O armata in rugaciune

Imparataul Marcu Aureliu, pe la anul 174 dupa Hristos, a purtat lupte

cu qyazii, un   popor  germanic, cu  marcomanii,  sarmatii   si   iasigii.

Cantemir sustinea ca luptele s-au  dat pe   pamanturile   Daciei.

Pe  columna lui   Marcu Aureliu  se  spune   ca armata romana

era in locuri stramtese    aflau expusi  arsitei soarelui si erau in lipsa

totala de apa. Din  cauza  arsitei  dogoritoare si a crizei de apa,

romanii erau sa piarda  batalia, cu toate ca legiunea a-XII-a  era una

din  cele mai viteze  legiuni.

Era o legiune formata din crestini.Vazand pericolul, prefectul cartierului
general s-a prezentat la imparat, i-a expus situatia critica,dar a adaugat

ca "nu este nimic pe care asa numitii crestini sa nu  poata obtine prin
rugaciunile lor si ca intre ei se afla o  regiune intreaga din aceasta secta"

Auzind  aceasta, imparatul  ceru sa se roage indata.

Dupa ce s-au rugat,  numaidecat  aparu un nor greu, care,  asupra

romanilor a  revarsat un torent de  apa binecuvantata, iar  asupra

celeilalte tabere au fost  fulgere grozave  si piatra. Astfel,  romanii au

castigat  batalia, iar   Marcu Aureliu a numit acea legiune:"Fulminatrix"

adica  fulgeratoarea. A fost  o adevara minune. Ea era pomenita de

Iustin Martirul, in  a doua sa  Apologie,de  Tertulian,

de istoricul Eusebiu,de Xiphilin, de Apoilinaire,de Cantemir si altii.