sâmbătă, 31 octombrie 2009
vineri, 30 octombrie 2009
Viata de blogger...
Multi poate se intreaba, oare care e motivul pentru care cineva si-ar pierde timpul cu un blog.
Unii nu vad sensul acestei munci. Adevarul e ca, au si aparul multe bloguri, care nu au un mesaj clar si un scop precis, si e de inteles catusi de putin reticenta multora fata de acest subiect.
Am sa detaliez putin cum arata o viata de blogger activ:
Mereu grijuliu fata de designul blogului sau, mereu in tema cu tot ce e nou si gata sa vina cu informatii noi. Preocupat de numarul de vizitatori care-i viziteaza blog-ul zilnic.
Nu suporta sa treaca o zi fara sa publice macar o postare noua.
Are nevoie de multe ori de ore bune pentru a face blog-ul cat mai interesant, si astfel poate sa-l prinda cateodata, chiar si miezul noptii... dar nu conteaza, scopul scuza mijloacele!
Ca si blogger crestin, consider ca blog-ul meu trebuie sa ajute la cresterea spirituala a celor ce-l viziteaza, pentru aceasta cautand sa aduc informatii cat mai bune si costructive.
Partea buna e ca vad si feed-back-ul, adica rezultatele si ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta!
Recunosc ca mai am multe de invatat, dar ma bucur ca blog-ul meu e o lucrare a Domnului, si ca Dumnezeu ma ajuta zi de zi sa-l pot intretine. Ideea pe care merg este ca, daca Dumnezeu iti deschide mintea sa poti face ceva bun pentru Imparatia Sa, atunci trebuie sa tii cont de aceasta si sa-I slijesti prin tot ce poti Domnului.
Dumnezeu sa ne ajute la aceasta tot mai mult! Fiti binecuvantati!
Corneliu N.
Unii nu vad sensul acestei munci. Adevarul e ca, au si aparul multe bloguri, care nu au un mesaj clar si un scop precis, si e de inteles catusi de putin reticenta multora fata de acest subiect.
Am sa detaliez putin cum arata o viata de blogger activ:
Mereu grijuliu fata de designul blogului sau, mereu in tema cu tot ce e nou si gata sa vina cu informatii noi. Preocupat de numarul de vizitatori care-i viziteaza blog-ul zilnic.
Nu suporta sa treaca o zi fara sa publice macar o postare noua.
Are nevoie de multe ori de ore bune pentru a face blog-ul cat mai interesant, si astfel poate sa-l prinda cateodata, chiar si miezul noptii... dar nu conteaza, scopul scuza mijloacele!
Ca si blogger crestin, consider ca blog-ul meu trebuie sa ajute la cresterea spirituala a celor ce-l viziteaza, pentru aceasta cautand sa aduc informatii cat mai bune si costructive.
Partea buna e ca vad si feed-back-ul, adica rezultatele si ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta!
Recunosc ca mai am multe de invatat, dar ma bucur ca blog-ul meu e o lucrare a Domnului, si ca Dumnezeu ma ajuta zi de zi sa-l pot intretine. Ideea pe care merg este ca, daca Dumnezeu iti deschide mintea sa poti face ceva bun pentru Imparatia Sa, atunci trebuie sa tii cont de aceasta si sa-I slijesti prin tot ce poti Domnului.
Dumnezeu sa ne ajute la aceasta tot mai mult! Fiti binecuvantati!
Corneliu N.
Campanie ateista in New York
O coalitie formata din mai multe organizatii ateiste din New York va incepe, de lunea viitoare, o campanie publicitara in statiile de metrou din metropola, avand in centru mesajul: "Un milion de newyorkezi sunt buni si fara Dumnezeu. Tu esti?". Potrivit New York Times, campania, care va dura o luna de zile, costa 25.000 de dolari, iar banii au fost oferiti de catre un donator anonim.
Campania este coordonata de Coalition of Reason, o organizatie care reuneste mai multe grupuri ateiste din New York. In afara de sloganul principal, afisele din statiile de metrou vor mentiona si pagina de internet BigAppleCoR.org, care contine o lista a organizatiilor ce fac parte din Coalition of Reason.
Campania care va debuta saptamana viitoare vine la cateva luni dupa o actiune asemanatoare, desfasurata pe autobuzele din metropola americana. Jane Everhart, purtatoare de cuvant a organizatiei New York City Atheists, a declarat, referindu-se la campania din iulie, ca a avut un mare succes, determinand atragerea de noi membri.
Publicatia americana precizeaza ca noua campanie coincide cu lansarea cartii “Good Without God”, scrisa de Greg Epstein, care va aparea in librarii pe 27 octombrie. Epstein este "capelanul umanist" al Universitatii Harvard.
Michael De Dora Jr., directorul executiv al filialei newyorkeze a Center for Inquiry, a declarat ca in New York exista un milion de atei. El a adaugat ca, deoarece New York-ul este atat de mare si de divers, mesajul ateist este dificil de promovat. Printre gruparile care fac parte din Coalition of Reason se mai numara Flying Spaghetti Monster Meetup, New York City Brights, New York Philosophy, New York Society for Ethical Culture, Richie’s List si Secular Humanist Society of New York.
Comentand pe marginea campaniei, Joseph Zwilling, purtator de cuvant al Arhidiecezei Romano-Catolice din New York, a declarat: "Primul Amendament permite acestor grupari sa-si predice convingerile religioase. Sper ca drepturile altor grupari religioase sa fie si ele respectate cand vor dori sa-si promoveze convingerile".
New York Times precizeaza ca in acest an au fost promovate mai multe campanii ateiste. Cea mai mare a avut loc in Marea Britanie, unde organizatorii au pus pe 800 de autobuze urmatorul mesaj: "Probabil ca nu exista Dumnezeu. Nu-ti mai fa griji si bucura-te de viata".
In SUA, Coalition of Reason a postat mai multe afise publicitare cu mesajul "Nu crezi in Dumnezeu? Nu esti singurul" in zona Dallas-Fort Worth si in Morgantown (West Virginia). De asemenea, Indiana Atheist Bus a desfasurat o campanie cu mesajul "Poti sa fii bun si fara Dumnezeu".
Stire preluata de pe
www.hotnews.ro
Campania este coordonata de Coalition of Reason, o organizatie care reuneste mai multe grupuri ateiste din New York. In afara de sloganul principal, afisele din statiile de metrou vor mentiona si pagina de internet BigAppleCoR.org, care contine o lista a organizatiilor ce fac parte din Coalition of Reason.
Campania care va debuta saptamana viitoare vine la cateva luni dupa o actiune asemanatoare, desfasurata pe autobuzele din metropola americana. Jane Everhart, purtatoare de cuvant a organizatiei New York City Atheists, a declarat, referindu-se la campania din iulie, ca a avut un mare succes, determinand atragerea de noi membri.
Publicatia americana precizeaza ca noua campanie coincide cu lansarea cartii “Good Without God”, scrisa de Greg Epstein, care va aparea in librarii pe 27 octombrie. Epstein este "capelanul umanist" al Universitatii Harvard.
Michael De Dora Jr., directorul executiv al filialei newyorkeze a Center for Inquiry, a declarat ca in New York exista un milion de atei. El a adaugat ca, deoarece New York-ul este atat de mare si de divers, mesajul ateist este dificil de promovat. Printre gruparile care fac parte din Coalition of Reason se mai numara Flying Spaghetti Monster Meetup, New York City Brights, New York Philosophy, New York Society for Ethical Culture, Richie’s List si Secular Humanist Society of New York.
Comentand pe marginea campaniei, Joseph Zwilling, purtator de cuvant al Arhidiecezei Romano-Catolice din New York, a declarat: "Primul Amendament permite acestor grupari sa-si predice convingerile religioase. Sper ca drepturile altor grupari religioase sa fie si ele respectate cand vor dori sa-si promoveze convingerile".
New York Times precizeaza ca in acest an au fost promovate mai multe campanii ateiste. Cea mai mare a avut loc in Marea Britanie, unde organizatorii au pus pe 800 de autobuze urmatorul mesaj: "Probabil ca nu exista Dumnezeu. Nu-ti mai fa griji si bucura-te de viata".
In SUA, Coalition of Reason a postat mai multe afise publicitare cu mesajul "Nu crezi in Dumnezeu? Nu esti singurul" in zona Dallas-Fort Worth si in Morgantown (West Virginia). De asemenea, Indiana Atheist Bus a desfasurat o campanie cu mesajul "Poti sa fii bun si fara Dumnezeu".
Stire preluata de pe
www.hotnews.ro
Bucurati-va in Domnul
„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4). Acestea sunt cuvintele de încheiere ale lui Pavel pentru Filipeni. El nu spunea: „Eu sunt în închisoare şi aceste lanţuri sunt o binecuvântare. Sunt aşa de fericit pentru această durere.” Sunt convins că Pavel s-a rugat zilnic pentru eliberarea sa şi uneori a cerut putere pentru a îndura. Chiar şi Isus, în timpul său de încercare şi durere, a strigat la Tatăl: „De ce M-ai părăsit?” Acesta este primul nostru impuls în durerile noastre, de a striga: „De ce?” Şi Domnul este răbdător cu acest strigăt.
Dar Dumnezeu a avut, de asemenea, grijă ca aceste „ce va fi dacă” şi „de ce”-urile noastre să poată găsi răspuns în Cuvântul Său. Pavel scrie: „Ştiu că Eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei...Cristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura” (Filipeni 1:16-18).
Adevărul este că Cristos este predicat prin înfăţişarea mea calmă, prin odihna mea în mijlocul tuturor acestor lucruri. Oricine mă vede ştie că evanghelia pe care o predic mă trece prin aceste vremuri grele. Ea dovedeşte că Domnul poate trece pe oricine prin orice situaţie, orice foc sau apă, şi Evanghelia Sa va fi predicată prin experienţă.”
Iată mesajul pe care-l aud prin Pavel şi Avraam: Nu este nevoie ca să facem ceva măreţ pentru Domnul. Doar trebuie să avem încredere în El. Rolul nostru este de a pune vieţile noastre în mâinile lui şi să credem că El se va îngriji de noi. Dacă noi, pur şi simplu, vom face acest lucru, Evanghelia Lui va fi predicată indiferent de circumstanţele noastre. Iar Cristos va fi reflectat în noi îndeosebi în împrejurările noastre dificile.
Sam, un bătrân din biserica noastră, mi-a spus odată: „Pastore David, modul în care reacţionezi în vremurile grele este o mărturie pentru mine.” Ceea ce Sam nu şi-a dat seama este că viaţa lui este o predică pentru mine. El trăieşte cu o durere cronică care-i permite să doarmă numai câteva ore în fiecare noapte. În ciuda durerii sale constante şi cumplite, devotamentul său faţă de Domnul este o mărturie pentru noi toţi. Viaţa sa Îl predică pe Cristos într-un mod aşa de puternic ca şi oricare din predicile lui Pavel.
Deci, este Cristos predicat în încercarea prin care treci acum? Vede familia ta că evanghelia lucrează în tine? Sau văd ei doar panică, disperare şi punerea la îndoială a credincioşiei lui Dumnezeu? Care este răspunsul tău la durerea ta?
(D. Wilkerson)
Dar Dumnezeu a avut, de asemenea, grijă ca aceste „ce va fi dacă” şi „de ce”-urile noastre să poată găsi răspuns în Cuvântul Său. Pavel scrie: „Ştiu că Eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei...Cristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura” (Filipeni 1:16-18).
Adevărul este că Cristos este predicat prin înfăţişarea mea calmă, prin odihna mea în mijlocul tuturor acestor lucruri. Oricine mă vede ştie că evanghelia pe care o predic mă trece prin aceste vremuri grele. Ea dovedeşte că Domnul poate trece pe oricine prin orice situaţie, orice foc sau apă, şi Evanghelia Sa va fi predicată prin experienţă.”
Iată mesajul pe care-l aud prin Pavel şi Avraam: Nu este nevoie ca să facem ceva măreţ pentru Domnul. Doar trebuie să avem încredere în El. Rolul nostru este de a pune vieţile noastre în mâinile lui şi să credem că El se va îngriji de noi. Dacă noi, pur şi simplu, vom face acest lucru, Evanghelia Lui va fi predicată indiferent de circumstanţele noastre. Iar Cristos va fi reflectat în noi îndeosebi în împrejurările noastre dificile.
Sam, un bătrân din biserica noastră, mi-a spus odată: „Pastore David, modul în care reacţionezi în vremurile grele este o mărturie pentru mine.” Ceea ce Sam nu şi-a dat seama este că viaţa lui este o predică pentru mine. El trăieşte cu o durere cronică care-i permite să doarmă numai câteva ore în fiecare noapte. În ciuda durerii sale constante şi cumplite, devotamentul său faţă de Domnul este o mărturie pentru noi toţi. Viaţa sa Îl predică pe Cristos într-un mod aşa de puternic ca şi oricare din predicile lui Pavel.
Deci, este Cristos predicat în încercarea prin care treci acum? Vede familia ta că evanghelia lucrează în tine? Sau văd ei doar panică, disperare şi punerea la îndoială a credincioşiei lui Dumnezeu? Care este răspunsul tău la durerea ta?
(D. Wilkerson)
miercuri, 28 octombrie 2009
Stiri din INDIA
Pace tuturor,
Cu ajutorul Domnului, Valentin si cu mine (ceilati din grup au ramas in
Jaipalguri) am zburat vineri spre Buhaneshwar, capitala statului Orisa,
apoi, de acolo am plecat in jungla cu masina, aproximativ 300 km, si am
ajuns in zona persecutiei crestinilor, ieri pe 25-oct. Am calatorit
aproximativ 120 km prin jungla in diferite locuri, am vazut urmarile
persecutiei: tabere de refugiati in conditii mizere, iar in satele pe care
crestinii le-au parasit am vazut case distruse, biserici evanghelice
distruse si arse. Unele tabere de refugiati s-au desfiintat, altele mai
exista si astazi, dupa mai bine de 1 an de la persecutie. Am mai avut in
plan ieri sa vizitam si o alta tabara, insa ni s-a spus ca nu am fi in
siguranta acolo, pentru ca ieri hindusii au mai omorat un crestin.
Am vizitat si o localitate in care crestinii s-au intors la cesele lor si
am participat la serviciul divin al lor. Am vazut oameni plini de bucurie,
oameni care slaveau pe Dumnezeu, in ciuda celor prin care au trecut. Sunt
foarte multe de povestit…
Cu ajutorul Domnului ne-am intors cu bine la Kalcuta. Suntem obositi, de
vineri mai mult calatorim. Acum avem escala de aproape 4 ore in Kalkata si
urmeaza sa plecam spre Badogra, Siliguri si de acolo din nou in Jaipalguri,
2 ore cu autobuzul, deci o sa ajungem diseara. Ne apropiem de finalul
sederii in India, intrucat miercuri ne urcam in tren si o luam din nou spre
aeroport. Joi avem avionul din Kalkata, vineri, cu ajutorul Domnului, speram
sa fim in Bucuresti si apoi la Suceava.
Pot sa va spun ca Dumnezeu nu ne-a parasit, El a fost Cel care ne-a ajutat
mai mult decat ne-am gandit noi!
Da, sunt o multime de usi de deschise pentru romani in India, si imi doresc
din toata inima ca bisericile evanghelice din Romania sa simta alturi de
bisericile evanglelice persecutate si care traiesc in saracie din India sau
alte parti ale lumii. Rugati-va pentru biserica persecutata dar si pentru
misionarii prigoniti, familiile fratilor martirizati si pentru inaintarea
Evanghelie intr-o lume intunecata de cel rau. Multumesc tuturor celor ce
ne-au sustinut in rugaciune si financiar pentru aceasta calatorie. Dumnezeu
sa va raspalateaca!
Dumnezeu sa fie cu voi !
Adrian Catau
--
Luminează lumea din jurul tău!
http://www.agentiakairos.ro/
Cu ajutorul Domnului, Valentin si cu mine (ceilati din grup au ramas in
Jaipalguri) am zburat vineri spre Buhaneshwar, capitala statului Orisa,
apoi, de acolo am plecat in jungla cu masina, aproximativ 300 km, si am
ajuns in zona persecutiei crestinilor, ieri pe 25-oct. Am calatorit
aproximativ 120 km prin jungla in diferite locuri, am vazut urmarile
persecutiei: tabere de refugiati in conditii mizere, iar in satele pe care
crestinii le-au parasit am vazut case distruse, biserici evanghelice
distruse si arse. Unele tabere de refugiati s-au desfiintat, altele mai
exista si astazi, dupa mai bine de 1 an de la persecutie. Am mai avut in
plan ieri sa vizitam si o alta tabara, insa ni s-a spus ca nu am fi in
siguranta acolo, pentru ca ieri hindusii au mai omorat un crestin.
Am vizitat si o localitate in care crestinii s-au intors la cesele lor si
am participat la serviciul divin al lor. Am vazut oameni plini de bucurie,
oameni care slaveau pe Dumnezeu, in ciuda celor prin care au trecut. Sunt
foarte multe de povestit…
Cu ajutorul Domnului ne-am intors cu bine la Kalcuta. Suntem obositi, de
vineri mai mult calatorim. Acum avem escala de aproape 4 ore in Kalkata si
urmeaza sa plecam spre Badogra, Siliguri si de acolo din nou in Jaipalguri,
2 ore cu autobuzul, deci o sa ajungem diseara. Ne apropiem de finalul
sederii in India, intrucat miercuri ne urcam in tren si o luam din nou spre
aeroport. Joi avem avionul din Kalkata, vineri, cu ajutorul Domnului, speram
sa fim in Bucuresti si apoi la Suceava.
Pot sa va spun ca Dumnezeu nu ne-a parasit, El a fost Cel care ne-a ajutat
mai mult decat ne-am gandit noi!
Da, sunt o multime de usi de deschise pentru romani in India, si imi doresc
din toata inima ca bisericile evanghelice din Romania sa simta alturi de
bisericile evanglelice persecutate si care traiesc in saracie din India sau
alte parti ale lumii. Rugati-va pentru biserica persecutata dar si pentru
misionarii prigoniti, familiile fratilor martirizati si pentru inaintarea
Evanghelie intr-o lume intunecata de cel rau. Multumesc tuturor celor ce
ne-au sustinut in rugaciune si financiar pentru aceasta calatorie. Dumnezeu
sa va raspalateaca!
Dumnezeu sa fie cu voi !
Adrian Catau
--
Luminează lumea din jurul tău!
http://www.agentiakairos.ro/
Am lucrat in zadar?
V-ar şoca să ştiţi că Isus a avut şi El sentimentul că a realizat puţin?
În Isaia 49:4 citim următarele cuvinte: „Şi Eu Mă gândeam: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea.” Observaţi că acestea nu sunt cuvintele lui Isaia care a fost chemat de Dumnezeu la o vârstă matură. Nu, acestea sunt cuvintele proprii ale lui Cristos, vorbite de Cel care a fost „chemat din sânul mamei...din pântecele mamei...Domnul...M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, (şi pe Israel care este încă împrăştiat)” (49:1,5).
Când am citit acest pasaj, pe care îl mai citisem de multe ori înainte, am început să mă întreb în inima mea. Cu greu puteam crede ceea ce citeam. Cuvintele lui Isus de aici despre „a lucra în zadar” erau un răspuns adresat Tatălui care tocmai afirmase: „Tu eşti Robul Meu în care Mă voi slăvi” (49:3). Citim răspunsul surprinzător al lui Isus în următorul verset: „Degeaba am muncit, în zadar Mi-am istovit puterea” (49:4).
După ce am citit aceasta m-am ridicat în picioare în timpul studiului meu şi am spus: „Cât de minunat. Cu greu pot să cred că Cristos a fost aşa de vulnerabil, mărturisind Tatălui că el experimenta ceea cu ce se confruntă oamenii. În această umanitate el a gustat din aceeaşi descurajare, din aceeaşi disperare, din aceeaşi slăbiciune. El avea aceleaşi gânduri pe care le-am avut eu în privinţa vieţii mele: ‘Ceea ce văd nu pare a fi ceea ce a fost promis. Mi-am istovit puterea fără folos. Totul a fost în zadar. ’ ”
Citind aceste cuvinte m-a făcut să-L iubesc pe Isus şi mai mult. Mi-am dat seama că Evrei 4:15 nu este doar un clişeu: Mântuitorul nostru cu adevărat este atins de sentimentele noastre de neputinţă, şi a fost ispitit în toate căile la fel ca şi noi, cu toate acestea, fără păcat. El cunoscuse aceeaşi ispită de la Satan, auzind aceeazi voce acuzatoare: „Misiunea ta nu este realizată. Viaţa ta a fost un eşec. Nu ai ce arăta din toată munca ta.”
Cristos a venit în lume pentru a împlini voia lui Dumnezeu prin trezirea Israelului şi El a făcut aşa după cum I s-a poruncit. Dar Israel l-a respins: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11).
De ce Isus, sau oricare alt bărbat sau femeie a lui Isus, ar spune aşa cuvinte de disperare cum ar fi acestea: „Am muncit în zadar?” Cum ar putea Fiul lui Dumnezeu să facă o astfel de afirmaţie? Şi de ce generaţii de credincioşi devotaţi au fost aduse la astfel de cuvinte de disperare? Toate acestea sunt rezultatul comparării rezultatelor mici cu aşteptările mari.
V-aţi putea gândi: „Acest mesaj pare a se aplica numai slujitorilor sau celor chemaţi să facă vreo mare lucrarea pentru Dumnezeu. Văd că el este pentru misionari sau profeţii Bibliei. Dar ce area de a face cu mine?” Adevărul este că noi suntem chemaţi la un singur scop mare şi comun şi la o singură lucrare: şi aceasta este să fim asemenea lui Isus. Suntem chemaţi să creştem în asemănarea cu El, să fim schimbaţi în imaginea Lui reflectată.
(Devotionale, D Wilkerson)
În Isaia 49:4 citim următarele cuvinte: „Şi Eu Mă gândeam: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea.” Observaţi că acestea nu sunt cuvintele lui Isaia care a fost chemat de Dumnezeu la o vârstă matură. Nu, acestea sunt cuvintele proprii ale lui Cristos, vorbite de Cel care a fost „chemat din sânul mamei...din pântecele mamei...Domnul...M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, (şi pe Israel care este încă împrăştiat)” (49:1,5).
Când am citit acest pasaj, pe care îl mai citisem de multe ori înainte, am început să mă întreb în inima mea. Cu greu puteam crede ceea ce citeam. Cuvintele lui Isus de aici despre „a lucra în zadar” erau un răspuns adresat Tatălui care tocmai afirmase: „Tu eşti Robul Meu în care Mă voi slăvi” (49:3). Citim răspunsul surprinzător al lui Isus în următorul verset: „Degeaba am muncit, în zadar Mi-am istovit puterea” (49:4).
După ce am citit aceasta m-am ridicat în picioare în timpul studiului meu şi am spus: „Cât de minunat. Cu greu pot să cred că Cristos a fost aşa de vulnerabil, mărturisind Tatălui că el experimenta ceea cu ce se confruntă oamenii. În această umanitate el a gustat din aceeaşi descurajare, din aceeaşi disperare, din aceeaşi slăbiciune. El avea aceleaşi gânduri pe care le-am avut eu în privinţa vieţii mele: ‘Ceea ce văd nu pare a fi ceea ce a fost promis. Mi-am istovit puterea fără folos. Totul a fost în zadar. ’ ”
Citind aceste cuvinte m-a făcut să-L iubesc pe Isus şi mai mult. Mi-am dat seama că Evrei 4:15 nu este doar un clişeu: Mântuitorul nostru cu adevărat este atins de sentimentele noastre de neputinţă, şi a fost ispitit în toate căile la fel ca şi noi, cu toate acestea, fără păcat. El cunoscuse aceeaşi ispită de la Satan, auzind aceeazi voce acuzatoare: „Misiunea ta nu este realizată. Viaţa ta a fost un eşec. Nu ai ce arăta din toată munca ta.”
Cristos a venit în lume pentru a împlini voia lui Dumnezeu prin trezirea Israelului şi El a făcut aşa după cum I s-a poruncit. Dar Israel l-a respins: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11).
De ce Isus, sau oricare alt bărbat sau femeie a lui Isus, ar spune aşa cuvinte de disperare cum ar fi acestea: „Am muncit în zadar?” Cum ar putea Fiul lui Dumnezeu să facă o astfel de afirmaţie? Şi de ce generaţii de credincioşi devotaţi au fost aduse la astfel de cuvinte de disperare? Toate acestea sunt rezultatul comparării rezultatelor mici cu aşteptările mari.
V-aţi putea gândi: „Acest mesaj pare a se aplica numai slujitorilor sau celor chemaţi să facă vreo mare lucrarea pentru Dumnezeu. Văd că el este pentru misionari sau profeţii Bibliei. Dar ce area de a face cu mine?” Adevărul este că noi suntem chemaţi la un singur scop mare şi comun şi la o singură lucrare: şi aceasta este să fim asemenea lui Isus. Suntem chemaţi să creştem în asemănarea cu El, să fim schimbaţi în imaginea Lui reflectată.
(Devotionale, D Wilkerson)
Subiect interesant!
Umilinta! Primul ingredient pentru trezire spirituala, si totus cel mai greu lucru de implinit pentru noi oameni!
As vrea sa aiba loc in Romania o trezire spirituala! si sunt ferm convins ca si voi vreti! primul lucru ce trebuie schimbat in viata noastra pentru a avea o trezire este umilinta/smerenie/un suflet zdrobit sa fim total altruisti. as vrea sa aduceti pasaje biblice care ne vorbesc despre umilinta si sa ne incurajam in aceasta! Domnul sa va binecuvinteze!
(Vasi J Corniciuc//Crestin 3Dnet)
Vezi comentariile pe site-ul Crestin3Dnet
http://www.crestin3d.net/forum/topic/show?id=2089840%3ATopic%3A579771&xgs=1
As vrea sa aiba loc in Romania o trezire spirituala! si sunt ferm convins ca si voi vreti! primul lucru ce trebuie schimbat in viata noastra pentru a avea o trezire este umilinta/smerenie/un suflet zdrobit sa fim total altruisti. as vrea sa aduceti pasaje biblice care ne vorbesc despre umilinta si sa ne incurajam in aceasta! Domnul sa va binecuvinteze!
(Vasi J Corniciuc//Crestin 3Dnet)
Vezi comentariile pe site-ul Crestin3Dnet
http://www.crestin3d.net/forum/topic/show?id=2089840%3ATopic%3A579771&xgs=1
marți, 27 octombrie 2009
Fii tare si neclintit!
Am aflat din Isaia 49 că Domnul ştie de lupta ta. El s-a luptat înaintea ta. Şi nu este nici un păcat să gândeşti că munca ta a fost în zadar sau să să fii doborât de un sentiment de eşec din cauza unor speranţe spulberate. Însuşi Isus a trecut pri aceasta şi a fost găsit fără păcat.
Este foarte periculos, totuşi, să permiţi ca aceste minciuni diabolice să-ţi intre în suflet. Isus ne-a arătat calea de ieşire dintr-o astfel de disperatre cu următoarea afirmaţie: „Degeaba am muncit, în zadar...Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu” (Isaia 49:4, italicile îmi aparţin). Cuvântul în ebraică pentru judecată aici este „verdict.” Cu alte cuvinte, Cristos spune: „Verdictul final aparţine Tatălui Meu. Numai El judecă toate lucrurile pe care le-am făcut şi cât de eficient am fost.”
Dumnezeu ne îndeamnă prin acest verset: „Încetează de a mai pronunţa un verdict asupra lucrului tău pentru Mine. Nu ai dreptul să judeci cât de eficient ai fost. Şi nu ai dreptul să te numeşti un ratat. Încă nu-ţi dai seama ce fel de influenţă ai avut. Pur şi simplu nu ai viziunea de a cunoaşte toate binecuvântările care vor veni la tine.” Într-adevăr, nu vom cunoaşte multe din aceste lucruri până când nu vom sta înaintea Lui în veşnicie.
În Isaia 49 Isus L-a auzit pe Tatăl spunând prin atât de multe cuvinte: „Deci, Israel încă este împrăştiat. Da, te-am chemat să ridici seminţiile şi acest lucru nu s-a întâmplat aşa cum ţi-ai imaginat tu. Dar acea chemare a fost doar un lucru mic în comparaţie cu ceea ce va veni pentru tine. Nu este nimic în comparaţie cu ceea ce am Eu păstrat pentru tine. Te voi face să fii o lumină pentru întreaga lume. Vei aduce mântuirea întregii lumi” (vezi Isaia 49:5-6).
În timp ce diavolul îţi spune minciuni, afirmând că tot ce ai făcut este în zadar, că niciodată nu vei vedea împlinirea aşteptărilor tale, Dumnezeu, în slava Sa, pregăteşte o mai mare binecuvântare. El are păstrate lucruri mult mai bune, dincolo de orice ţi-ar trece prin gând sau ai cere.
Noi nu trebuie să mai ascultăm de minciunile duşmanului. În schimb, trebuie să ne odihnim în Duhul Sfânt, crezând că El va îndeplini lucrarea de a ne asemăna tot mai mult cu Cristos. Şi noi trebuie să ne ridicăm din disperarea noastră şi să stăm în acest cuvânt: „Fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică” (1 Corinteni 15:58).
Devotionale, D Wilkerson
Este foarte periculos, totuşi, să permiţi ca aceste minciuni diabolice să-ţi intre în suflet. Isus ne-a arătat calea de ieşire dintr-o astfel de disperatre cu următoarea afirmaţie: „Degeaba am muncit, în zadar...Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu” (Isaia 49:4, italicile îmi aparţin). Cuvântul în ebraică pentru judecată aici este „verdict.” Cu alte cuvinte, Cristos spune: „Verdictul final aparţine Tatălui Meu. Numai El judecă toate lucrurile pe care le-am făcut şi cât de eficient am fost.”
Dumnezeu ne îndeamnă prin acest verset: „Încetează de a mai pronunţa un verdict asupra lucrului tău pentru Mine. Nu ai dreptul să judeci cât de eficient ai fost. Şi nu ai dreptul să te numeşti un ratat. Încă nu-ţi dai seama ce fel de influenţă ai avut. Pur şi simplu nu ai viziunea de a cunoaşte toate binecuvântările care vor veni la tine.” Într-adevăr, nu vom cunoaşte multe din aceste lucruri până când nu vom sta înaintea Lui în veşnicie.
În Isaia 49 Isus L-a auzit pe Tatăl spunând prin atât de multe cuvinte: „Deci, Israel încă este împrăştiat. Da, te-am chemat să ridici seminţiile şi acest lucru nu s-a întâmplat aşa cum ţi-ai imaginat tu. Dar acea chemare a fost doar un lucru mic în comparaţie cu ceea ce va veni pentru tine. Nu este nimic în comparaţie cu ceea ce am Eu păstrat pentru tine. Te voi face să fii o lumină pentru întreaga lume. Vei aduce mântuirea întregii lumi” (vezi Isaia 49:5-6).
În timp ce diavolul îţi spune minciuni, afirmând că tot ce ai făcut este în zadar, că niciodată nu vei vedea împlinirea aşteptărilor tale, Dumnezeu, în slava Sa, pregăteşte o mai mare binecuvântare. El are păstrate lucruri mult mai bune, dincolo de orice ţi-ar trece prin gând sau ai cere.
Noi nu trebuie să mai ascultăm de minciunile duşmanului. În schimb, trebuie să ne odihnim în Duhul Sfânt, crezând că El va îndeplini lucrarea de a ne asemăna tot mai mult cu Cristos. Şi noi trebuie să ne ridicăm din disperarea noastră şi să stăm în acest cuvânt: „Fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică” (1 Corinteni 15:58).
Devotionale, D Wilkerson
luni, 26 octombrie 2009
Da-mi toate zilele tale de maine!
Domnul i-a apărut lui Avram într-o zi şi i-a dat o poruncă incredibilă: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta” (Geneza 12:1).
Ce lucru uimitor. Dintr-odată, Dumnezeu a ales un om şi i-a spus: „Vreau ca să te ridici şi să pleci, lăsând totul în urmă: casa ta, rudele tale, chiar şi ţara ta. Vreau să te trimit într-un anumit loc şi Eu te voi îndruma cum să ajungi acolo.”
Cum a răspuns Avram la acest cuvânt incredibil de la Domnul? „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc, pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8).
Ce pusese la cale Dumnezeu? De ce ar fi căutat prin toate naţiunile un singur om, ca mai apoi să-l cheme să lase totul şi să plece într-o călătorie fără nici o hartă, fără nici o direcţie ştiută, fără nici o destinaţie cunoscută? Gândiţi-vă la ceea ce cerea Dumnezeu de la Avram. El niciodată nu i-a arătat cum avea să-i hrănească sau să-i susţină familia sa. El nu i-a spus cât de departe să meargă sau când avea să sosească. El i-a spus doar două lucruri la început: „Mergi” şi, „Îţi voi arăta calea.”
Dumnezeu i-a spus, în esenţă, lui Avram: „Începând cu această zi vreau ca să-Mi dai toate zilele tale de mâine. Va trebui să-ţi trăieşti restul vieţii tale punând viitorul tău în mâinile mele, zi de zi. Îţi cer ca să-ţi dedici viaţa unei promisiuni pe care ţi-o fac ţie, Avram. Dacă te vei dedica să faci acest lucru, te voi binecuvânta, te voi călăuzi şi te voi conduce spre un loc pe care niciodată nu ţi l-ai imaginat.”
Locul spre care dorea Dumnezeu să-l conducă pe Avraam este un loc în care El vrea să aducă pe fiecare membru al Trupului lui Cristos. Avraam este ceea ce cercetătorii Bibliei numesc un „om model”, cineva care serveşte drept exemplu pentru cum să umbli înaintea Domnului. Exemplul lui Avraam ne arată ce se cere de la toţi cei care caută să-i facă plăcere lui Dumnezeu.
Să nu înţelegeţi greşit, Avraam nu era un bărbat tânăr atunci când Dumnezeu l-a chemat să facă această dedicare. Probabil că el avea planuri pentru viitorul familiei sale, aşa că el trebuia să ia în considerare multe lucruri în timp ce cântărea chemarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Avraam „a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” (Geneza 15:6).
Apostolul Pavel ne spune că toţi cei care cred şi au încredere în Cristos sunt copiii lui Avraam. Şi, asemenea lui Avraam, noi suntem consideraţi neprihăniţi, deoarece noi ne ţinem de aceeaşi chemare de a ne încredinţa toate zilele noastre de mâine în mâinile Domnului.
Devotionale, D. Wilkerson
Ce lucru uimitor. Dintr-odată, Dumnezeu a ales un om şi i-a spus: „Vreau ca să te ridici şi să pleci, lăsând totul în urmă: casa ta, rudele tale, chiar şi ţara ta. Vreau să te trimit într-un anumit loc şi Eu te voi îndruma cum să ajungi acolo.”
Cum a răspuns Avram la acest cuvânt incredibil de la Domnul? „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc, pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8).
Ce pusese la cale Dumnezeu? De ce ar fi căutat prin toate naţiunile un singur om, ca mai apoi să-l cheme să lase totul şi să plece într-o călătorie fără nici o hartă, fără nici o direcţie ştiută, fără nici o destinaţie cunoscută? Gândiţi-vă la ceea ce cerea Dumnezeu de la Avram. El niciodată nu i-a arătat cum avea să-i hrănească sau să-i susţină familia sa. El nu i-a spus cât de departe să meargă sau când avea să sosească. El i-a spus doar două lucruri la început: „Mergi” şi, „Îţi voi arăta calea.”
Dumnezeu i-a spus, în esenţă, lui Avram: „Începând cu această zi vreau ca să-Mi dai toate zilele tale de mâine. Va trebui să-ţi trăieşti restul vieţii tale punând viitorul tău în mâinile mele, zi de zi. Îţi cer ca să-ţi dedici viaţa unei promisiuni pe care ţi-o fac ţie, Avram. Dacă te vei dedica să faci acest lucru, te voi binecuvânta, te voi călăuzi şi te voi conduce spre un loc pe care niciodată nu ţi l-ai imaginat.”
Locul spre care dorea Dumnezeu să-l conducă pe Avraam este un loc în care El vrea să aducă pe fiecare membru al Trupului lui Cristos. Avraam este ceea ce cercetătorii Bibliei numesc un „om model”, cineva care serveşte drept exemplu pentru cum să umbli înaintea Domnului. Exemplul lui Avraam ne arată ce se cere de la toţi cei care caută să-i facă plăcere lui Dumnezeu.
Să nu înţelegeţi greşit, Avraam nu era un bărbat tânăr atunci când Dumnezeu l-a chemat să facă această dedicare. Probabil că el avea planuri pentru viitorul familiei sale, aşa că el trebuia să ia în considerare multe lucruri în timp ce cântărea chemarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Avraam „a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” (Geneza 15:6).
Apostolul Pavel ne spune că toţi cei care cred şi au încredere în Cristos sunt copiii lui Avraam. Şi, asemenea lui Avraam, noi suntem consideraţi neprihăniţi, deoarece noi ne ţinem de aceeaşi chemare de a ne încredinţa toate zilele noastre de mâine în mâinile Domnului.
Devotionale, D. Wilkerson
duminică, 25 octombrie 2009
"De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea." (Psalmi 34:19)
.................................................................................................
"...Dumnezeu poate trai oriunde in acest univers si totusi prefera INIMA TA..."
.................................................................................................
"Fiule, da-mi inima ta, si sa gaseasca placere ochii tai in caile Mele."(Prov.23:26)
"Fiule, da-mi inima ta, si sa gaseasca placere ochii tai in caile Mele."(Prov.23:26)
sâmbătă, 24 octombrie 2009
vineri, 23 octombrie 2009
Bacau, oras iubit de Dumnezeu
Judetul Bacau este situat in partea estica a Romaniei, si ocupa 2,8% din suprafata Romaniei. Municipiul Bacau este resedinta administrativa a judetului.
Judetul Bacau are un relief variat si pitoresc avand Carpatii Rasariteni si dealurile stabatute de vaile raurilor Bistrita, Trotus, Siret, Tazlau, Casin si Slanic si este un important punct de actractie turistica avand peisaje pitoresti, monumente de arta si istorice, case memoriale. Din suprafata judetului, 26.700 ha sunt acoperite de paduri. Restul din suprafata judetului o reprezinta terenurile cultivate.
La sfarsitul anului 1995 populatia numara 753.479 locuitori. Din punct de vedere administrativ, judetul are doua municipii (Bacau si Onesti), sase orase (Buhusi, Comanesti, Darmanesti, Moinesti, Slanic-Moldova, Tg. Ocna) si 79 sate.
Lungimea cailor ferate este de 226 km (din care 191 km sunt electrificati), si unul dintre drumurile care traverseaza acest judet are o lungime de 2.431 km; din orasul Bacau pornesc cinci drumuri nationale. De asemenea in Bacau se mai gaseste un aeroport.
Pe teritoriul judetului se mai gasesc 14 hoteluri cu 2.431 de locuri, 21 de cabane turistice cu 1.292 locuri, 4 hanuri si moteluri cu 114 locuri, 4 locuri de campare cu 634 locuri, 6 tabere scolare si o pensiune turistica cu 28 de locuri.
Principalele activitati turistice sunt legate de tratament si odihna. Pricipalele punctele turistice de interes sunt Slanic Moldova, Poiana Sarata. Tg. Ocna si Poiana Uzului. Slanic Moldova este bine cunoscut atat in tara cat si peste hotare pentru tratament si in special pentru elementele terapeutice cat si pentru peisajele pitoresti fiind cunoscut si sub numele de Perla Moldovei. Apele minerale sunt folosite in tratarea bolilor digestive, de ficat, de plamani, de nutritie si de metabolism si tratarea reumatismului si a bolilor cardio-vasculare cat si a bolilor asociate cum ar fi neurastenia si bolile profesionale.
Cazarea se poate face in hoteluri, vile si spitale balneare.La Tg. Ocna exista cel mai mare sanatoriu subteran din Europa, situat intr-o mina de sare. Acesta este folosit in tratarea bolilor aparatului respirator (la copii precentul de recuperare este de 90%).
In aceste uriase sali subterane se gasesc paturi, o pista de popice si terenuri de sport.
Tescani aduce aminte de numele lui George Enescu, marele muzician roman care a compus opera Oedip.
Casa Mariei Cantacuzino, marcanta personalitate acelor vremuri, adaposteste Centrul Cultural “Rosetti Tescanu-George Enescu”. In Tescani se organizeaza anual cateva evenimente Tabara internationala de arta, Gala tinerilor artisti.
In Bacau se mai gaseste centrul cultural international “George Apostu” cat si casa memoriala a poetului roman George Bacovia.
Domnul sa lucreze la mantuirea acestui oras! Doamne ajuta!
(sursa: BacaulEvanghelic.wordpress.com)
Judetul Bacau are un relief variat si pitoresc avand Carpatii Rasariteni si dealurile stabatute de vaile raurilor Bistrita, Trotus, Siret, Tazlau, Casin si Slanic si este un important punct de actractie turistica avand peisaje pitoresti, monumente de arta si istorice, case memoriale. Din suprafata judetului, 26.700 ha sunt acoperite de paduri. Restul din suprafata judetului o reprezinta terenurile cultivate.
La sfarsitul anului 1995 populatia numara 753.479 locuitori. Din punct de vedere administrativ, judetul are doua municipii (Bacau si Onesti), sase orase (Buhusi, Comanesti, Darmanesti, Moinesti, Slanic-Moldova, Tg. Ocna) si 79 sate.
Lungimea cailor ferate este de 226 km (din care 191 km sunt electrificati), si unul dintre drumurile care traverseaza acest judet are o lungime de 2.431 km; din orasul Bacau pornesc cinci drumuri nationale. De asemenea in Bacau se mai gaseste un aeroport.
Pe teritoriul judetului se mai gasesc 14 hoteluri cu 2.431 de locuri, 21 de cabane turistice cu 1.292 locuri, 4 hanuri si moteluri cu 114 locuri, 4 locuri de campare cu 634 locuri, 6 tabere scolare si o pensiune turistica cu 28 de locuri.
Principalele activitati turistice sunt legate de tratament si odihna. Pricipalele punctele turistice de interes sunt Slanic Moldova, Poiana Sarata. Tg. Ocna si Poiana Uzului. Slanic Moldova este bine cunoscut atat in tara cat si peste hotare pentru tratament si in special pentru elementele terapeutice cat si pentru peisajele pitoresti fiind cunoscut si sub numele de Perla Moldovei. Apele minerale sunt folosite in tratarea bolilor digestive, de ficat, de plamani, de nutritie si de metabolism si tratarea reumatismului si a bolilor cardio-vasculare cat si a bolilor asociate cum ar fi neurastenia si bolile profesionale.
Cazarea se poate face in hoteluri, vile si spitale balneare.La Tg. Ocna exista cel mai mare sanatoriu subteran din Europa, situat intr-o mina de sare. Acesta este folosit in tratarea bolilor aparatului respirator (la copii precentul de recuperare este de 90%).
In aceste uriase sali subterane se gasesc paturi, o pista de popice si terenuri de sport.
Tescani aduce aminte de numele lui George Enescu, marele muzician roman care a compus opera Oedip.
Casa Mariei Cantacuzino, marcanta personalitate acelor vremuri, adaposteste Centrul Cultural “Rosetti Tescanu-George Enescu”. In Tescani se organizeaza anual cateva evenimente Tabara internationala de arta, Gala tinerilor artisti.
In Bacau se mai gaseste centrul cultural international “George Apostu” cat si casa memoriala a poetului roman George Bacovia.
Domnul sa lucreze la mantuirea acestui oras! Doamne ajuta!
(sursa: BacaulEvanghelic.wordpress.com)
Tatal stie!...
Isus ne cheamă la un mod de viaţă în care nu este loc pentru îngrijorare pentru ziua de mâine şi care pune viitorul nostru în mâinile Sale: „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” (Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută). Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.”
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:31-34).
Isus nu are în vedere ca noi să nu planificăm înainte sau să nu facem nimic în ceea ce priveşte viitorul nostru. Mai degrabă, El spune: „Nu vă îngrijoraţi sau nu vă întristaţi cu privire la ce va fi mâine.” Când ne gândim la acest lucru, majoritatea îngrijorărilor noastre se referă la ceea ce s-ar putea întâmpla mâine. Suntem în mod constant hărţuiţi de patru cuvinte: Ce va fi dacă?
„Ce va fi dacă economia se va ruina şi-mi voi pierde serviciul? Cum voi plăti eu ipoteca? Cum va putea familia mea să supravieţuiască? Şi dacă voi pierde asigurarea medicală? Dacă mă voi îmbolnăvi sau va trebui să fiu spitalizat, vom fi ruinaţi. Sau, dacă credinţa mea mă va abandona în vremurile de încercare?” Noi toţi avem mii de îngrijorări de tipul „ce va fi dacă.”
Isus întrerupe aceste „ce va fi dacă” ale noastre şi ne spune: „Tatăl vostru ceresc ştie cum să aibă grijă de voi.” El ne spune mai apoi: „Nu e nevoie ca să vă îngrijoraţi. Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri şi El niciodată nu vă va părăsi. El este credincios pentru a vă da hrană, pentru a vă îmbrăca şi pentru a avea grijă de toate nevoile voastre.”
„Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes...nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.”
„Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?” (Matei 6:26, 28-30).
Noi îi dăm cu mare bucurie Domnului toate zilele de ieri, aducând la El toate păcatele noastre din trecut. Avem încredere în El în ceea ce priveşte iertarea tuturor greşelilor, îndoielilor şi a temerilor noastre din trecut. Deci, de ce nu facem acelaşi lucru şi cu zilele de mâine? Adevărul este că majoritatea din noi ne agăţăm strâns de viitorul nostru, dorind să avem dreptul să ne ţinem de visele noastre. Noi ne facem planurile independent de Dumnezeu, apoi, mai târziu Îi cerem să binecuvânteze şi sa împlinească acele speranţe şi dorinţe.
Devotionale/ D Wilkerson
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:31-34).
Isus nu are în vedere ca noi să nu planificăm înainte sau să nu facem nimic în ceea ce priveşte viitorul nostru. Mai degrabă, El spune: „Nu vă îngrijoraţi sau nu vă întristaţi cu privire la ce va fi mâine.” Când ne gândim la acest lucru, majoritatea îngrijorărilor noastre se referă la ceea ce s-ar putea întâmpla mâine. Suntem în mod constant hărţuiţi de patru cuvinte: Ce va fi dacă?
„Ce va fi dacă economia se va ruina şi-mi voi pierde serviciul? Cum voi plăti eu ipoteca? Cum va putea familia mea să supravieţuiască? Şi dacă voi pierde asigurarea medicală? Dacă mă voi îmbolnăvi sau va trebui să fiu spitalizat, vom fi ruinaţi. Sau, dacă credinţa mea mă va abandona în vremurile de încercare?” Noi toţi avem mii de îngrijorări de tipul „ce va fi dacă.”
Isus întrerupe aceste „ce va fi dacă” ale noastre şi ne spune: „Tatăl vostru ceresc ştie cum să aibă grijă de voi.” El ne spune mai apoi: „Nu e nevoie ca să vă îngrijoraţi. Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri şi El niciodată nu vă va părăsi. El este credincios pentru a vă da hrană, pentru a vă îmbrăca şi pentru a avea grijă de toate nevoile voastre.”
„Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes...nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.”
„Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?” (Matei 6:26, 28-30).
Noi îi dăm cu mare bucurie Domnului toate zilele de ieri, aducând la El toate păcatele noastre din trecut. Avem încredere în El în ceea ce priveşte iertarea tuturor greşelilor, îndoielilor şi a temerilor noastre din trecut. Deci, de ce nu facem acelaşi lucru şi cu zilele de mâine? Adevărul este că majoritatea din noi ne agăţăm strâns de viitorul nostru, dorind să avem dreptul să ne ţinem de visele noastre. Noi ne facem planurile independent de Dumnezeu, apoi, mai târziu Îi cerem să binecuvânteze şi sa împlinească acele speranţe şi dorinţe.
Devotionale/ D Wilkerson
luni, 19 octombrie 2009
Paste oitele Mele!
Atunci când I-am cerut Duhului Sfânt să-mi arate cum să mă păzesc de nepăsare, El mi-a adus aminte de alunecarea şi apoi reînnoirea lui Petru. Acest om s-a lepădat de Cristos, chiar a şi jurat, spunându-i acuzatorului său: „Nu-L cunosc.”
Ce se întâmplase? Ce l-a adus pe Petru în acel punct? A fost mândria, rezultatul laudei cu neprihănirea sa? Acest ucenic îşi spusese în sine, dar şi altora: „Niciodată n-aş putea să mă răcesc în dragostea mea pentru Isus. Am ajuns într-un punct în credinţa mea unde nu mai am nevoie să fiu avertizat. Alţii s-ar putea să alunece, dar eu voi muri pentru Domnul meu.”
Cu toate acestea, Petru a fost primul dintre ucenici care a abandonat lupta. El şi-a uitat chemarea şi s-a întors la fosta lui carieră, spunându-le altora: „Merg să pescuiesc.” Ceea ce spunea el, de fapt, era: „Nu mai pot suporta acest lucru. Crezusem că nu puteam să eşuez, dar nimeni nu a căzut mai grav înaintea lui Dumnezeu aşa cum am făcut-o eu. Nu mai pot să fac faţă luptei.”
Până-n acel moment Petru deja se pocăise de lepădarea sa de Isus şi fusese restaurat în dragostea lui Isus. Cu toate acestea, în interiorul lui lupta continua.
Acum, în timp ce Isus îi aştepta pe ucenici să se întoarcă la mal, mai rămânea un lucru nerezolvat în viaţa lui Petru. Nu era îndeajuns faptul că Petru era restaurat şi sigur în mântuirea sa. Nu era îndeajuns faptul că el avea să postească şi să se roage aşa cum ar face-o orice credincios devotat. Nu, problema pe care Cristos dorea s-o abordeze în viaţa lui Petru era nepăsarea într-o altă formă. Permiteţi-mi să explic acest lucru.
În timp ce ei erau aşezaţi în jurul focului pe mal, mâncând şi având părtăşie, Isus l-a întrebat pe Petru de trei ori: „Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” De fiecare dată Petru răspundea: „Da, Doamne, ştii că Te iubesc.” Iar Cristos răspundea: „Paşte oile Mele.” Observaţi că Isus nu i-a reamintit să vegheze sau să se roage, sau să citească Cuvântul lui Dumnezeu cu stăruinţă. Cristos a presupus că toate aceste lucruri fuseseră deja bine predate. Nu, instrucţiunea pe care i-a dat-o El lui Petru era: „Paşte oile Mele.”
Devotionale / D. Wilkerson
Abonați-vă la:
Postări (Atom)