Iubirea Tatalui

Cine a creeat tot ce inconjoara,

Cu atata maiestrie pentru om,

Cin' l-a asezat mai sus de toate,

Cin' l-a facut nemuritor?

Cine-a muscat din mar, nu omul?

Faptura scumpa a mainilor;

Din lut El l-a creeat cu gingasie,

Si duh de viata i-a suflat in nari.

L-a pretuit si i-a dat nume;

Dar el n-a fost ascultator.

Atunci l-a alungat din stralucire,

Si l-a trimis ca sa trudeasca pe ogor.

Dar despartirea de-al sau Tata

I'a cauzat in inima un imens gol,

Si nu putea sa-si umple golul,

Si inima- i se frangea de dor.

Atunci in dragostea-i de Tata,

Vazand suspinul taietor,

S-a indurat de omenire,

Faptura scumpa a mainilor.

Un plan a pregatit, de mantuire,

Si-a randuit un Unic Slvator,

Pentru ca unul ca si mine, ca si tine,

S-avem speranta in viitor.

Multimi, multimi in framat mare,

Ce inpanzesc pamantu'n lung si'n lat,

In drumul lor aud chemarea,

Caci Tatal cheama nencetat.

Se frange inima-I de Tata,

De dorul fiului plecat:

Oare ce n'am facut Eu pentru tine oare?

Se intreaba Tatal necurmat;

Si isi arat' atata mila si indurare,

Si iarta omului pacat dupa pacat,

Caci prin Hristos este iertare,

De vii la El cu- al tau pacat.

Si tot mai multi aud chemarea

Si'si amintesc ca au un Tata,

Ei se intorc la El, si lasa alergarea,

Sunt osteniti de-al lor pacat.

Si obositi si franti si-n lacrimi,

Ei isi predau viata in mana Lui,

Si nu mai au alta speranta,

Caci vad Iubirea Tatalui...

de Corneliu Nita.