miercuri, 30 noiembrie 2011

Pasajul zilei - Grauntele care aduce rod!

"Adevarat, adevarat va spun ca daca grauntele de grau care a cazut pe pamant nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce mult rod.
Cine isi iubeste viata o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta o va pastra pentru viata vesnica.
Daca Imi slujeste cineva, sa Ma urmeze; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca Imi slujeste cineva, Tatal il va cinsti." IOAN 12:24-26
Am citit de curand acest pasaj si am descoperit un mare adevar!...
Grauntele aduce rod doar atunci cand moare! Daca el ar ramane la aceiasi forma nu ar iesi nimic bun din el.
Ca si aplicatie Domnul Isus ne explica faptul ca, daca firea noastra veche ( egoismul, mandria, lacomia, rautatea, poftele lumesti s.a.m.d.) nu moare, noi nu putem fi mai buni, inima noastra va ramane de piatra, si nu vom vedea nici o schimbare!
Solutia o gasim in Sfanta Scriptura, si e la indemana oricui!
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (Ioan.3:16)
Credinta in Domnul Isus Hristos este credinta care aduce schimbare in viata oricui!
Citeste Biblia si viata ta se va schimba! Roaga-te Domnului Isus sa iti dea putere sa o implinesti si El te va ajuta! Eu experimentez acest lucru zi de zi, si am credinta ca si tu vei reusi! Avem un Dumnezeu maret! Glorie Lui!

Corneliu Nita

AI STA NEPĂSĂTOR DACĂ AR FI COPII TĂI?

http://observator.a1.ro/social/Unite-de-suferinta_46788.html

Unite de suferinţă

S-au născut într-o familie iubitoare dar boala le-a condamnat la o viaţă de chin. Este drama unor gemene din Arad, care din prima zi în care au venit pe lume, au învăţat ce înseamnă suferinţa. Acum au 1 an. Maria nu poate să meargă iar Ioana nu a văzut chipul mamei şi nici nu i-a auzit vreodată glasul. Au nevoie de ajutorul nostru. Au nevoie să fim trup şi suflet lângă ele.
Ştiu că aici pe acest site sunt mulţi creştini şi dincolo de barierele doctrinelor şi a religiilor, putem pune mână de la mână pentru a ne implica toţi în acest caz. Fiecare rugăciune contează, fiecare bănuţ, fiecare sfat. Haideţi să facem un lanţ şi să ajutăm. Cel mai urgent ar fi să procurăm un aparat auditiv pentru Ioana, care nici nu aude nici nu vede. Nu ştiu ce simte ea la 1 anişor al ei, să nu o poate vedea pe mamă şi nici auzi, dar ştiu că mână de la mână o putem ajuta să audă.
Pentru toţi cei care doriţi să luaţi legătura cu mama fetiţelor pentru mai multe detalii, vă rog să mă contactaţi pentru a vă da numărul de telefon al mamei.
Să nu uităm cea mai mare poruncă a Domnului: Să Îl iubim pe EL cu toată puterea noastră, cu tot cugetul nostru şi din toată inima, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine!!!

Intra pe blogul Mariei si Ioanei :   http://ioanamariaiamandii.blogspot.com/



Copiii, de Florina Margea

Sunt persoane dragi inimii noastre care eu plecat dintre noi si care au lasat un gol imens...Dumnezeu a zis STOP in dreptul lor, dar noi de multe ori nu acceptam realitatea si am vrea sa le aducem inapoi...stiu, e greu de acceptat voia lui Dumnezeu, dar El stie ce e mai bine pentru acea persoana...Atat timp cat vom trai din amintiri si din trecut nu vom vedea adevaratele nevoi a celor din jurul nostru. Putem umple golul din inima cu fapte bune si aratandu-ne dragostea pentru acei ce nu au simtit-o niciodata. Sunt atatia copii abandonati, copii uitati pe un pat de spital pe care nimeni nu ii cauta, copii cu handicap care sunt respinsi de societate, iar noi adultii suntem datori sa le oferim protectie si dragoste. Fiti cu inima langa cei ce sufera, fiti oameni in adevaratul sens al cuvantului. Daca in voi e un gol, un gol de dragoste si de dor, umpleti-l cu daruire, cu fapte bune cu mila si iertare. E cea mai buna reteta pentru o viata fericita. DARUITI, SI ASTFEL VETI PRIMI!! Ce dar mai de pret poate fi decat imbratiseara calda a unui copil, decat zambetul lui sau un TE IUBESC sincer rostit dintr-o inima inoncenta de copil!! Copii sunt ingerii lui Dumnezeu trimisi pe pamant sa ne faca viata frumoasa. Nu-i mai intristati! Iubiti-i, au nevoie de protectie si de atentie pentru a evolua.

Dar David s-s îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul Lui!

Când totul, părea să se prăbuşească el, s-a retras probabil într-un loc liniştit să se roage şi să se reculeagă înaintea Lui Dumnezeu!
-Indiferent cât de jos ai ajunge, indiferent de prăbuşirile din jurul tău, indiferent cine te respinge sau cine te răneşte
-Dumnezeu te poate încuraja!!!
El te va ajuta să depăşeşti criza!!!
Te va întări în adâncul inimii tale, în acel loc unde nimeni altcineva nu poate ajunge.
Noi, nu trebuie să credem că Dumnezeu este numai atotputernic, ci şi că această putere a Lui nemărginită este angajată în apărarea noastră. Dumnezeu aşteaptă ca noi să întâmpinăm fiecare încercare, fiecare ispită, sprijinindu-ne pe braţul Său!
După cum un tată care merge pe o cărare aspră, oferă mâna copilului său, tot aşa şi Dumnezeu, Îşi oferă puterea Lui pentru ca credinţa sfinţilor Săi, să se poată prinde de ea. Dumnezeu a făcut acest lucru pentru Avraam, Isaac şi Iacov, a căror credinţă a fost încercată mai presus de a celorlaţi sfinţi dinainte sau după ei
- deoarece niciunul din lucrurile mari promise de Dumnezeu, nu s-a împlinit în timpul vieţii lor pe pământ.
Ei au trăit liniştiţi şi au murit triumfători, lăsând promisiunea, ca moştenire copiilor lor. Deoarece Domnul Dumnezeu atotoputernic promitea - ei nu s-au îndoit!
El, te va conduce în luptă cu curaj şi te va încununa cu slavă. Citeste mai departe...

marți, 29 noiembrie 2011

Principiul dedicării în dragoste

         Căsnicia care este în armonie este clădită pe dedicare. Două persoane vin împreună să se dedice pe ei înşişi, trup, suflet şi duh unul altuia. Temelia adevărată pentru căsnicie este pusă când fiecare persoană în timp ce se apropie de altarul căsătoriei spune din toată inima ,,Mă dedic complet ţie”.
       Aceasta, desigur, include dedicare nu numai întregii personae, dar şi a întregii avuţii. Duhul căsniciei fericite este de a da celeilalte personae, aşa cum ,,Dumnezeu a iubit aşa de mult ………că a dat.” Cei care au propriile maşini, conturi în bancă, case şi mobilă, deodată descoperă că în procesul devenirii unei singure persoane, toate distincţiile artificiale de proprietate se topesc atunci când fiecare dă totul celeilalte persoane.            
  Dacă nu se întâmplă aşa, rezultatul nu va fi o armonie deplină, ci mai degrabă va duce la îndoieli şi rezerve.
Factorul cheie în dedicare care este atacat atât de persistent în zilele noastre este cel al permanenţei. Porunca lui Dumnezeu este ,, până când moartea ne va despărţi” (Rom. 7: 1-3; Mat. 19:6). Este tragic când într-un jurământ în căsătorie se poate citi acum ,,până când divorţul ne va despărţi”. Nu există nici o îndoială că dedicarea totală a unei persoane pentru întrega viaţa este porunca lui Dumnezeu.
         Recunoaşterea reciprocă a permanenţei căsătoriei este de asemenea o importantă cheie pentru depăşirea obstacolelor inevitabile care confruntă cele două persoane ce caută să îşi armonizeze vieţile. Dacă există o cale de ieşire din căsătorie, firea noastră omenească decăzută va căuta mai degrabă aceea cale, chiar dacă Scriptura ne îndeamnă să ne străduim prin harul lui Dumnezeu să ne depăşim neînţelegerele. Dedicarea din dragoste este pentru întreaga viaţă.


preluat de Sorina Niţă.

luni, 28 noiembrie 2011

 "Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip ..."
                                  Ps. 139: 17,18

ZBATEREA NUMITA VIATA de Martin Homann

Cuprins
Introducere
 1. Marele "De ce?" al omului 
2. Marea decizie gresita a omului 
3. Marea înrobire a omului
 4. Marea eliberare a omului 
5. Cum gasesc sensul vietii? 
- El este acel Isus istoric
 - El este Fiul lui Dumnezeu
 - El este Mântuitorul crucificat
 - Isus este Biruitorul pacatului, al iadului, al mortii si al diavolului
 - El este Domnul înviat 
- El este Domnul, care va reveni

Introducere
         Nu cu mult timp în urma, am citit titlul unui articol: "Viata - produs al întâmplarii?" întrebarea m-a socat si nu am mai putut scapa de ea. Cele mai diverse gânduri mi-au rascolit mintea si în spatele fiecaruia dintre aceste gânduri statea câte un mare si întunecos semn de întrebare: De fapt care este adevarul cu privire la aceasta zbatere numita viata? Oare zbaterea noastra, a oamenilor, este fara sens si fara tel? Ce este de fapt viata? Suntem oare pe pamânt doar pentru ca ne-au zamislit parintii? Sau doar pentru ca parintii nu au avut suficienta grija? Traim oare doar pentru a munci, a suferi, a duce lipsa? În ultima instanta, existam oare doar ca sa murim? Atunci când ani renuntat la libertate, la drepturi egale, la dragoste si la viata, traim noi oare cu adevarat sau vegetam doar? Pentru multi oameni, "viata" înseamna sa câstige cât mai multi bani, în timpul cel mai scurt si cu cât mai putina munca. Iar cine n-a reusit lucrul acesta, este singur vinovat pentru ca si-a facut praf "cincizeci de ani de viata", însa cincizeci de ani trec repede, multi oameni neavând la dispozitie nici macar o jumatate de secol. Si atunci ce rost a avut viata? Foarte multi stau fara raspuns în fata unor asemenea întrebari sfredelitoare. Multi dintre acestia gasesc pâna la urma ca singura „solutie” sinuciderea. Statistica atesta ca începând din anul 1969 numarul sinuciderilor în rândul tinerilor între 15-25 ani a crescut cu 40%. Aceasta crestere alarmanta de sinucideri este însotita adesea de reprosul pe care tinerii îl adreseaza parintilor lor: "Nu v-am rugat sa ma aduceti pe lume". Unii dintre ei ar îndrazni sa mearga pâna acolo chiar, încât sa-si dea parintii în judecata pentru ca, aducându-i pe lume, i-au obligat sa traiasca pe acest pamânt stapânit de nedreptate.
           "Viata - produs al întâmplarii?" Exista oare raspuns la aceasta întrebare? Voi putea afla vreodata cine anume sunt eu, de unde vin si încotro ma îndrept? Viata nu este un produs al întâmplarii, spune Biblia. Ba mai mult, ea sustine ca viata noastra a fost planuita, înainte ca lumea sa fi existat, noi apartineam marelui plan al lui Dumnezeu. Odinioara, Dumnezeu i-a spus profetului Ieremia: "Mai înainte ca sa te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunosteam, si mai înainte ca sa fi iesit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte..." (Ieremia 1:5, s.n.). Apoi, în Isaia citim: "...Domnul M-a chemat din sânul mamei si M-a numit de la iesirea din pântecele mamei" (Isaia 49:1, s.n.). Iar Pavel se exprima cândva asa: "Dar când Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, si m-a chemat prin harul Sau..." (Galateni 1:15, s.n.). Deja în Vechiul Testament, David a afirmat: "Tu mi-ai întocmit rarunchii, Tu m-ai tesut în pântecele mamei mele: Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost facut într-un loc tainic, tesut în chip ciudat, ca în adâncimile pamântului. Când nu eram decât un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepatrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, si cât de mare este numarul lor!" (Psalmul 139:13-17, s.n.). Dumnezeu însusi raspunde deci la multe din rascolitoarele întrebari ale omenirii. El ne spune de unde venim, pentru ce traim si încotro ne îndreptam.

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Puterea lui Dumnezeu in tine

          "Cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Cristos în voi, nădejdea slavei (Coloseni 1:27)."
          Capitolul al treilea din cartea Faptele Apostolilor constituie cronica faimoasei minuni de vindecare a ologului de la Poarta Frumoasă a templului. Petru şi Ioan se duceau împreună la templu la ceasul rugăciunii şi l-au întâlnit pe acest cerşetor invalid. Întorcându-se către el, Petru i-a spus: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!" (Fapte 3:4-6). Remarcabil! El i-a spus omului: „ceea ce am îţi dau." Petru nu avea de gând să se roage lui Dumnezeu pentru olog, ci el ştia că are deja ceva ce îi poate oferi.
         O! Ce mult am meditat asupra acestui pasaj biblic de-a lungul anilor! Textul reprezintă o revelaţie prea tare pentru mintea obişnuită. Cum ar putea un om vorbi astfel? Petru, pescarul, care odinioară era intimidat fiindcă s-a lepădat de Isus, acum stă în faţa unui olog şi spune: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!" şi îl ajută să se ridice. Biblia spune că instantaneu gleznele omului s-au întărit şi el, dintr-o săritură, a stat în picioare, a umblat şi a intrat cu ei în templu, umblând, sărind şi lăudându-L pe Domnul (Fapte 3:7-8).
         Ce a produs această schimbare în Petru? Ce a dat naştere acestei îndrăzneli a credinţei? El primise Duhul Sfânt şi fusese transformat într-un alt om! El a ajuns să înţeleagă revelaţia vieţii divine din el. Nu este de mirare că în epistola sa, el a spus: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2 Petru 1:3-4).
         Petru ajunsese la convingerea că nu era o fiinţă obişnuită; el ştia că primindu-L pe Cristos, primise „zoe" – viaţa şi esenţa divinităţii (Ioan 5:24, 26; 1 Ioan 5:12) şi mai ştia că cine este în Cristos este mai mult decât un simplu om, este o făptură nouă (2 Corinteni 5:17). Ţi-ai însuşit şi tu această convingere? Ştii că nu mai eşti un om obişnuit? Boala, neputinţa, sărăcia şi eşecul nu ar trebui să îşi mai găsească loc în tine, deoarece tu eşti cartierul general al lui Dumnezeu pe pământ. El vrea să binecuvânteze lumea prin tine; astfel, asemenea lui Petru, fii plin de îndrăzneală să declari cine eşti şi ce ai şi astfel vei umbla întotdeauna în supranatural!

Proclamaţie  Viaţa lui Dumnezeu din mine mă face mai mult decât un simplu om. Eu sunt părtaş naturii dumnezeieşti; prin urmare trăiesc viaţa divină în viaţa mea biologică. Eu trăiesc şi astăzi deasupra limitărilor omeneşti, prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Aleluia!

Studiu Suplimentar: Faptele Apostolilor 1:8; Filimon 1:6  „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte" (2 Petru 1:3-4).

de Pastor Chris Oyakhilome



(c) Copyright by Valentin Iosub
Toate drepturile de publicare sunt rezervate! (Vezi detalii!)

miercuri, 23 noiembrie 2011

Noe, de bani gata


De curând am citit o ştire care m-a uimit, deşi era previzibil ceea ce se relata. Este vorba de bogătaşii planetei care au început să se pregătească de apocalipsa. Astfel, ei îşi cumpără şi îşi construiesc buncăre care de care mai rezistente la bombardamente şi la dezastre naturale. Unii şi-au unit eforturile şi au achiziţionat un mare loc în Mexic pentru a construi un oraş antiatomic. Alţi bogătani exclusivişti sunt de părere că filmul „2012” trebuie luat în considerare iar în cazul unei apocalipse singura scăpare ar fi o nouă arcă a lui Noe. Aşadar, au apărut şi buncărele plutitoare. Nu mă miră că acum în epoca materialistă a puternicului „ban” trebuie să fii putred de bogat ca să-ţi permiţi a fi un Noe care să supravieţuiască unei apocalipse şi eventual să repopuleze planeta pământ. Interesant este că Norvegia şi-a creat o bancă de seminţe, în valoare de multe milioane de euro, ale plantelor din întreaga lume, cu scopul de a permite planetei să renască în urma unui dezastru global. Aceasta este păzită şi protejată de „N” sisteme de protecţie. După citirea articolului cu pricina mi-am spus: „Aştia ştiu ceva ce noi nu ştim. La banii lor, au acces la informaţii...” Cum ar fi ca nişte rechini plini de bani să fie singurii supravieţuitori ai unui dezastru planetar ? Comic, nu? Parcă-i văd sfâşiindu-se între ei pentru supremaţie!!
Ceea ce ar trebui să-i intereseze pe aceşti oameni este că Biblia vorbeşte în detaliu despre Apocalipsa. Conform Bibliei, pentru a te proteja de mânia lui Dumnezeu, trebuie să te împaci cu El, adică să vii la mântuire crezând în Domnul Isus Cristos. Toţi cei ce cred în El şi au fost născuţi din nou vor avea viaţă veşnică. Sub protecţia Creatorului universului, aceştia sunt cu mult mai în siguranţă decât aceşti „Noe” de bani gata care vor suferi o mare dezamăgire. Aceste buncăre superdotate nu-i vor putea proteja de mânia lui Dumnezeu şi nici de iad.
În concluzie, dacă citeşti acest articol, citeşte Biblia, mergi la Biserică şi primeşte mântuirea, acest dar fără plată oferit de Dumnezeu. Cu adevărat vremea se apropie: Biblia o spune, ştiinţa o prevede, sufletul o simte...



  • Ascultati acum voi, bogatilor! Plangeti si tanguiti-va, din pricina nenorocirilor care au sa vina peste voi. (Iacov.5:1)



  • Vai de voi care sunteti satui acum! Pentru ca voi veti flamanzi! Vai de voi care radeti acum, pentru ca voi veti plange si va veti tangui! (Luc.6:25)



  • marți, 22 noiembrie 2011

    Un gand...

    FALIMENTUL este ocazia de-a incepe din nou, dar cu mai multa inteligenta.
    Anonim

    Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu

  • Pentru ca zici: "Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic", si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, (Apoc.3:17)

  • Isus i-a zis: "Iti mai lipseste un lucru: vinde tot ce ai, imparte la saraci, si vei avea o comoara in ceruri. Apoi, vino si urmeaza-Ma." (Luc.18:22)

  • Caci unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra. (Luc.12:34)

  • Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Mat.6:33)
  • sâmbătă, 19 noiembrie 2011

    Cel neprihanit va trai prin credinta Romani 1:17

    Dima Budac - Isus ma va-ntalni


    ”Dima Burac este un tânăr ce l-a cunoscut pe Domnul acum câţiva ani şi l-a acceptat ca Domn şi Mântuitor. Originar din republica Moldova de loc din Ungheni acum este stabilit în Londra. A format acolo o biserică cu membri compuşi dintre oameni culeşi din metrouri, oameni de pe stradă, oameni cărora le vorbeşte despre Dumnezeu”

    Dima Budac - Isus ma va-ntalni   Pentru a urmari acest clip acceseaza linkul: http://www.youtube.com/watch?v=Il8aWbm9rOY   Sursa: Londra Evanghelica

    joi, 10 noiembrie 2011

    Alin Jivan - Fost Gimnast al lotului national a Romaniei- Marturia uimitoare a unei vieti transformate!

    Pregatiri pentru plecarea in India - Scrisoare de informare primită de la Gabriela Tepeș

    Dragi frati si surori,

    Luna aceasta se implinesc patru luni de cand m-am intors din India, iar dorinta mea este sa ma intorc acolo pentru a sluji pe termen lung.
    Desi se obtin destul de greu vize pe termen lung, m-am rugat Domnului si am aplicat pentru o viza de un an de zile, iar in harul Lui, Domnul a raspuns si am primit aceasta viza.
    Cu adevarat nimic nu este prea greu pentru Domnul si planurile Lui se implinesc cu credinciosie.
    Cu ajutorul Lui, voi pleca in 16 Noiembrie si voi merge in acelasi loc, in Nordul Indiei: Jalpaiguri, West Bengal.
    Aici voi fi implicata in special in lucrarea cu copiii si in lucrarea cu surorile, dar si in evanghelizare in familii si pe strada (alaturi de adunarea fratelui Daniel Olteanu din Jalpaiguri).

    Motive de rugaciune

    -pentru protectie pe drum (voi pleca in 16 din Romania, si, dupa ce voi calatori cu avionul, trenul si autobuzul, cu ajutorul Domnului ar trebui sa ajung in 18 nov. in Nordul Indiei)

    -pentru putere si intelepciune in a invata limba bengaleza, pentru a putea vesti Cuvantul si dragostea Domnului in limba acelui popor

    -pentru multa intelepciune si calauzire de la Domnul cu privire la lucrarea in care voi sluji (in cele 3 luni cat am fost acolo, am vazut foarte multe domenii si nevoi de slujire, si ma rog sa ma calauzeasca Domnul sa aleg intelept acele lucruri in care El va dori sa slujesc)

    -pentru ca Domnul sa binecuvinteze lucrarea Lui cu roada care sa ramana si sa Ii aduca slava si cinste.

    Va multumesc pentru rugaciunile dumneavoastra! Fie ca Domnul sa va binecuvinteze si sa faca din fiecare dintre noi martori credinciosi in locul in care ne-a chemat sa fim!

    In slujba Lui, Gabriela Tepes

    marți, 8 noiembrie 2011

    Sarbatoare fara sarbatorit!

    -La ce foloseste numele de Sfant sau de inger ?.Astazi, se sarbatoreste Mihail si Gavril.
    ..Apocalipsa 12:7  "Si în cer s-a facut un razboi. Mihail si îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu îngerii lui s-au luptat si ei," Luca 1:26  "În luna a sasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numita Nazaret",  - tu ce stii despre acesti ingeri? Citesti Biblia, sau doar te alaturi multimii la o sarbatoare fara sa stii cine sunt sarbatoritii?!!.... Mie imi pare asemenea Craciunului sau Pastelor, caci si atunci se face acelasi lucru. Oamenii sarbaroresc cu fast si mare tam-tam, mananca, beau se distreaza, dar Sarbatoritul ramane afara!.......  Dumnezeu nu se poate uni cu destrabalarea noastra!!!....
     Si zic atunci precum Ioan Botezatorul spunea: "Pocaiti-va, caci Imparatia Cerurilor este aproape!"

    Corneliu Nita
    Preluare dintr-un mesaj semnat Petru Hututui

    luni, 7 noiembrie 2011

    “Dragă tăticule”

    “Draga taticule, este deja tarziu, iar eu stau pe patul meu si iti scriu. Cat de mult mi-am dorit in ultimele saptamani sa vorbesc cu tine! Dar n-am gasit nici o ocazie sa fim singuri.Inca nu imi vine sa cred ca esti acum cu altcineva si ca tu si mama probabil nu va veti mai intalni. Imi este foarte greu sa accept acest lucru, mai ales cand ma gandesc ca este posibil sa nu te mai intorci niciodata acasa si sa nu mai fii taticul meu si al fratelui meu, asa cum ai fost intotdeauna. Dar vreau ca macar sa intelegi cum decurge viata noastra. Sa nu crezi ca mama m-a pus sa iti scriu! Nu a facut-o! Nici macar nu stie acest lucru. Cu toate acestea, vreau doar sa-ti impartasesc gandurile mele.

    Taticule, imi inchipui ca familia noastra ar fi o masina frumoasa cu care am calatorit mult timp impreuna. Din exterior arata foarte bine, nici o zgarietura, fara rugina, iar inauntru se gaseau multe lucruri frumoase. Cu timpul insa, au aparut si problemele. Motorul a inceput sa scoata fum, rotile sa scartaie, husele sa se rupa; masina este greu de condus si este dificil de mers cu ea. Dar stii ceva, taticule? Inca este o masina buna – sau cel putin ar putea fi. Cu putina cheltuiala, ar mai putea merge inca multi, multi ani.

    Fratele meu si cu mine stateam intotdeauna pe bancheta din spate, iar tu si mama in fata. Ne-am simtit intotdeauna in siguranta cand tu conduceai si mama statea langa tine. Dar luna trecuta, cand ne-ai parasit, mama a trebuit sa treaca la volan. Era noapte si parca, dintr-o data, o masina venea spre noi cu viteza mare. Mama a incercat sa o evite, dar cealalta masina ne-a lovit. A fost un accident ingrozitor! Dar lucrul cel mai oribil, taticule, este ca tu conduceai cealalta masina si ca langa tine se mai afla cineva – o alta femeie.

    Da, a fost un accident urat. Suntem cu totii grav raniti. Dar cum stau lucrurile cu tine? Inca nu stim nimic despre tine. Ai fost si tu ranit? Ai nevoie de ajutor, taticule? In acea noapte m-am intrebat adesea daca vom reusi sa depasim situatia. Mama este grav ranita si nu se poate reface deloc. Daniel a fost foarte socat. Inca nu-i merge bine si nu vrea sa vorbeasca cu nimeni.

    Si eu am dureri si nu o pot ajuta nici pe mama, nu-l pot ajuta nici pe Daniel. DOCTORUL a spus ca am nevoie de o terapie speciala pentru a-mi reveni. Dar, taticule, ne este asa de dor de tine! In fiecare zi ne intebam daca nu te razgandesti si vii sa ne vezi. Si in fiecare zi te asteptam, dar tu nu vii. Taticule, ma tem ca totul s-a terminat, dar inima mi s-ar umple de bucurie, daca as putea deschide cumva ochii si te-as vedea cum intri in camera mea. Seara, cand totul se linisteste, stam impreuna si vorbim despre tine, despre placerea de a calatori impreuna cu tine si depre cat de mult ne dorim cu totii sa fii din nou cu noi. Taticule, iti merge bine? Ai dureri in urma accidentului? Ai nevoie de noi, asa cum avem si noi nevoie de tine? Daca ai nevoie de mine, sunt aici si te iubesc. A ta, Iulia”.

    Scrisoarea fetei de 16 ani a fost trimisa si a ajuns la destinatie. Cateva zile mai tarziu, Iulia cobora din camera ei pentru micul dejun. Ce surpriza!- In bucatarie stateau mama si taticul revenit acasa, cu ochii in lacrimi…

    Gândul Zilei

    Peste tot sunt dispute personale care nu se pot rezolva definitiv și trăim cu ele până ce Dumnezeu decide să intervină. Ca și creștini, să le purtăm totuși, sub pecetea dragostei Domnului Isus Hristos. Ioan Hapca