Principiul dedicării în dragoste

         Căsnicia care este în armonie este clădită pe dedicare. Două persoane vin împreună să se dedice pe ei înşişi, trup, suflet şi duh unul altuia. Temelia adevărată pentru căsnicie este pusă când fiecare persoană în timp ce se apropie de altarul căsătoriei spune din toată inima ,,Mă dedic complet ţie”.

       Aceasta, desigur, include dedicare nu numai întregii personae, dar şi a întregii avuţii. Duhul căsniciei fericite este de a da celeilalte personae, aşa cum ,,Dumnezeu a iubit aşa de mult ………că a dat.” Cei care au propriile maşini, conturi în bancă, case şi mobilă, deodată descoperă că în procesul devenirii unei singure persoane, toate distincţiile artificiale de proprietate se topesc atunci când fiecare dă totul celeilalte persoane.            
  Dacă nu se întâmplă aşa, rezultatul nu va fi o armonie deplină, ci mai degrabă va duce la îndoieli şi rezerve.

Factorul cheie în dedicare care este atacat atât de persistent în zilele noastre este cel al permanenţei. Porunca lui Dumnezeu este ,, până când moartea ne va despărţi” (Rom. 7: 1-3; Mat. 19:6). Este tragic când într-un jurământ în căsătorie se poate citi acum ,,până când divorţul ne va despărţi”. Nu există nici o îndoială că dedicarea totală a unei persoane pentru întrega viaţa este porunca lui Dumnezeu.

         Recunoaşterea reciprocă a permanenţei căsătoriei este de asemenea o importantă cheie pentru depăşirea obstacolelor inevitabile care confruntă cele două persoane ce caută să îşi armonizeze vieţile. Dacă există o cale de ieşire din căsătorie, firea noastră omenească decăzută va căuta mai degrabă aceea cale, chiar dacă Scriptura ne îndeamnă să ne străduim prin harul lui Dumnezeu să ne depăşim neînţelegerele. Dedicarea din dragoste este pentru întreaga viaţă.


preluat de Sorina Niţă.