunsul primit mai frecvent de Martori. "Îmi pare rău, nu mă interesează", este răspunsul cel mai obişnuit, sau “Îmi pare rău, sunt ocupat" sau “Îmi pare rău, sunt metodist”. Martorii răspund uneori “Îmi pare şi mie rău că sunteţi metodist" sau "Vă doresc o zi plăcută!" şi se duc la uşa următoare.

De ce continuă să bată pe la uşi? Un motiv este credinţa lor că cine nu intră în organizaţia Martorilor lui Iehova pentru a fi mântuit, va fi distrus în iminenta Bătălie a Armaghedonului (Watchtower, 15-11-81, p. 21). Ei încearcă să-ţi salveze viaţa. Dar râvna lor misionară este fondată pe credinţa că nici ei nu vor supravieţui Armaghedonului dacă nu vor merge din casă în casă sub îndrumarea "Organizaţiei lui Dumnezeu”.

Majoritatea Martorilor lui Iehova se străduiesc cu toată sinceritatea să fie pe placul lui Dumnezeu. Ei sunt asemenea iudeilor despre care Pavel scria că "...ei au zel pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, pentru că necunoscând neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu" (Romani 10:2,3).

Marea majoritate a Martorilor sunt victime ale altor victime - ucenici orbi ai unor lideri orbi. Ei cred că doar prin fapte pot scăpa de primejdia nimicirii. De fapt ei sunt astfel legaţi ca sclavi într-un imperiu religios multimiliardar. Ei nu vor să fie eliberaţi de acest jug ce le apasă umerii, deoarece chiar acest jug le dă mântuirea şi oricine ar vrea să-i elibereze de el este un înşelător trimis de Satan.

CAPITOLUL 1- Ce cred Martorii lui Iehova

În multe domenii învăţătura Martorilor este asemănătoare cu doctrina creştinismului biblic - de exemplu, sexul în afara căsătoriei este considerat păcat, este acceptat creaţionismul biblic şi este respinsă teoria evoluţiei, Biblia este considerată drept Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Dar în multe alte domenii învăţăturile lor sunt deosebite şi-i califică drept o sectă pseudo-creştină, în special în legătură cu următoarele subiecte:

A. Armaghedon: Dumnezeu va purta în curând un război împotriva omenirii, distrugându-i pe toţi, cu excepţia Martorilor. În primul rând vor fi distruse bisericile creştine.

B. Zilele onomastice: Sărbătorirea unei zile de naştere, în orice manieră, este strict interzisă. Chiar şi trimiterea unei felicitări de ziua de naştere, va atrage după sine judecarea în comitet a făptaşului. Pedeapsa constă în excluderea din comunitate.

C. Transfuzia de sânge: Acesta este un păcat mai grav decât furtul sau adulterul. Hoţii şi curvarii sunt iertaţi mai uşor în comitetele de judecată ale Turnului de Veghe decât cei ce au acceptat o transfuzie. Un Martor trebuie să refuze să primească sânge în orice circumstanţă, chiar atunci când refuzul duce la moarte. De asemenea, adulţii refuză transfuzia de sânge pentru copiii lor minori.

D. Creştinismul: După părerea Martorilor, creştinismul adevărat a dispărut de pe faţa pământului la scurt timp după moartea apostolilor cu excepţia câtorva oameni care au păstrat credinţa. El a reapărut doar după înfiinţarea Turnului de Veghe, de către Charles Taze Russell prin anii 70 în secolul trecut. Când Cristos S-a reîntors în mod invizibil în 1914, El i-a găsit pe cei din grupul lui Russel ocupaţi cu slujba "robului credincios şi înţelept" (Matei 24:45) şi i-a pus peste toate averile Sale. Celelalte biserici creştine, sunt unelte ale diavolului.

E. Reîntoarcerea lui Cristos: Domnul S-a reîntors în anul 1914 şi de atunci domneşte ca rege pe pământ prin intermediul Societăţii Turnului de Veghe. Referirile la a doua venire sunt redate în biblia Martorilor drept ceva împlinit. Generaţia oamenilor care au trăit în vremea celei de-a doua veniri din 1914, nu va dispare înainte de consumarea Armaghedonului (vezi Matei 24:34).

F. Cronologia: Martorii cred că Dumnezeu are un calendar precis pentru toate evenimentele trecute şi prezente, datele fiind legate între ele prin formule matematice simple şi descoperite oamenilor prin Societatea Turnului de Veghe. Cele şapte zile ale creaţiei din Geneza, au fost de fapt şapte mii de ani ce constituie o săptămână de patruzeci şi nouă de mii de ani. Dumnezeu l-a creat pe Adam în anul 4026 înainte de Cristos. Crearea Evei la scurt timp după aceea, a marcat sfârşitul celei de-a şasea zi a creaţiei şi începutul zilei a şaptea. Prin urmare, noi ne aflăm acum la şase mii de ani după începutul celei de-a şaptea zi, ceea ce înseamnă că Armaghedonul va pune în curând capăt celor şase mii de ani de trudă umană, pentru a începe domnia de o mie de ani a lui Cristos, care va fi ca un Sabat. Pe baza acestei cronologii, organizaţia Watchtower a promulgat o serie de profeţii apocaliptice concrete.

G. Crucea: După părerea Martorilor, crucea este un simbol religios păgân, adoptat de creştini atunci când Satana a preluat controlul autorităţii eclesiastice. Nu are nimic de-a face cu Cristos, deoarece El n-a fost ţintuit pe o cruce, ci pe un stâlp fără braţul transversal. Martorii detestă crucea, iar noii convertiţi nu trebuie doar să arunce orice cruce aflată în posesia lor, ci s-o distrugă.

H. Divinitatea: Doar Tatăl este Dumnezeu şi adevăraţii închinători trebuie să-L cheme Iehova. Martorii sunt învăţaţi că Isus Cristos a fost doar o manifestare în formă umană a arhanghelului Mihail, astfel că El nu este Dumnezeu, ci doar o fiinţă creată. Nici Duhul Sfânt nu este Dumnezeu, ci doar o forţă activă.

I. Excluderea: Aceasta este pedeapsa pentru orice încălcare a regulilor organizaţiei Watchtower. Ea constă într-o hotărâre publică anunţată adunării în Kingdom Hall (Sala Împărăţiei), prin care se interzice orice asociere sau părtăşie cu cel vinovat. Martorii obişnuiţi nu trebuie nici măcar să-l salute pe cel exclus când îl întâlnesc pe stradă. Excepţie fac doar membrii familiei care trebuie să-şi continue "legăturile necesare", cât şi prezbiterii, în cazul când cel vinovat arată pocăinţă.

J. Cerul: Doar 144.000 persoane merg în cer. Această "turmă mică" începe cu cei doisprezece apostoli. Numărul acestor privilegiaţi s-a împlinit în anul 1935, şi în el sunt incluşi cei aproximativ nouă mii de prezbiteri care trăiesc acum şi care sunt ultimii care vor mai merge în cer. Restul Martorilor speră să trăiască veşnic pe pământ.

L. Iadul: Urmând învăţătura fondatorului său, Societatea Turnului de Veghe susţine că iadul se referă doar la mormânt, că focul Gheenei anihilează complet, astfel că morţii nu au o existenţă conştientă până la învierea trupească.

M. Sărbătorile: Sărbătorirea oricărei "aniversări lumeşti" este interzisă cu stricteţe. De asemenea sunt interzise: aniversarea zilelor de naştere (inclusiv a preşedintelui Statelor Unite), Crăciunul, Paştele, Anul Nou, Vinerea Mare, Thanksgiving (Ziua Mulţumirii), şi altele, inclusiv Ziua Mamei sau Ziua Tatălui. Chiar dacă nu se poate stabili o origine păgână pentru sărbătoarea respectivă, simplul fapt că "poporul lumesc" o ţine, este un motiv suficient ca Martorii să nu o celebreze.

N. Duhul Sfânt: Nu este nici Dumnezeu, nici vre-o persoană, ci doar o "forţă activă" impersonală pe care Dumnezeu o foloseşte după voia Sa.

O. Nădejdea: Martorii cred că Dumnezeu a încetat să-i mai cheme pe credincioşi în cer în anul 1935 (în afară de cei 9000 de prezbiteri care trăiesc acum şi care au locul lor rezervat în cer), oferind acum doar posibilitatea de a trăi veşnic pe pământ. "Milioane din cei ce trăiesc acum pe pământ nu vor muri niciodată" este o credinţă familiară Martorilor. Pe ceilalţi, Dumnezeu îi va distruge, restaurând pe întreg pământul o grădină a Edenului pentru Martorii lui Iehova.

P. Isus Cristos: În teologia Turnului de Veghe, Isus Cristos este primul înger creat de Dumnezeu. Martorii Îl identifică pe Cristos cu arhanghelul Mihail, deşi ei Îl numesc şi Fiul lui Dumnezeu deoarece "prima persoană cu duh pe care a creat-o Dumnezeu a fost ca un întâi născut pentru El" (1982, broşura Turnului de Veghe, "A te bucura de viaţă veşnică pe pământ", pag. 14). Ei îl numesc de asemenea "un dumnezeu" şi aşa traduc Ioan 1:1 în biblia lor.

R. Organizaţia: Martorii cred că Dumnezeu a înfiinţat organizaţia Turnului de Veghe pentru a aduna împreună pe cei ce vor fi mântuiţi. Fiind agenţia vizibilă a lui Dumnezeu pe pământ, această organizaţie exercită autoritate guvernamentală completă asupra credincioşilor - emite legi, judecă pe cei ce le încalcă, conduc şcolile împărăţiei, ş.a.m.d. - în paralel cu guvernul laic. La apariţia unui conflict între cele două autorităţi, credincioşii trebuie să se supună guvernării religioase şi nu guvernului laic (aşa înţeleg ei Faptele Apostolilor 5:29 "să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni").

S. Învierea: În ceea ce priveşte moartea lui Cristos, Martorii cred că şi El a încetat să mai existe după moarte, fiind înviat după trei zile, dar ca duh. Ei neagă învierea sa trupească. La reîntoarcerea Sa în 1914, El a înviat în spirit pe cei credincioşi, iar restul omenirii va fi înviată în trup în timpul domniei de o mie de ani.

T. Mântuirea: Deşi vorbesc despre mântuirea prin credinţa în Cristos, Martorii cred de fapt că mântuirea nu e posibilă fără o supunere totală faţă de Societatea Turnului de Veghe şi fără o participare riguroasă la programele sale. Chiar şi Martorii care nu sunt destul de zeloşi ar putea fi anihilaţi la Armaghedon, iar cei ce primesc intrarea în paradisul terestru, vor trebui să facă fapte bune tot timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, pentru a fi pecetluiţi pentru viaţă.

CAPITOLUL 2- Biblia folosită de Martorii lui Iehova

Creştinii care intră în discuţie cu Martorii, trebuie să fie conştienţi că aşa numita Biblie pe care o folosesc Martorii, conţine un număr de falsificări flagrante introduse în text pentru a susţine doctrina Turnului de Veghe.

Apostolul Petru, referindu-se la epistolele inspirate ale lui Pavel, a spus că sunt “în ele unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor" (2 Petru 3:16).

Trei sferturi de veac, Societatea Turnului de Veghe s-a limitat doar la răstălmăcirea versiunilor Bibliei, King James şi American Standard, acestea conţinând numele Iehova în Vechiul Testament. Ei au scris instrucţiuni despre cum trebuie "sucite" Scripturile, dovedind astfel că Dumnezeu interzice vaccinul, că Avraam şi profeţii credincioşi vor învia pe pământ în anul 1925, că Dumnezeu a inspirat Marea Piramidă a Egiptului, ş.a.m.d. Dar unele învăţături ale Turnului de Veghe n-au putut fi deduse din Biblie oricât de mult au fost răstălmăcite versiunile King James şi American Standard. Aceasta i-a determinat pe lideri, prin anii 1950, să recurgă la modificări a sute de versete din Biblie. Aşa a apărut "Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi", versiune modificată periodic, pentru a face faţă noilor învăţături ale organizaţiei.

De exemplu, în noua traducere, crucea a fost înlocuită cu "stâlpul de tortură", deoarece Martorii susţin că Isus a fost ţintuit pe un stâlp vertical, nu o cruce. În loc de Duhul Sfânt, ei traduc "duhul sfânt" sau "forţa activă", pentru a corespunde cu negarea divinităţii şi personalităţii Duhului Sfânt. Apoi, Cristos a vorbit nu de "revenirea" Sa, ci de "prezenţa" Sa, pe care Martorii o consideră invizibilă.

Noua Traducere Mondială elimină în mod sistematic dovezile divinităţii lui Cristos. În loc să se prosterne la picioarele Lui pentru a I se închina, oamenii trebuie doar să "asculte" de El. Ioan 1:1 nu mai spune: "Cuvântul era Dumnezeu", ci "Cuvântul era un dumnezeu". Isus nu mai spune: “Înainte să fi fost Avraam, Eu sunt", ci: “Înainte ca Avraam să existe, eu am existat", pentru a evita asocierea cu "Eu sunt" din Exod 3:14, unde se vorbeşte de Dumnezeu (Iehova). Dar cea mai răspândită modificare a Bibliei a fost făcută prin introducerea de 237 ori a numelui Iehova în Noul Testament. Traducătorul poate alege numele Iehova sau Iahve în Vechiul Testament, deoarece în textul ebraic apare tetragrama IHVH. Înserarea numelui Iehova în Noul Testament, nu are nici un suport în originalul grecesc. Nici măcar în Traducerea Interliniară a Împărăţiei, unde originalul în limba greacă dublează textul englezesc, nu se poate motiva folosirea numelui Iehova, care nu apare de loc în limba greacă. Pentru a exemplifica deformările menţionate, se pot analiza două cazuri care demonstrează devierea doctrinară a bibliei Martorilor. Ne referim la Romani 14:8, 9 unde înserarea numelui Iehova, produce în textul englezesc un "non sequitar" logic şi la Evrei 1:6, unde ediţiile mai vechi traduceau “îngerii se închinau Fiului lui Dumnezeu”, pe când ediţiile noi au tradus "se supuneau”. Această problemă este redată mai detaliat în "Noul Testament al Martorilor lui Iehova", lucrare scrisă de R. H. Countess (1982, Presbyterian and Reformed Publishing Co., 136 pagini).

CAPITOLUL 3- Vechiul Testament- Replică dată verset cu verset, Martorilor lui Iehova

Geneza 1:1-2
"La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. Însă pământul era pustiu şi fără formă şi întunericul stăpânea pe faţa adâncului de ape; şi forţa activă a lui Dumnezeu se mişca încolo şi încoace pe suprafaţa apelor”.

Martorii lui Iehova folosesc acest verset pentru a ataca credinţa creştină în personalitatea Duhului Sfânt. Aşa că nu Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor, ci doar o forţă impersonală aflată la dispoziţia lui Dumnezeu. Pentru a demonstra aceasta, Martorii citea
 ză versetul aşa cum apare în Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi, astfel că nu mai este necesară răstălmăcirea Scripturii pentru a o potrivi cu doctrina lor. În alte texte, versiunea Turnului de Veghe vorbeşte despre "duh sfânt", nearticulat şi fără majuscule.

Pentru a răspunde pretenţiei Martorilor că Duhul Sfânt este doar o forţă impersonală, accentuaţi că Biblia se referă în mod repetat la atributele personale ale Duhului Sfânt. De exemplu, chiar în versiunea lor mondială, este scris că Duhul Sfânt vorbeşte (Faptele Apostolilor 13:2), mărturiseşte (Ioan 15:26), spune ceea ce aude (Ioan 16:13), este întristat (Isaia 63:10), ş.a.m.d. Pentru o discuţie mai detaliată asupra Duhului Sfânt, vezi Faptele Apostolilor 5:3, 4; Romani 8:26; 1 Corinteni 6:19 ş
 i Indexul pe subiecte.

Geneza 9:4
"Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi”.

Acesta este primul verset dintr-un grup de versete folosite de Martori pentru a susţine interdicţia transfuziei de sânge. Organizaţia lor arată că transfuzia de sânge este echivalentă cu a mânca sânge, deoarece se aseamănă cu o hrănire intravenoasă. Un Martor care acceptă transfuzia, va fi chemat în faţa comitetului de judecată, cu uşile închise, şi exclus de la părtăşie, iar prietenii nu au voie nici să-l salute.

Martorii sunt foarte categorici în această privinţă. Mai degrabă acceptă să moară, decât să primească o transfuzie în cazul unui accident sau unei operaţii. Aceasta se aplică desigur şi copiilor minori. Majoritatea Martorilor poartă asupra lor un document semnat atât de ei, cât şi de doi Martori, care stabileşte refuzul unei transfuzii şi interzice personalului medical să o facă în cazul când se află în stare de inconştienţă. Martorii se recunosc drept singura confesiune religioasă care refuză transfuzia de sânge, şi aceasta începând cu anul 1944. Sunt singurii care au aplicat interdicţia din Geneza 9:4 în cazul transfuziilor. Majoritatea Martorilor nu ştiu că liderii lor au o tradiţie în a introduce prohibiţii medicale pe care le anulează după un timp. De exemplu, în 1967 au interzis transplantul de organe. Discipolii lor trebuiau să rămână orbi decât să accepte transplantul de cornee, sau să moară decât să accepte un transplan
 t de rinichi. Dar în 1980, liderii au schimbat învăţătura şi au permis transplantul (vezi Turnul de Veghe, 15.11.67, p. 702, Treziţi-vă! din 8.06.68, şi Turnul de Veghe din 15.03.80, p. 31). De asemenea între anii 1931 şi 1952, Martorii au refuzat vaccinările deoarece organizaţia îi învăţa că "Vaccinarea este o încălcare directă a legământului veşnic făcut de Dumnezeu...” (Epoca de Aur, 4.02.31. p. 293).

Chiar dacă Martorul citează Biblia pentru justificarea poziţiei lui asupra transfuziilor, motivul real este supunerea oarbă faţă de Societatea Turnului de Veghe. Dacă organizaţia ar anula această prohibiţie mâine, Martorii ar accepta fără probleme transfuzia, aşa cum au făcut la anularea interdicţiilor vaccinării (1952) şi transplantului de organe (1980). Vezi de asemenea
 Levitic 7:26, 27 şi Faptele Apostolilor 15:28, 29.

CAPITOLUL 4- Noul Testament- replica, verset cu verset

Matei 3:11
Ioan Botezătorul a zis: "El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc" (NKJV).

În cartea "Poţi trăi veşnic în paradisul terestru", scoasă de Societatea Turnului de Veghe în anul 1982, p. 40, se spune: "Ioan Botezătorul a spus că Isus va boteza cu duh sfânt, pe când el, Ioan, boteza cu apă. Deci în acelaşi fel în care apa nu este o persoană, nici duhul sfânt nu este o persoană" (Matei 3:11).

Ce şanse de adevăr poate avea acest argument împotriva personalităţii Duhului Sfânt? Nici una! Deoarece acelaşi argument al botezului s-ar putea folosi împotriva personalităţii lui Isus Cristos, care în mod evident a păşit pe pământ ca persoană. În Romani 6:3 este scris: "Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Sa?" (RSV). Argumentarea paralelă ar fi: "Deci în acelaşi mod în care moartea nu este o persoană, nici Isus Cristos nu este o persoană”. Iar Galateni 3:27 spune: "Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos" (New International Version). Aici ar trebui concis: "Deoarece oamenii pot fi botezaţi în Cristos şi îmbrăcaţi în Cristos, El nu poate fi deci o persoană”. Deoarece toate aceste comparaţii nu neagă de fapt personalitatea lui Isus, nici argumentul botezului nu poate nega personalitatea Duhului Sfânt.

Vezi discuţia asupra "turnării" şi "umplerii" cu Duhul Sfânt în Faptele Apostolilor 2:4. Pentru dovezi suplimentare în ceea ce priveşte personalitatea şi divinitatea Duhului Sfânt, vezi Ioan 16:13, Faptele Apostolilor 5:3, 4, Romani 8:26, 27 şi 1 Corinteni 6:19.

Matei 6:9
"Trebuie să vă rugaţi aşa: Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău...” (NWT).

Martorii atrag atenţia că numele lui Dumnezeu trebuie sfinţit şi deci trebuie folosit numele lui Iehova
dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie auzite de Dumnezeu. Oare asta a vrut Isus să ne înveţe? Şi-a început El rugăciunile Sale cu "Iehova Dumnezeule", aşa cum fac Martorii? Nici vorbă! Isus i-a învăţat pe ucenici să se roage "Tatăl nostru" şi nu "Iehova Dumnezeule”. El a zis: "Să vă rugaţi aşa: ‚Tatăl nostru...’. El a arătat că numele lui Dumnezeu trebuie sfinţit, adică trebuie tratat ca sacru sau sfânt, dar şi în alte rugăciuni ale Sale înregistrate în Biblie El se adresează cu "Tată, Îţi mulţumesc... (Ioan 11:41, NWT), "Ava, Tată, toate lucrurile sunt posibile pentru Tine...” (Marcu 14:36, NWT), "Tată, a sosit ceasul... (Ioan 17:1, NWT). Martorii pot obiecta: "Isus a avut o relaţie intimă cu Dumnezeu, de aceea nu a folosit apelativul Iehova”. Trebuie să recunoaştem că acest lucru este adevărat, dar în acelaşi timp, Isus dorea să-i aducă pe toţi ucenicii Săi la o relaţie intimă, specială cu Dumnezeu. "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" a spus Isus (Ioan 14:6,
 NWT). Despre creştinii care vin la Tatăl prin Isus, Biblia spune: "...voi aţi primit un duh de înfiere prin care strigăm ‘Ava’, adică Tată. Însuşi Duhul adevereşte cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu" (Romani 8:15, 16, NKJV).

Matei 14:6-10
"Dar când se sărbătorea ziua naşterii lui Irod... el a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă" (RSV).

Acest verset este citat adesea în legătură cu interzicerea sărbătoririi zilelor de naştere de către Martori. Vezi discuţia asupra Geneza 40:20-22.

CAPITOLUL 5- Istoria condensată a Martorilor lui Iehova

1879 - Charles Taze Russell începe publicarea revistei sale "Turnul de Veghe al Sionului şi Vestitorul Prezenţei lui Cristos”.

1881 - Formarea Societăţii Turnului de Veghe al Sionului.

1885 - Societatea raportează 300 "colportori" ai literaturii sale.

1886 - Russell publică "Planul Divin al Erelor”.

1914 - Nu are loc bătălia Armaghedonului aşa cum profeţise organizaţia.

1916 - Charles Russell moare.

1917 - "Judecătorul" J. F. Rutherford preia controlul organizaţiei.

1920 - Societatea proclamă: "Milioanele care trăiesc acum, nu vor muri niciodată!" şi profeţeşte învierea pe pământ pentru anul 1925.

1920 - Organizaţia raportează 8.402 voluntari care distribuie literatura ei.

1925 - Avraam, Isaac, Iacov şi alţii, nu învie din morţi după cum profeţise Turnul de Veghe.

1927 - Se construieşte Centrul Turnul de Veghe în Brooklyn, New York.

1930 - Se construieşte "Beth Sarin" în San Diego, pentru adăpostirea profeţilor care vor învia în curând. Acolo locuieşte acum, "judecătorul" Rutherford.

1931 - Adoptarea oficială a numelui "Martorii lui Iehova”.

1935 - Societatea începe să adune "marea mulţime", îi învaţă să nu participe la împărtăşanie, şi în schimb le oferă "raiul terestru”.

1938 - Adunările locale ale Martorilor şi guvernarea democratică a bisericii, se supun liderilor locali numiţi "teocratic" de către conducerea de la Brooklyn.

1938 - Organizaţia raportează 59.047 distribuitori de literatură, 69.345 participanţi la comuniunea anuală, 36.732 care se împărtăşesc.

1942 - J. F. Rutheford moare. N. H. Knorr devine preşedinte.

1943 - N. H. Knorr organizează cursuri de specializare pentru voluntarii locali şi pentru misionarii în străinătate.

1948 - Organizaţia raportează 260.756 distribuitori de literatură, 376.393 participanţi la comuniunea anuală şi 25.395 care se împărtăşesc.

1950 - Publicarea traducerii New World Translation (NWT) a Noului Testament, în care Isus este numit "un dumnezeu" în Ioan 1:1, iar numele Iehova este introdus în tot Noul Testament.

1958 - Organizaţia raportează 798.326 distribuitori de literatură, 1.171.789 participanţi la comuniunea anuală şi 15.037 care se împărtăşesc.

1968 - În Turnul de Veghe apare articolul "De ce aşteptaţi 1975?" în care Armaghedonul este profeţit pentru anul 1975.

1975 - Organizaţia raportează 2.179.256 distribuitori de literatură, 4.925.643 participanţi la comuniunea anuală şi 10.550 care se împărtăşesc.

1975 - Armaghedonul refuză să apară!

1985 - Organizaţia raportează 3.024.131 distribuitori de literatură, 7.792.109 participanţi la comuniunea anuală şi 9.051 care se împărtăşesc.

CAPITOLUL 6- Metode de vestire a Evangheliei Martorilor lui Iehova

"L-am vânat pe următorul Martor care mi-a călcat pragul casei. Imediat ce a venit, am început să-l bombardez cu versetele Scripturii, unul după altul. Să-l fi văzut cum făcea feţe-feţe! La sfârşit l-am pocnit cu Ioan 1:1 drept între ochi, după care l-am dat afară!"

Ştiţi pe cineva care a avut o asemenea întâlnire cu un Martor? Spuneţi-i că a câştigat bătălia, dar a pierdut războiul.

După o asemenea bombardare scripturală, Martorul rănit fuge la liderii săi pentru protecţie şi mângâiere. Ei îl "pansează", desfiinţând argumentele care l-au rănit şi sfătuindu-l să nu mai asculte la "gospodine certăreţe" în predicarea lor de la uşă la uşă. El va replica: "Nici o grijă, nu vreau să mă mai expun la aşa ceva!"

Această carte conţine suficientă muniţie pentru un război spiritual împotriva fortăreţei Turnului de Veghe. Dar dacă un creştin îl pune la colţ pe Martor şi-l bombardează rapid, fără să-l lase să respire, rezultatul va fi descurajant. Liderii lor ştiu că mintea umană nu poate absorbi prea multă informaţie într-un timp scurt, de aceea ei planifică un "studiu" de cel puţin şase luni pentru convertire. Numai un Martor începător îşi va bombarda ţinta cu o predică de la Adam la Armaghedon în prima vizită. Martorii sunt disciplinaţi în aplicarea metodelor lor, şi acesta este unul din motivele creşterii lor numerice uimitoare. Am face bine să învăţăm de la ei nu învăţăturile false, ci metodele eficiente.

Totuşi, cel mai bun exemplu pe care-l putem urma în ceea ce priveşte tehnica, este Domnul Isus Cristos. Ca Mare învăţător, El a folosit cuvinte bine alese, ca şi miracole pentru a-i atrage pe oameni la Sine. Deoarece El a trebuit să-i înveţe concepte noi şi surprinzătoare pe iudeii care l-au urmat, din exemplul Lui putem învăţa cum să împărtăşim adevărata Evanghelie cu Martorii lui Iehova.

Isus ştia cât sunt de capabili să absoarbă ucenicii Săi, de aceea nu i-a supraalimentat cu învăţătură. Chiar după ce a petrecut multe luni cu apostolii, El le-a spus: "Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta" (Ioan 16:12). Evanghelia constă şi din "lapte", şi din "hrană tare" (Evrei 5:12). Dacă dai prea de timpuriu hrană tare unui bebeluş, el o va scuipa. Ştiind că un Martor are nevoie de mult timp pentru a renunţa la învăţăturile Turnului de Veghe şi pentru a învăţa doctrinele biblice, nu trebuie să-i dăm prea mult deodată, lăsându-i timp să digere.

Isus putea lăsa pe mai târziu multe din lucrurile pe care avea să le spună, deoarece El ştia că Duhul Sfânt va continua să-i înveţe pe ucenici: "Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul" (Ioan 16:13). Noi trebuie să ne încredem în faptul că Duhul Sfânt îi va învăţa pe credincioşi şi azi, ca şi în primul secol. Nu trebuie să ne închipuim ca noi vom corecta în mintea Martorilor toate noţiunile greşite. Duhul Sfânt va continua acolo unde noi depunem armele.

În plus, Isus a fost un păstor, nu un cowboy care mâna turmele cu focuri de armă şi pocnete de bici. El şi-a condus turma cu blândeţe, le-a chemat şi oile au auzit vocea Lui şi L-au urmat. Putem face acelaşi lucru prezentând cu blândeţe Evanghelia lui Dumnezeu, încredinţaţi că oile vor auzi şi vor asculta fără să. fie terorizate. Martorii sunt obişnuiţi să fie terorizaţi de liderii lor, iar noi trebuie să fim diferiţi de ei. Observaţi de asemenea metodele folosite de Isus spre a-i învăţa pe ucenici. Dacă citim oricare din cele patru Evanghelii, observăm că sunt multe propoziţii care se termină cu semnul întrebării "?", care arată ca un cârlig, iar întrebările funcţionează la fel, agăţând răspunsurile şi trăgându-le din gura celui întrebat. Isus era foarte îndemânatic la folosirea acestor cârlige de pescuit. Dar în loc să-şi îngroape ascultătorii sub o avalanşă de informaţii, scotea de la ei răspunsurile prin întrebări. O persoană îşi poate închide urechile la ceea ce nu vrea să audă, dar dacă o întrebare este bine pusă, el nu poate evita să-şi formeze un răspuns în mintea lui şi nu poate scăpa concluziei la care a ajuns, deoarece este concluzia lui personală.

Pe de altă parte, dacă noi îi dăm răspunsul, efectul poate fi diferit. De exemplu, îi putem spune unui Martor că a fost înşelat, sau că organizaţia lui este un profet fals, sau că el are nevoie de mântuire. Dar dacă el însuşi nu a ajuns la aceste concluzii în mintea lui, el va fi ofensat şi va respinge orice altceva vei spune în continuare. Trebuie să-i ghidăm gândirea în direcţia concluziilor corecte la care dorim să ajungă, în loc să spunem: "Ia te uită ce spune acest verset! Isus este Dumnezeu", îl putem ruga să citească versetul cu voce tare şi apoi îl întrebăm: "La cine crezi că se referă autorul în acest verset? Ce spune despre El?" Chiar dacă Martorii evită să răspundă, vei vedea că se schimbă la faţă când descoperă adevărul. Trebuie să ne purtăm cu răbdare şi înţelegere dacă dorim să-i ajutăm pe cei care au fost înşelaţi, încercaţi să vă puneţi în locul lor. Aduceţi-vă aminte de Matei 7:12: "Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel”. Apostolul Pavel demonstrează acest fel de înţelegere în predica sa din Atena (Faptele Apostolilor 17:16-34). Scriptura ne spune că "i se întărită duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli”. Şi totuşi, în loc să-i mustre pentru idolatria lor, Pavel se abţine, şi caută un lucru pe care-l au în comun, pe baza căruia îi poate chema la mântuire. El le spune: "Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. Căci pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: "Unui dumnezeu necunoscut!" Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu”. Noi putem proceda la fel, apreciind la Martori zelul şi dorinţa lor de a sluji pe Dumnezeu.

Acum câţiva ani, doi misionari mormoni ne-au făcut o vizită. Eu am pus "toate cărţile pe masă" şi i-am provocat în ceea ce priveşte autenticitatea Cărţii lui Mormon. Ei au fost tulburaţi vizibil când au plecat de la noi, dar nu am mai auzit de ei. Recent, am avut o întâlnire cu alţi doi tineri mormoni. De data asta am aplicat unele principii scrise aici, dându-le informaţii în porţii mici, câte puţin de fiecare dată. În acest fel, ne-am întâlnit de mai multe ori cu ei, având ocazia să plantăm multă sămânţă, rugându-ne ca aceasta să încolţească prin grija lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:6, 7).

Comparând comportarea noastră cu mormonii în cele două situaţii, mi-am adus aminte de un băieţel considerat înapoiat mintal de către ceilalţi copii din vecini. Cineva, ştiind că băiatul era inteligent, i-a întrebat pe copii de ce îl consideră aşa şi îşi bat joc de el. "Pentru că e un prost", au răspuns ei. "Dacă îl punem să aleagă între o monedă de cinci bani şi una de zece bani, el o alege pe cea de cinci bani, că arată mai mare. Şi mereu face la fel”. Mai târziu vecinul l-a întrebat pe băieţel de ce alege mereu moneda de cinci bani. "Simplu!" a răspuns copilul, "dacă mai jucăm de câteva ori jocul ăsta, o să-mi umplu buzunarele cu monezi de cinci bani. Dar dacă iau moneda de zece bani, jocul s-a terminat”.

Aşa că fie că e vorba de a colecta monezi încetul cu încetul, sau de a găsi lucruri în comun, sau de a găsi întrebări potrivite, sau de a amâna altele pentru data viitoare, sau o combinaţie între toate aceste tehnici când este cazul, noi trebuie să ne rugăm pentru a descoperi procedura cea mai eficientă în a comunica mesajul Evangheliei interlocutorilor noştri. Pe deasupra tuturor lucrurilor, nădejdea succesului nostru stă în Domnul şi nu în noi înşine, indiferent cât studiu şi pregătire am făcut.

"Căci armele cu care luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu şi orice gând îl facem rob ascultării de Cristos" (2 Corinteni 10:4, 5).

CAPITOLUL 7- Mărturia autorului

Educaţia religioasă am primit-o în copilărie, în New England, la sud de Boston, într-o mare biserică unitariană, îmi mai amintesc încă scena când, în inocenţa mea, i-am spus pastorului că Dumnezeu chiar a secat Marea Roşie pentru ca . Moise şi israeliţii să treacă dincolo. E! s-a întors către pastoruî asistent şi i-a zis râzând: "Băiatul ăsta are multe de învăţat”. Când am crescut mai mare, am învăţat despre doctrina acestei biserici. Citind broşura "Ce cred unitarienii", am aflat că unii unitarieni cred în Dumnezeu, alţii nu cred. Mi-am dat seama că acei doi pastori trebuie să fi fost dintre cei care nu cred.

În jurul vârstei de 14 ani, am ajuns la concluzia că religia este "opiu pentru popor", o idee confortabilă pentru un adolescent. care nu avea nevoie de un Dumnezeu care să-l observe tot timpul. Apoi când am mers la Universitatea Harvard, am găsit acolo ateismul şi agnosticismul în floare. Aşa că între biserica unitariană şi echipa de fotbal a şcolii, nu am găsit nimic să mă conducă spre Dumnezeu.


La vârsta de 22 ani, mi-am dat seama de consecinţele logice ale teoriei evoluţiei ateiste: o existenţă fără rost, urmată de moarte. Dacă omul nu este decât ultimul dintr-o serie de accidente chimice şi biologice, găsirea unui scop al vieţii nu este decât o iluzie cu care ne autoînşelăm. Omul nu are nici o legătură cu universul dur, rece, în care nimic nu are vreo semnificaţie. Aşa că m-am găsit confruntat cu două posibilităţi: Dumnezeu sau sinuciderea. Sinuciderea ar fi fost calea mai uşoară pentru mine, pentru că nu credeam în viaţă după moarte, dar ar fi însemnat o mare durere pentru cei care mă iubeau, aşa că am început să mă gândesc la Dumnezeu. Întâmplător (oare?), un Martor al lui Iehova a fost numit să lucreze împreună cu mine la locul meu de muncă. Am început să-l întreb despre credinţa lui. Răspunsurile lui m-au uimit. Era pentru prima oară când auzeam o gândire religioasă prezentată într-un sistem logic. Tot ceea ce spunea
 el, se potrivea în sistem. Deoarece el avea răspuns la orice întrebare, eu continuam să vin cu întrebări. Nu mult după aceea, el a făcut un studiu cu mine din cartea Societăţii Turnului de Veghe, "Adevărul care duce la viaţa veşnică" (1968).

Am devenit imediat un Martor foarte zelos. După îndoctrinarea iniţială şi după botez, am slujit ca lucrător angajat. Asta însemna cel puţin 100 ore pe lună predicare de la uşă la uşă şi studii biblice în case, fără a pune la socoteală transportul. Am continuat să merg pe la case până în 1971, când m-am căsătorit cu Penni, care fusese crescută în organizaţie şi mergea şi ea din casă în casă. Zelul meu pentru Iehova şi eficienţa în predicare au făcut să fiu numit prezbiter. În această calitate, eu îi învăţam pe cei 150 membri ai adunării din casa mea şi făceam şi vizite, duminică dimineaţa, în alte adunări unde trebuia să predic. Uneori eram numit să vorbesc şi la adunările mari, de mii de membri. Am avut şi alte responsabilităţi, printre care să conduc alţi lideri locali, să port corespondenţa între adunarea locală şi cartierul general de la Brooklyn şi să fac parte din comitetele care judecau pe cei ce încălcau regulile. Îmi amintesc cum am exclus oameni pentru încălcări atât de diferite, ca: vânzare de medicamente în Sala Împărăţiei, fumat, decorarea căminului cu ocazia Crăciunului şi schimbarea soţiei.

Deşi după căsătorie nu am putut să continuăm vizitele din uşă în uşă, Penni şi cu mine am rămas foarte zeloşi în predicare. Am condus studii biblice acasă, la care au participat mulţi oameni şi am adus în organizaţie douăzeci de persoane. Puneam “Împărăţia" pe primul plan în viaţa noastră, trăind într-un apartament ieftin, cu trei camere, lucrând mai puţin pentru a câştiga bani şi mai mult pentru organizaţie.

Ce a putut întrerupe această viaţă de dedicare totală faţă de organizaţia Turnului de Veghe şi ce a putut să ne determine să ieşim din ea? Aş putea răspunde cu un singur cuvânt: I
 sus. Iată cum au decurs lucrurile:

Isus - Iehova, Dumnezeu al Vechiului Testament

Dumnezeu a zis Fiului Său: "Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate” (Evrei 1:8)
Studiul care urmează a fost întreprins pentru a sublinia o doctrină de cea mai mare însemnătate: dumnezeirea lui Isus Cristos.

Această învăţătură este dominantă, de maximă importanţă, din Geneza la Apocalipsă ocupând într-o măsură uimitoare mintea acelora a căror peniţă a fost muiată în cerneala inspiraţiei. A te lipsi de acest adevăr, înseamnă a te lipsi de bătaia inimii întregului Cuvânt al lui Du
 mnezeu.

1. Între multele texte din Biblie referitoare la divinitatea Domnului Isus Cristos, unele din cele mai uluitoare sunt cele care compară revelaţia lui Iehova Dumnezeu (Cap. 40-66 din profetul Isaia) cu învăţătura din Noul Testament referitoare la persoana Domnului Isus Cristos.

În Noul Testament, Isus este reprezentat ca având aceleaşi atribute şi calităţi pe care le avea numai Iehova. Comparând Scriptura cu Scriptura, dând voie astfel Bibliei să fie propriul ei interpret, concluzia evidentă este că Isus - care S-a născut din fecioară, a murit pe cruce pentru păcatele lumii şi a înviat în trup din mormânt - este Dumnezeul cel veşnic, venerat, adorat şi slăvit de I
 saia.

Adâncindu-ne în cartea lui Isaia şi comparând afirmaţiile ei despre Dumnezeu-Iehova cu nenumărate pagini din Noul Testament, divinitatea Domnului Isus devine un adevăr evident şi binecuvântat.

Dacă ne referim la cuvântul "Domnul", atragem atenţia că acestui cuvânt îi corespunde în limba ebraică cuvântul YHWH-Iehova (Dumnezeu). În limba ebraică a Vechiului Testament există o varietate de nume pentru Dumnezeu-Domnul, toate cu majuscule, che
 ie care ne ajută să înţelegem cuvântul aşa cum apare în textul original.

Ce spune profetul Isaia despre Iehova? Sunt şapte versete: 43:10-11, 44:6-8, 45:5-6,21, care foarte accentuat afirmă că este un singur Dumnezeu şi acesta este Iehova. Parcurgând aceste pasaje, cuprinzi adevărul clar că nu este alt Dumnezeu în cer şi pe pământ în afară de Iehova. El este singurul Dumnezeu din Univers, în sfinţenia şi impresionanta Sa grandoare. Acest monoteism este o revelaţie necesară în cunoaşterea dumnezeirii lui Isus.


Când Noul Testament atribuie Domnului Isus însuşirile şi lucrările lui Iehova, nu mai există nici o îndoială că El, Domnul, este Acela despre care Isaia a vorbit cu atât de profundă veneraţie.
Nu sunt nici alţi Iehova decât unul menţionat de Isaia, nici alţi dumnezei sau divinităţi - singurul Dumnezeu este Iehova. Să vedem cine este El!

Notaţi cum se desfăşoară acest adevăr: treisprezece pasaje în Isaia învaţă că Iehova este Mântuitorul: 29:22; 43:1; 44:6, 24; 47:7; 47:17, 20; 49:26; 54:5, 8; 60:16;
 63:16.

Referirea la Iehova ca Mântuitor în Isaia 44:6, este instructivă. Iehova ia titlul de Mântuitor şi adaugă cuvintele: "Şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu". Dacă Noul Testament dă lui Isus titlul de Mântuitor - şi o face în mod foarte precis - atunci este clar, comparând Scriptura cu Scriptura, că dumnezeirea lui Isus este dovedită fără îndoială, deoarece numai Iehova este Mân
 tuitorul.

marți, 8 martie 2011

"Eu sunt prea mic" Noul Album Andrei Roșu


Andrei are 22 de ani și este din Târgoviște. Anul trecut a fost câștigătorul festivalului "Tinere Talente" în urma căruia, în urmă cu 5 luni a reușit să finalizeze, cu ajutorul Domnului, acest album  ce conține 10 piese cu melodie și versuri inspirate de Duhul Sfânt. Fără a spune mai multe scriem mai jos cuvintele pe care Andrei a vrut să le împărtășească celor care vor asculta piesele de pe acest album.


"În dar am primit aceste melodii de la Domnul nostru Isus Hristos și tot în dar vreau să le ofer celor care atunci când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Sale – luna și stelele și tot ce a creat El își zic:”Ce este omul să se gândească Dumnezeu la el și fiul omului să fie băgat în seamă? Suntem așa de mici, iar El așa de mare…” Mă rog ca Dumnezeu prin intermediul acestor versuri și melodii să-și împlinească scopul în viețile dumneavoastră."
 
Andrei Roșu


De asemenea interpretul a pus la dispoziție adresa de email:
 andreiemanuel30@yahoo.com
 și un număr de telefon:
 0765 999 616
, pentru comandari, sau invitații să slujească prin cântare la evanghelizari , seri de tineret sau alte ocazii. 
Vă rugăm să tratați cu seriozitate aceste informații!


Andrei Rosu - Eu sunt prea mic (How Large is the Universe)
- Watch more Videos at Vodpod.

DOWNLOADEAZA 4 PIESE ANDREI ROSU!

duminică, 6 martie 2011

Vremea tăcerii – Vladimir Pustan

L-a întrebat odată un tânăr pe Aristotel: „Sper că nu v-am plictisit cu vorbăria mea?” „Nu tinere. Deloc. Pentru că nu te-am ascultat”, i-a răspuns filosoful.

Am ajuns să cred că oamenii ce lasă după ei urme în viaţă sunt niţel surzi. De fapt, o boală controlată. Suntem înconjuraţi de zgomote ce vor să ne fure timpul şi posibilitatea introspecţiei. Nu te poţi cunoaşte pe tine însuţi dacă nu te auzi prima dată. Frica de autocunoaştere face ca mulţi oameni să asculte toată ziua muzică sau să se odihnească cu televizorul pornit.

Larma din jurul nostru ascunde laşitatea de-a nu rămâne singur tu cu tine însuţi. Singur, în linişte îţi auzi gândurile ca şi pe clopotele de la Putna.

Folosiţi cu responsabilitate telefoanele mobile, adică rar, nu vă aplecaţi urechea la orice zgomot, lăsaţi liniştea să curgă în voi ca un râu vara după asfinţit. Retrageţi-vă şi folosiţi beneficiile tăcerii. Fiţi călugări în centrul oraşului. Vă veţi auzi inima şi veţi şti că o aveţi în piept. Îl veţi auzi pe Dumnezeu cum vă cheamă la pocăinţă şi sfinţire, rămâneţi conectaţi cu susurul Duhului Sfânt.

Dimineaţă după ce m-am rugat, am auzit o fâlfâire de aripă de înger. Când am ieşit afară din casă l-am şi zărit printre fulgii de zăpadă şi-am zâmbit. Nici lui nu-i plăcea iarna…

Lumea noastră e caracterizată prin grabă şi gălăgie. Eu am prins şi timpul când stăteau bătrânii noştri pe băncile de sub salcâmi câte două ore fără să-şi vorbească. Credeam că-s certaţi… Apoi am înţeles că vorbeau separat cu cerul…

Vorbitul îşi are vremea lui, tăcerea îşi are vremea ei.

Să tăceţi bine!

Sursa: Biserica "Maranata" Bacau

joi, 3 martie 2011

PUTERE PENTRU CĂLĂTORIE

Nimeni pe acest pământ nu poate să te pună în lucrare. S-ar putea să primeşti o diplomă de la vreun seminar, să fii ordinat de vreun episcop sau însărcinat de vreo denominaţie. Dar apostolul Pavel dezvăluie unica sursă a oricărei chemări adevărate în lucrare: „Mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere, şi m-a pus în slujba Lui” (1 Timotei 1:12).

Ce are în vedere Pavel aici când spune că Isus l-a întărit şi l-a considerat vrednic de încredere? Gândiţi-vă la convertirea apostolului. Trei zile după acel eveniment, Cristos l-a pus pe Pavel în lucrare, şi anume în slujba suferinţei: „şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Fapte 9:16). Aceasta este slujba la care se referă Pavel atunci când spune: „De aceea, fiindcă avem slujba aceasta...” (2 Corinteni 4:1). El continuă, adăugând: „...după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.” El vorbeşte despre slujba suferinţei şi arată clar că noi toţi avem această slujbă.

Pavel ne spune că Isus i-a dat o promisiune pentru această lucrare. Cristos a promis să rămână credincios lui şi să-l întărească în toate încercările sale. Cuvântul în greacă pentru a întări înseamnă „o aprovizionare continuă cu putere.” Pavel afirmă: „Isus a promis să-mi dea mai mult decât putere suficientă pentru călătorie. El mă întăreşte să rămân credincios în această lucrare. Datorită Lui, nu voi cădea fără putere şi nu voi ceda. Mă voi ridica cu o mărturie.”

În vieţile noastre are loc o transfigurare. Adevărul este că noi suntem schimbaţi de ceea ce ne preocupă. Noi devenim asemenea lucrurilor care ne preocupă mintea. Caracterul nostru este influenţat de ceea ce domină în inimile noastre. ...Mai mult>>

marți, 1 martie 2011

Saltul cu paraşuta

-„Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuveni­tă a murit pentru cei nelegiuiţi.” Romani 5.6-

În aprilie 1987 s-au întâlnit 420 paraşutişti în Arizona. Urmau să execute o serie de să­rituri. Când patru sportivi au sărit de la înălţimea de 2700 m, Debbi Williams, unul dintre ei, s-a lovit de rucsacul colegului său şi a pornit în jos inconştient cu paraşuta închisă.

Gregory Robertson, formatorul grupei, plutea la o înălţime de 12 m peste ceilalţi paraşutişti. Cu o expe­rienţă de peste 1700 sărituri, a recunoscut rapid si­tuaţia şi s-a străduit să-l ajungă la timp pe Debbi. Avea la dispoziţie doar câteva secunde. Cu braţele şi picioa­rele strânse se aruncă în jos şi îl ajunse pe Debbi cu o viteză de 300 km/h la o înălţime de 1000 m. Îl întoar­se pe Debbi, încât reuşi să-i deschidă paraşuta aces­tuia la înălţimea de 600 m, apoi pe a sa. Alunecă mai departe spre pământ. Debbi, încă inconştient, ateriza pe spate. Deşi nu scăpă fără răni, Gregory i-a salvat totuşi viaţa.

Neputinţa lui Debbi de a se ajuta este o imagine po­trivită pentru incapacitatea omului de a se salva el în­suşi. Dar tocmai în această stare de neajutorare s-a arătat dragostea lui Dumnezeu prin faptul că L-a dat pe Fiul Său pentru noi în moarte, pentru a ne salva.