Isus - Iehova, Dumnezeu al Vechiului Testament

Dumnezeu a zis Fiului Său: "Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate” (Evrei 1:8)
Studiul care urmează a fost întreprins pentru a sublinia o doctrină de cea mai mare însemnătate: dumnezeirea lui Isus Cristos.

Această învăţătură este dominantă, de maximă importanţă, din Geneza la Apocalipsă ocupând într-o măsură uimitoare mintea acelora a căror peniţă a fost muiată în cerneala inspiraţiei. A te lipsi de acest adevăr, înseamnă a te lipsi de bătaia inimii întregului Cuvânt al lui Du
 mnezeu.

1. Între multele texte din Biblie referitoare la divinitatea Domnului Isus Cristos, unele din cele mai uluitoare sunt cele care compară revelaţia lui Iehova Dumnezeu (Cap. 40-66 din profetul Isaia) cu învăţătura din Noul Testament referitoare la persoana Domnului Isus Cristos.

În Noul Testament, Isus este reprezentat ca având aceleaşi atribute şi calităţi pe care le avea numai Iehova. Comparând Scriptura cu Scriptura, dând voie astfel Bibliei să fie propriul ei interpret, concluzia evidentă este că Isus - care S-a născut din fecioară, a murit pe cruce pentru păcatele lumii şi a înviat în trup din mormânt - este Dumnezeul cel veşnic, venerat, adorat şi slăvit de I
 saia.

Adâncindu-ne în cartea lui Isaia şi comparând afirmaţiile ei despre Dumnezeu-Iehova cu nenumărate pagini din Noul Testament, divinitatea Domnului Isus devine un adevăr evident şi binecuvântat.

Dacă ne referim la cuvântul "Domnul", atragem atenţia că acestui cuvânt îi corespunde în limba ebraică cuvântul YHWH-Iehova (Dumnezeu). În limba ebraică a Vechiului Testament există o varietate de nume pentru Dumnezeu-Domnul, toate cu majuscule, che
 ie care ne ajută să înţelegem cuvântul aşa cum apare în textul original.

Ce spune profetul Isaia despre Iehova? Sunt şapte versete: 43:10-11, 44:6-8, 45:5-6,21, care foarte accentuat afirmă că este un singur Dumnezeu şi acesta este Iehova. Parcurgând aceste pasaje, cuprinzi adevărul clar că nu este alt Dumnezeu în cer şi pe pământ în afară de Iehova. El este singurul Dumnezeu din Univers, în sfinţenia şi impresionanta Sa grandoare. Acest monoteism este o revelaţie necesară în cunoaşterea dumnezeirii lui Isus.


Când Noul Testament atribuie Domnului Isus însuşirile şi lucrările lui Iehova, nu mai există nici o îndoială că El, Domnul, este Acela despre care Isaia a vorbit cu atât de profundă veneraţie.
Nu sunt nici alţi Iehova decât unul menţionat de Isaia, nici alţi dumnezei sau divinităţi - singurul Dumnezeu este Iehova. Să vedem cine este El!

Notaţi cum se desfăşoară acest adevăr: treisprezece pasaje în Isaia învaţă că Iehova este Mântuitorul: 29:22; 43:1; 44:6, 24; 47:7; 47:17, 20; 49:26; 54:5, 8; 60:16;
 63:16.

Referirea la Iehova ca Mântuitor în Isaia 44:6, este instructivă. Iehova ia titlul de Mântuitor şi adaugă cuvintele: "Şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu". Dacă Noul Testament dă lui Isus titlul de Mântuitor - şi o face în mod foarte precis - atunci este clar, comparând Scriptura cu Scriptura, că dumnezeirea lui Isus este dovedită fără îndoială, deoarece numai Iehova este Mân
 tuitorul.


Comparaţi următoarele pasaje, cu citatele din Isaia: Romani 3:24; Coloseni 1:14; Efeseni 1:7; Tit 2:13; Evrei 9:12, 15; 1 Petru 1:18, 18; Apocalipsa 5:9. Toate aceste versete din Noul Testament descriu lucrarea de mântuire a lui Iehova. Activitatea mântuitoare a lui Isus este strâns legată de activitatea mântuitoare a lui Iehova menţionată în Isaia: 43:3, 11; 45:15, 17, 21; 49:26; 60:16; 63:7, 8.

Din numeroasele referiri ale Noului Testament la lucrarea mântuitoare a lui Isus, e de notat mesajul incontestabil de la Tit 2:13: "…aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea salvei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Cristos”.

În plus, sunt alte numeroase referiri care definesc în mod precis pe Isus ca Mântuitor al lumii: Ioan 4:42; Faptele Apostolilor 5:31; 13:23; Efeseni 5:23; Filipeni 3:20; 1 Timotei 1:1; 2 Timotei 1:10; Tit 1:4; 2:13; 3:6; 2 Petru 1:1,11; 2:20; 3:2, 18; 1 Ioan 4:14; Iuda 25.

Amintiţi-vă că Iehova a declarat, excluzând pe oricare altul, că El este singurul Mântuitor (Isaia 45:21,22).
Astfel, pentru ca Isus să fie declarat Mântuitor, înseamnă că El este cu adevărat Dumnezeu, Iehova descris cu adâncă veneraţie în cartea lui Isaia.

2. Creaţia Universului este unul din cele mai accentuate adevăruri din cartea lui Isaia. El îl descrie pe Iehova creând imensitatea universului, întinzând cerurile ca o cortină, făcând pământul posibil de a fi locuit, binecuvântând lumea, formând naţiunea lui Israel şi desăvârşind toată lucrarea aceasta minunată: Isaia 40:28; 42:5; 43:1; 44:24; 45:8, 12, 18; 54:5.

Noul Testament atribuie lui Isus crearea cerului şi pământului şi a tuturor lucrurilor vizibile şi invizibile. Vorbind despre Isus, Coloseni 1:16 declară: "Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El".

Citiţi la Ioan 1:1, 3 şi comparaţi aceste două pasaje cu Isaia 44:24: "Eu, Domnul am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu mine?"

Isus Cristos a fost cel care a desfăşurat cerurile, care a făcut pământul posibil de locuit, care a format naţiunea lui Israel şi a făcut această minunată lucrare fără ajutorul nimănui. (Alături de Coloseni 1:16 şi Ioan 1:1, 3 se adaugă Evrei 1:10, 13 şi Apocalipsa 4:11.)

Este evident că Noul Testament declară că Isus Cristos are o divinitate nelimitată, pentru că El este Creatorul întregului Univers.

Altă referire importantă cu privire la Dumnezeu, o găsim în Isaia, când se declară eternitatea fiinţei Sale: "Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă" (Isaia 41:4; 44:6; 48:12). Isus este cel care a creat timpul şi spaţiul antedatând istoria umană. El este din veşnicie în veşnicie.
În Isaia 44:6 este scris: "Şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu," astfel declarând că numai Iehova există peste şi în afară de timp.

Corespunzătoare cu aceste trei afirmaţii din Isaia, sunt cele din Apocalipsă, în care Isus declară de trei ori că El este Cel dintâi şi Cel de pe urmă (Apocalipsa 1:11, 17; 22:13). Isus are esenţa reală, identică cu a lui Iehova cel veşnic, autorul tuturor, Dumnezeul preexistent şi arhitectul zilei eterne. Isus este într-adevăr "Cel dintâi şi Cel de pe urmă".

3. Declaraţia din Isaia 45:22-25, că într-o zi întreaga lume îşi va pleca genunchiul înaintea lui Iehova şi va recunoaşte suveranitatea domniei Lui, declaraţia aceasta se referă la Isus Cristos în două pasaje din Noul Testament: Romani 14:9-12 şi Filipeni 2:9-11. Declaraţia din Isaia 44: "Orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine" se va realiza în toată dumnezeiasca ei plinătate când orice genunchi se va pleca înaintea scaunului de judecată al lui Cristos (Romani 14:9-12), şi orice limbă va mărturisi că Isus Cristos este Domnul (Filipeni 2:9-11)

4. Privind peste timp, Isaia a văzut răsărind ziua când soarele şi luna vor face loc luminii veşnice a lui Iehova (Isaia 60:19, 20). Domnul însuşi va fi Lumina.
Fără nici o ezitare, Noul Testament declară cu tărie că Isus este această Lumină.

Textele din: Ioan 1:1-9; 8:12; 9:5 şi 12:35, ne duc spre acest adevăr. Apocalipsa 21:23, aplică această profeţie a lui Isaia, direct lui Isus Cristos, prin aceste cuvinte: "Şi făclia (lumina) ei este Mielul!"

Când soarele şi luna nu vor mai fi, Isus Mielul va fi lumina, pentru că "Domnul va fi Lumina ta pe vecie" (Isaia 60:19-20).

5. Noi suntem familiarizaţi cu pasajele din Biblie, pline de mângâiere, în care Domnul este înfăţişat ca Păstorul nostru. Unul din aceste pasaje se găseşte în Isaia 40:10-11, care afirmă despre Iehova: "El îşi va paste turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează".

Suntem mângâiaţi de faptul că Isus Cristos este Păstorul care ne hrăneşte, ne conduce, ne adună şi ne călăuzeşte. El este Păstorul din Isaia 40. Citiţi şi următoarele referiri: Ioan 10:1-18 - Isus este Păstorul Cel Bun; Evrei 13:20 - Isus este Marele Păstor; 1 Petru 5:4 - Isus este Păstorul Cel Mare-Capul-Conducătorul.

Evidenţa este suficientă, Scriptura a vorbit în mod clar şi accentuat - Isus Cristos este Domnul, Dumnezeu, Iehova!
"Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău!" (Isaia 43:3).

6. Să nu uităm însă că, potrivit Sfintelor Scripturi, Unicul Dumnezeu este în acelaşi timp o pluralitate. Acest fapt este de neînţeles dar el este categoric exprimat în Biblie. Noi creştinii credem că Dumnezeu este UNUL, manifestat în trei Persoane. Şi mărturisim că sunt şi alte lucruri în Biblie greu de înţeles sau chiar imposibil de înţeles. Minunile descrise în Biblie refuză orice explicaţie naturală, logică. Biblia le afirmă pur şi simplu iar noi le credem. Dumnezeu nu este subordonat legilor naturii pe care El însuşi a creat-o. El a dat naturii legile ei, dar El este dincolo de ele şi le poate suspenda dacă doreşte acest lucru. Noi creştinii credem ce spune Biblia, credem chiar şi lucrurile pe care nu le înţelegem deocamdată: "Ce fac Eu tu nu pricepi acum dar vei pricepe după aceea" (Ioan 13:7), spune Domnul Isus lui Petru într-o împrejurare.

Dar şi ştiinţa care studiază legile naturii, admite că, în atât de mult lăudatul domeniu ştiinţific, sunt şi lucruri de neînţeles. Am să dau un singur exemplu. Ştiinţa afirmă că lumina este de natură ondulatorie (raza de lumină se transmite prin "unde", precum sunetul) dar şi de natură corpusculară (lumina se transmite prin particule materiale numite fotoni). Experienţele de laborator confirmă ambele teorii, dar nimeni până acum nu a reuşit să le pună de acord. Logica ştiinţifică spune răspicat că fenomenele de natură ondulatorie nu pot fi concomitent şi de natura corpusculară. Din păcate "lumina" îşi vede de treabă şi sfidează dogmele ştiinţifice.

Revenind la Unicitatea şi Pluralitatea lui Dumnezeu-Iehova, să analizăm câteva texte biblice.

În Geneza 1:1 unde se spune că "la început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul" - pentru cuvântul "Dumnezeu" textul original foloseşte cuvântul "Elohim" care este un plural. De asemenea la versetul 26 din capitolul 1 este scris: "să facem pe om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră". Cuvintele "să facem", "nostru", "noastră" indică pluralul. Şi alte pasaje biblice afirmă în acelaşi timp unicitatea şi pluralitatea dumnezeirii ca de exemplu în Ioan 14:23 - "Isus a zis: Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvântul Meu şi Tatăl îl va iubi. Noi vom veni la El şi vom locui împreună cu El”. Isus a zis "Noi" deşi tot El spune "Eu şi Tatăl Una suntem".

N-are importanţă dacă noi pricepem cum se poate aşa ceva. Important e că Biblia afirmă acest lucru. Concluzia este că Iehova este Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, şi Dumnezeu Duhul Sfânt, astfel că în unele texte cuvântul Dumnezeu-Iehova se referă la Tatăl, altele se referă la Fiul, altele la Duhul Sfânt şi în fine alte texte se referă la Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt împreună.

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt fiecare în parte şi împreună sunt prezentaţi în Biblie ca având atribute comune, dumnezeieşti care aparţin numai lor în exclusivitate. (Omniprezenţă, omniputere, omnicunoaştere, sfinţenie desăvârşită, înţelepciune şi dragoste desăvârşită.

"Dumnezeu" din textul de la Evrei 1:1 care a vorbit în vechime prin prooroci, la un moment dat ne-a vorbit prin Fiul Său. Atributele dumnezeieşti ale Fiului sunt arătate de exemplu în Evrei 1:3 unde scrie că: "Fiul susţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui”. Dumnezeirea Fiului este exprimată clar în versetul 6 când Dumnezeu Tatăl zice: "Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine" (Fiului). În Matei 4:10 şi Apocalipsa 22:9 se arată clar că închinare se acordă numai lui Dumnezeu.

De asemeni în versetul 8 din capitolul 1 al Epistolei către Evrei se arată că Dumnezeu Tatăl zice Fiului Său: "Scaunul Tău de domnie Dumnezeule este în veci de veci”. Iar în versetul 9 Dumnezeu Tatăl spune Fiului: "Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea; de aceea Dumnezeule (e vorba de Fiul) Dumnezeul Tău (e vorba de Tatăl) Te-a uns cu untdelemn de bucurie...”. Şi versetele 10-14 se referă la Dumnezeu Fiul care "la început a întemeiat pământul... cerurile fiind lucrarea mâinilor Lui”. Fiul era atunci cuprins, ca să zicem aşa, în ceea ce Geneza 1:1 numeşte "Elohim" - (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, creatorul cerului şi al pământului). Ar mai fi de reţinut că deşi Elohim este un plural acţiunea lor - a creat - este la singular. Nu se spune că Elohim "au creat" ci "a creat" pentru că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una, toţi împreună şi fiecare în parte fiind Dumnezeu-Iehova cel veşnic.

Concluzia este că atunci când întâlnim în Scriptură cuvântul Dumnezeu (Iehova), ori e vorba de Dumnezeu Tatăl, ori de Dumnezeu Fiul, ori de Dumnezeu Duhul Sfânt, ori de toţi împreună - ceea ce Tertulian, pentru prima oară a numit "Sfânta Treime".

Nu trebuie să ne surprindă sau să ne tulbure faptul că unicitatea poate fi simultan şi o pluralitate. Omul este un unicat, dar el face parte tot odată dintr-o "familie" - un alt unicat, care este de fapt o pluralitate; el face parte dintr-un "popor" alt unicat, care este de asemenea o pluralitate. Unii oameni fac parte din Biserică - trupul lui Cristos - care conform Efeseni 4:4 este un unicat - este un singur trup - dar tot odată şi o pluralitate - toţi credincioşii fac parte din acest unic trup.

Încercarea unora de a-L exclude pe Domnul Isus din dumnezeire, încercare de a ignora divinitatea Domnului Isus, precum şi aceea de a face din Duhul Sfânt o forţă activă, o calitate nu o Persoană Divină, care împreună cu Tatăl şi Fiul este închinat şi mărit, toate acestea arată că unii trec peste ce este scris în Sfintele Scripturi, adaugă sau scot din ele, ceea ce este categoric interzis (Apocalipsa 22:18-19).

Ar mai fi de adăugat că dacă Martorii lui Iehova nu acceptă pe Isus ca Iehova, a mai apărut şi aberaţia că Isus Cristos este Unicul Dumnezeu excluzând astfel pe Tatăl şi Duhul Sfânt. În Evanghelia după Marcu la capitolul 1 versetul 19, unde ni se relatează despre botezul Domnului Isus, ni se spune că Fiul era în apa Iordanului pentru a fi botezat, în timp ce Tatăl din ceruri mărturisea despre Fiul Său iar Duhul Sfânt coborâse peste El sub formă de porumbel.

A mai rămas soluţia anticristică-atee care tăgăduieşte şi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, soluţie vecină cu nebunia.

În ce ne priveşte rămânem la litera şi spiritul Scripturii care mărturisesc despre Iehova (Tatăl), despre Iehova (Fiul), despre Iehova (Duhul Sfânt) şi despre IEHOVA (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - Sfânta Treime).