luni, 30 ianuarie 2012

1 Februarie 2012 Inaugurare site Biserica Noua Speranţă Bacău


În data de 1 Februarie 2012 vom face inaugurarea oficială a site-ului Bisericii Noua Speranţă Bacău.
Anuntul va aparea pe site-urile Bacăul Evanghelic, Adevărata Fericire, şi, probabil şi pe alte site-uri partenere.

Am deosebita bucurie sa pot ajuta Biserica Noua Speranţă in alcatuirea si administrarea acestui site.
Pe termen de cel putin un an voi fi colaboratorul de nadejde al  fratilor de la Noua Speranţă, pentru acest site.
Căteva cuvinte vreau sa spun despre aceasta biserica, iar in incheiere voi afirma scopul acestui site crestin.

Biserica Noua Speranţă este o biserica tînără ce îşî propune să aduca glorie lui Dumnezeu prin inchinarea sa, prin Cuvant, prin partasie si lucrare.
Acest site este destinat oricarei persoane ce il cauta din toata inima pe Dumnezeu.

Vom adauga saptamanal articole pe diferite teme cum ar fi:
Studii biblice, Studii de familie, Artilole tineret, Devotionale, Muzica, Poezii si alte resurse crestine utile.
Ne dorim ca acest site sa fie o binecuvântare pentru dumneavoastră!

Dumnezeu să vă binecuvinteze !

Corneliu Niţă

Adresa site: http://bisericanouasperantabacau.wordpress.com/

miercuri, 25 ianuarie 2012

Iertarea este o alegere

Dacă ar fi să mă întrebi dacă eu aş ierta o persoană care mi-a greşit în mod repetat şi m-a rănit mult, zdrobindu-mi încrederea, eu aş spune că nu. Eu nu pot să iert, dar Dumnezeu ar putea. Şi El va putea ierta prin mine şi prin tine, dacă Îi dai voie. Nu mai există nici o speranţă pentru relaţia ta dacă nu ierţi. Neiertarea produce o otravă care va ucide existenţa oricăruia dintre noi, în special existenţa bucuriei şi a păcii din viaţa noastră.
Nu este uşor să ierţi unele lucruri... dar eu ştiu că soluţia lui Dumnezeu este legată de avertizarea din Evrei 12:15 - „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, care să vî aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.”
Ce înseamnă „a te abate de la harul lui Dumnezeu?” O altă traducere spune aşa: „Îi lipseşte harul lui Dumnezeu ”, ceea ce eu aş parafraza astfel: „Nu vrea să primească suficient har de la Dumnezeu”.
Dacă noi nu avem destul har de la Dumnezeu, nu este vina Lui. Harul Lui este de-ajuns pentru fiecare nevoie(2 Corinteni 12:9). Greşeala este a noastră, pentru că nu am cerut cu adevărat harul Lui.
Ce înseamnă iertarea? Prin definiţie, iertarea înseamnă: „A înceta să mai simţi vreun resentiment faţă de cineva care şi-a greşit; a renunţa să mai ai resentimente faţă de acea presoană; a elibera pe cineva de pedeapsa greşelii.”
Când am citit definiţia aceasta am fost şocată de două lucruri: în primul rând, sunt implicate sentimentele: „A înceta să mai simţi vreun resentiment”. Această afirmaţie înlătură zicala: „Te iert, dar nu te uit”, sau „Iert cu mintea, dar nu şi cu inima!”
Dacă încetăm să mai simţim vreun resentiment, atunci inima noastră este liberă . Şi niciodată nu vom deveni „istorici”, la următoarea greşelă a partenerului, amintindu-i şi ce a făcut acum 3 ani!!
De multe ori nu dorim să iertăm deoarece credem că iertând creem o ocazie de a fi loviţi din nou, aşa că ne construim zidurile noastre de resentimente ca să nu mai simţim din nou durerea jignirii. Logic, ar avea un anumit rost, dar  din punct de vedere emoţional, aceasta este otravă curată. În primul rând ea otrăveşte pe cel care nu iartă.
Cel de-al doilea lucru care m-a şocat cu privire la această definiţie este faptul că verbele folosite : „a înceta”, „a renunţa”, „a îngădui ” şi „a permite”, implică un act de voinţă: încetezi să maim simţi resentimente, renunţi la răzbunare şi garantezi eliberarea din pedeapsă a celui care te-a jignit.
David Augsburger spune: „Din punct de vedere psihologic, iertarea are loc atunci când persoana care a fost jignită îşi poartă singur supărarea şi-l lasă pe celălaltllîn pace. Supărarea nu poate fi ignorată, negată sau uitată fără ca ea să lase vreo urmă. Ea trebuie rezolvată cu responsabilitate, cu sinceritate, printr-un act decisiv de voinţă. Fie că persoana jignită şi supărată îşi descarcă supărarea asupra celuilalt, fie că ea alege să-şi accepte sentimentele de supărare, să le poarte personal povara, să găsească eliberare prin mărturisire şi rugăciune, şi să lase pe celălalt liber. Aceasta este iertarea.”*
Aşa a făcut Isus Hristos cu noi. El ne-a iertat necondiţionat, ne-a purtat povara, eliberându-ne. „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său, pe care L-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi pricepere”(Efeseni 1.7-8; 1 Petru 2:24)
Domnul Isus a spus: „Şi când staţi în picioare să vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva pentru ca Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre ”(Marcu 11:25)
Cei mai mulţi dintre noi nu trebuie să iertăm lucruri mari. De multe ori lucruri mici, neînsemnate, ne stau în gât. Când nu rezolvăm lucruşoarele mărunte, noi nu umblăm în lumină. Apostolul Ioan ne spune: „Dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii, şi sângele lui Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat”(1 Ioan 1:7)
Umbli tu în lumină faţă de partenerul tău? În Cristos nu este deloc întuneric, nici un resentiment secret sau ascuns, nici autocompătimire sau critică. Dacă umblăm în lumină după cum El Însuşi este în lumină, atunci avem  cu adevărat părtăşie unii cu alţii. Dacă ne împărtăşim totul deschis şi cinstit, vom fi cei mai buni prieteni, parteneri.
Cât timp trebuie să laşi un resentiment în inimă?
Nu trebuie să laşi nici o zi, o oră, sau o clipă. Atâta timp cât acel resentiment, acea amărăciune este în inima ta, tu nu „umbli în lumina”.
Trebuie să iertăm, şi să iertăm imediat.
„În orice relaţie, fie de prietenie sau căsătorie, iertarea are loc atunci când dragostea acceptă deliberat jignirile şi loviturile vieţii, fără să dea vina pe vreo altă persoană. Iertarea înseamnă acceptarea celuilalt, atunci când ambii îşi dau seama că el sau ea a făcut ceva de neacceptat. Iertarea înseamnă zâmbetul dragostei atunci când justificarea sau insultele îţi stau pe limbă, şi totuşi le înghiţi , nu numai pentru că trebuie să faci aceasta ca să menţii liniştea, ci pentru că tu îţi doreşti să fie pace. Iertarea nu înseamnă acceptarea ta, cu condiţia ca celălalt partener să fie acceptabil. Iertarea este dăruită gratuit, ştiind că şi celui ce iartă i se iartă în mod necondiţionat, neîncetat. Iertarea înseamnă exersarea tăriei dragostei lui Dumnezeu, şi prin primirea celuilalt fără vreo pretenţi de despăgubire.
Iertarea este legătura dintre doi egali care recunosc nevoia lor adâncă unul pentru celălalt. Fiecare are nevoie de acceptarea celuilalt. Fiecare are nevoie de celălalt!”, spune David Augsburger, în „Love and Marriage”(pag. 146).
Doamne-ajută! Doamne-ascultă! Doamne, dă izbândă! Amin.


Bibliografie:

 „Căsnicia cere mai mult decât dragoste”, Jake şi Carole Mayhall, Editura „Lumina Lumii”, Krontal, Germania 1992, pag 48, 52
*„Love and Marriage”, David Augsburger, pag 141- 142
Corneliu şi Sorina Niţă

marți, 17 ianuarie 2012

Iţi multumesc!


Iti multumesc Doamne pentru sotia mea si pentru baietelul meu David Emanuel!
Iti multumesc!... Iti multumesc.

Principiul iertării din dragoste

Probabil una dintre cele mai mari dificultăţi ale vieţii şi totuşi una dintre cele mai mari binecuvântări ale sale, este cea a iertării unei alte persoane. Adevărata iertare nu este firească, este divină. Există diferite elemente ale iertării:
    1 Iertarea mai degrabă trece cu vederea greşelile altora, decât să se concentreze asupra lor. În acest sens, iertarea se focalizeză pe calităţi, puncte forte, nu pe slăbiciuni şi eşecuri.
    2 Iertarea uită greşeala făcută, şi, desigur, niciodată nu atrage atenţia asupra unei astfel de grşeli în public.
    3 Iertarea mai degrabă caută să vindece pe răufăcător,decât să caute să se răzbune ca să fie ,,chit”.
Adevărata iertare, iartă din inimă. Aceasta îl eliberează pe cel iertat de dorinţa de a riposta sau de a adăposti în suflet suspiciuni care îl sâcăie.

luni, 9 ianuarie 2012

Ionuț Nicușor Tănăsescu – misionar în Macedonia

Mulțumim Tatălui căci până aici ne-a ajutat și ne-a binecuvântat. În fiecare zi ne-a alimentat credința prin Cuvânt să putem merge înainte. Aici fiecare zii aduce cu ea noi provocări cât și noi experiențe cu Dumnezeu. Învățarea limbii continuă iar prin puterea Domnului pot spune că acum înțeleg 20% din ceea ce oamenii vorbesc. Aici semnele de circulație și aproape totul în oraș este în limbă macedoneană, iar noi învățam limbă albaneză și uneori pare destul de greu însă Dumnezeu ne da putere și ținere de minte.

Într-o seară am mers într-o familie, iar o femeie mai în vârstă ne-a zis că în urmă cu 12 ani a auzit un misionar rugându-se în limbă albaneză iar în momentul în care l-a auzit rugându-se a început să plângă deoarece hoja(cel care vorbește din Coran în mosche) se roagă pentru ei în limbă arabă atunci când o fac, iar marea majoritate nu înțeleg limbă arabă. Începem să ne adâncim mai bine în cunoașterea culturii, învățam lucruri care ne surprind și ne fac să înțelegem mult din mentalitatea care se ascunde în spatele comportamentului lor.
Cu mult timp în istoria lor Evanghelia a fost puternic înrădăcinată în cultură lor, însă odată cu invazia tucilor religia islamică a început să domnească peste acest teritoriu. Oamenii sunt foarte suspicioși și de aceea călăuzirea Duhului Sfânt în fiecare pas este esențială. În timpul care a trecut am mai dăruit câteva biblii unor oameni cu care am intrat în contact. Într-o seară am vorbit cu un prieten care lucrează în apropiere despre Cartea lui Dumnezeu, Biblia. Înainte să fac o altă vizită, m-am gândit să îi dăruiesc o biblie când merg să vorbesc cu el. Am ajuns€, am început să vorbim și țineam Biblia în buzunar cu gândul că dacă va fii momentul acum să îi dau Biblia, Dumnezeu să îmi dea un semn, la un moment dat omul s-a uitat la mine și mi-a pus o întrebare: Mi-ai adus cartea?...// Citeste in continuare...
-Citeşte mai mult pe: Stiri Crestine.ro » Ionuț Nicușor – misionar în Macedonia

Alaturi de Domnul clipa de clipa

A fost odata o fetita al carei tata era pastor.
intr-o zi, ea a venit la tatal ei si i-a spus:
-Tati, poate cineva sa nu pacatuiasca niciodata in viata?
Tatal i-a raspuns:
-Nu, draga mea. imi pare rau, dar asta nu este posibil.
-Nici macar un an, tata? Poate cineva sa nu pacatuiasca timp de un an? a continuat ea.
- Nu, nu cred ca este posibil nici asta.
-Dar o zi? Poate cineva sa nu pacatuiasca timp de o zi?
-Este foarte probabil ca nu. Nu cred ca poate.
-Dar o clipa? Poate cineva sa nu pacatuiasca timp de o clipa?
-Da, poate.
-Atunci, tata, as vrea sa imi traiesc viata clipa de clipa.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Propovaduirea lui Ioan Botezatorul

Matei 3: 1-12
In vremea aceea a venit Ioan Botezatorul si propovaduia in pustiul Iudeii.
El zicea: "Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape."
Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, cand zice: "Iata glasul celui ce striga in pustiu: "Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile."
Ioan purta o haina de par de camila, si la mijloc era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica.
Locuitorii din Ierusalim, din toata Iudeea si din toate imprejurimile Iordanului au inceput sa iasa la el;
si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan.
Dar cand a vazut pe multi din farisei si din saduchei ca vin sa primeasca botezul lui, le-a zis: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare?
Faceti, dar, roade vrednice de pocainta voastra.
Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: "Avem ca tata pe Avraam!" Caci va spun ca Dumnezeu din pietrele acestea poate sa ridice fii lui Avraam.
Iata ca securea a si fost infipta la radacina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi taiat si aruncat in foc.
Cat despre mine, eu va botez cu apa, spre pocainta; dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine, si eu nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc.
Acela Isi are lopata in mana, Isi va curata cu desavarsire aria si Isi va strange graul in granar; dar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge."

joi, 5 ianuarie 2012

Dragostea- mai importanta ca orice!

1 Corinteni 13
Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;
dar, cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.
Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

miercuri, 4 ianuarie 2012

Daca poporul Meu...

"Daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta fata Mea, si se va abate de la caile lui rele – il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara." (2Cron.7:14)

Vai de voi...

 Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa faceti un tovaras de credinta; si, dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva. (Mat.23:15)
Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi mancati casele vaduvelor, in timp ce, de ochii lumii, faceti rugaciuni lungi; de aceea veti lua o mai mare osanda. (Mat.23:14)
Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati sa intre. (Mat.23:13)
Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie. (Mat.23:27)
Vai de voi care sunteti satui acum! Pentru ca voi veti flamanzi! Vai de voi care radeti acum, pentru ca voi veti plange si va veti tangui! (Luc.6:25)
Vai de voi, cand toti oamenii va vor grai de bine! Fiindca tot asa faceau parintii lor cu prorocii mincinosi! (Luc.6:26)