Prietene

Auzi cum te cheamă Iubirea!
Prin trilul ei larg şi sublim.
Ea ne cucereşte trăirea
De-n templul ei vrem să păşim.

Auzi ce-ţi şopteşte în noapte!
În sufletul tău când e frig.
Ea e lângă tine aproape
Când ploile bat zi de zi.

Iubirea nu-i mit, o întâmplare
Iubirea venit-a din cer.
Iubirea ce adună atâta splendoare
Primit-a o cruce de lemn.

Iar palma de crin, în lacrimi scăldată,
Pentru toţi cei mulţi şi bolnavi
Bătută în cuie, a fost sfărâmată
De mine şi tin’ prin păcat.

Isus- e Iubirea, venit să slujească
Aici pe pământ tuturor.
El, dă mântuire cui vrea să-L primească
În viaţă ca Domn - Salvator!


Alina Tropotei

22.05.2010