luni, 12 martie 2012

Marturia mea, Isus

Marturia mea, Isus,
Este lacrima fierbinte
Care Tie Ti-am adus
Lânga orisice cuvinte.

Si e sângele cel greu
Scris pe inima amara,
Într-un ceas când Dumnezeu
Era-n cea mai grea ocara.

Si-i sudoarea ce-o cerea
Dureroasa silnicie,
Când iubirea Ta parea
Osândita pe vecie.

Si e stropul de nectar
Dus la buza Ta uscata,
Când cel mai nedrept calvar
Rastignea Lumina toata.

Si-i un zvon de cântec drag
Picurat pe-un drum cu stele,
Când spre-al Nemuririi Prag
Se topeau urmele mele.

...Ia-mi-o Tu, Isus iubit,
Si-adevarul ei mi-l scrie
Celor ce le-ai pregatit
Cea mai dulce Vesnicie.

DE Traian Dorz

Sa lasi un semn!

Sa lasi un semn pe unde treci,
Când stii ca nu mai vii în veci,
Ca cei ce duc solia ta
S-o poata mai usor purta.

Sa lasi un umblet mai frumos
Cu crucea ta dupa Cristos,
Ca cei ce vin cu crucea lor
S-o poata duce mai usor.

Sa lasi un fel mai ‘nalt adus
De-a suferi pentru Isus,
Ca cei ce-ajung în anii grei
Sa sufere frumos si ei.

Sa lasi un drum adevarat
La cei pe care i-ai chemat,
Ca cei ce-au ascultat ce-ai spus
Sa mearga drept dupa Isus.

Sa lasi un mai frumos îndemn
În orice grai si-n orice semn,
Ca fiii si urmasii tai
Sa-i vezi mai sfinti pe-a vietii cai.

...Atunci, pe urma-ti, fericiti,
Calca-vor multi urmasi iubiti,
Iar Sus în Cer la Dumnezeu
De toti vei fi cinstit mereu.

Noutati editoriale la Libraria Crestina Beraka - Cristos marturia mea

VIATA LUI TRAIAN DORZ - Cristos marturia mea - Descriere


Simeria, 1993

"Scurtă şi sfântă povestire a vieţii mele" sau
"Istoria unor Cântări Nemuritoare - 70 de ani - din 1914 până în 1984"

Înainte de început

Slăvit să fie Domnul nostru Isus Cristos, acum că am reuşit, dar niciodată nu m-am gândit ca voi scrie cartea aceasta.

Mi-a fost totdeauna neplăcut să-mi povestesc viaţa, nu numai pentru că mi s-au întâmplat prea multe lucruri despre care nici n-aş vrea să mai amintesc, dar şi pentru că totdeauna îmi vine greu să spun rău despre cineva, chiar dacă este foarte adevărat ceea ce trebuie să spun. Mi s-au întâmplat prea multe şi am trăit să văd prea amare lucruri despre care nu-i uşor să vorbeşti.

Mai ales despre casa ta, despre familia ta, despre părinţii tăi şi fraţii tăi, despre viaţa ta cu ei, fie că a fost fericită, fie că a fost nefericită, nu te poţi hotărî decât greu să vorbeşti.

A scrie despre aceasta este şi mai greu. Vorba ţi-o ascultă unul-doi, dar scrisul ţi-l citeşte o lume întreagă. Puţini le vor înţelege bine şi mulţi le vor judeca rău.

Dar unii fraţi foarte apropiaţi ai sufletului meu au stăruit de mine prea mult să scriu despre viaţa mea, susţinând că întâmplările vieţii mele cuprind foarte multe învăţăminte care vor fi de folos pentru limpezirea multor, adevăruri şi pentru îndreptarea multor vieţi, mai ales ale celor mai tineri. M-am îndatorat prea mult faţă de aceşti fraţi iubiţi şi n-am putut să nu-i ascult.

Poate că, aflând tainele vieţii mele, unii - care de multă vreme caută să-mi găsească tot felul de păcate spre a mă cleveti cu vorbe rele - se vor folosi rău de cartea aceasta. Ştiu însă că vor fi mult mai mulţi cei cărora experienţele mele o să le folosească spre bine, trăgând din ele învăţăminte care le vor ajuta mult, pentru a nu mai plăti şi ei atât de dureros aflarea acestor adevăruri, cum a trebuit s-o plătesc eu.

Martor îmi este Viul Dumnezeu, Care ne ştie sufletul fiecăruia, că nu urăsc pe nimenea. Ura este, în ea însăşi, un păcat de moarte şi Domnul mi-a ferit inima de un astfel de simţământ.

Dar dacă m-am hotărât să spun adevărul, trebuie să-l spun aşa cum a fost, fiindcă n-aş putea arăta efectul dacă n-aş spune cauza. N-aş putea spune întâmplările pe care le-am trăit, daca nu aş spune mai întâi pricina din care s-au petrecut aşa aceste întâmplări.

Scopul meu aici nu este să înfăţişez nici oamenii, nici întâmplările decât pentru învăţămintele care eu le-am tras din umblarea cu ei şi prin ele. Fiindcă oamenii se duc, iar întâmplările se uită - dar învăţămintele trase trebuie să rămână, ele fiind singurele adevăruri statornice şi necesare de care avem nevoie cu toţii. Şi cine nu le află la timp, le plăteşte foarte scump mai târziu!

Voi pomeni deci cât mai rar numele oamenilor, străduindu-mă să arăt numai faptele. Dar şi acestea numai în măsura în care vor ajuta la însuşirea învăţământului pe care trebuie să-l tragem spre a nu repeta un rău şi spre a ne însuşi un bine.

Mi-am ales Calea lui Cristos chiar din clipa când mi s-a arătat prima dată această Cale. Am primit Adevărul Lui chiar în ziua când mi s-a vestit acest Adevăr. Şi mi-am predat Lui inima în întregime chiar aşa cum mi s-a spus să-L iubesc pe Isus - cu gândul cel mai sincer şi mai hotărât. Tot ce am întâlnit apoi în viaţa mea - eu am primit sau am respins numai în funcţie de această Cale, de acest Adevăr şi de această Iubire.

Poate că au fost şi în viaţa mea împrejurări când n-am putut vedea pe o clipă totul limpede, dar acestea n-au ţinut decât puţin.

După aceea totul s-a limpezit statornic şi mai frumos. Şi nimeni n-a regretat asta mai mult ca mine însumi, fiindcă am dorit ca toată mărturia vieţii mele să fie o lauda vrednică adusă Scumpului meu Mântuitor Isus Cristos, Salvatorul acestei vieţi.

Şi am vrut ca lauda aceasta să fie o cântare nemuritoare adusă dragostei Lui şi Jertfei aduse de această dragoste pentru noi toţi. Şi pentru mine în primul rând.

Nu ştiu cât am reuşit. Domnul şi Mântuitorul meu Isus o va spune (Matei 10:32-33).

Doamne Isuse, Scumpul şi Dulcele meu Mântuitor, Te rog primeşte şi binecuvântează mărturia care a depus-o viaţa mea pentru Tine în faţa lumii prin care am trecut. -CITESTE MAI DEPARTE-
Sursa LIBRARIA CRESTINA BERAKA - BACAU N. Titulescu 7