CAPITOLUL 3- Vechiul Testament- Replică dată verset cu verset, Martorilor lui Iehova

Geneza 1:1-2
"La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. Însă pământul era pustiu şi fără formă şi întunericul stăpânea pe faţa adâncului de ape; şi forţa activă a lui Dumnezeu se mişca încolo şi încoace pe suprafaţa apelor”.

Martorii lui Iehova folosesc acest verset pentru a ataca credinţa creştină în personalitatea Duhului Sfânt. Aşa că nu Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor, ci doar o forţă impersonală aflată la dispoziţia lui Dumnezeu. Pentru a demonstra aceasta, Martorii citea
 ză versetul aşa cum apare în Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi, astfel că nu mai este necesară răstălmăcirea Scripturii pentru a o potrivi cu doctrina lor. În alte texte, versiunea Turnului de Veghe vorbeşte despre "duh sfânt", nearticulat şi fără majuscule.

Pentru a răspunde pretenţiei Martorilor că Duhul Sfânt este doar o forţă impersonală, accentuaţi că Biblia se referă în mod repetat la atributele personale ale Duhului Sfânt. De exemplu, chiar în versiunea lor mondială, este scris că Duhul Sfânt vorbeşte (Faptele Apostolilor 13:2), mărturiseşte (Ioan 15:26), spune ceea ce aude (Ioan 16:13), este întristat (Isaia 63:10), ş.a.m.d. Pentru o discuţie mai detaliată asupra Duhului Sfânt, vezi Faptele Apostolilor 5:3, 4; Romani 8:26; 1 Corinteni 6:19 ş
 i Indexul pe subiecte.

Geneza 9:4
"Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi”.

Acesta este primul verset dintr-un grup de versete folosite de Martori pentru a susţine interdicţia transfuziei de sânge. Organizaţia lor arată că transfuzia de sânge este echivalentă cu a mânca sânge, deoarece se aseamănă cu o hrănire intravenoasă. Un Martor care acceptă transfuzia, va fi chemat în faţa comitetului de judecată, cu uşile închise, şi exclus de la părtăşie, iar prietenii nu au voie nici să-l salute.

Martorii sunt foarte categorici în această privinţă. Mai degrabă acceptă să moară, decât să primească o transfuzie în cazul unui accident sau unei operaţii. Aceasta se aplică desigur şi copiilor minori. Majoritatea Martorilor poartă asupra lor un document semnat atât de ei, cât şi de doi Martori, care stabileşte refuzul unei transfuzii şi interzice personalului medical să o facă în cazul când se află în stare de inconştienţă. Martorii se recunosc drept singura confesiune religioasă care refuză transfuzia de sânge, şi aceasta începând cu anul 1944. Sunt singurii care au aplicat interdicţia din Geneza 9:4 în cazul transfuziilor. Majoritatea Martorilor nu ştiu că liderii lor au o tradiţie în a introduce prohibiţii medicale pe care le anulează după un timp. De exemplu, în 1967 au interzis transplantul de organe. Discipolii lor trebuiau să rămână orbi decât să accepte transplantul de cornee, sau să moară decât să accepte un transplan
 t de rinichi. Dar în 1980, liderii au schimbat învăţătura şi au permis transplantul (vezi Turnul de Veghe, 15.11.67, p. 702, Treziţi-vă! din 8.06.68, şi Turnul de Veghe din 15.03.80, p. 31). De asemenea între anii 1931 şi 1952, Martorii au refuzat vaccinările deoarece organizaţia îi învăţa că "Vaccinarea este o încălcare directă a legământului veşnic făcut de Dumnezeu...” (Epoca de Aur, 4.02.31. p. 293).

Chiar dacă Martorul citează Biblia pentru justificarea poziţiei lui asupra transfuziilor, motivul real este supunerea oarbă faţă de Societatea Turnului de Veghe. Dacă organizaţia ar anula această prohibiţie mâine, Martorii ar accepta fără probleme transfuzia, aşa cum au făcut la anularea interdicţiilor vaccinării (1952) şi transplantului de organe (1980). Vezi de asemenea
 Levitic 7:26, 27 şi Faptele Apostolilor 15:28, 29.

Geneza 18:1,2
"Iahve i-a apărut... el s-a uitat, şi a văzut trei bărbaţi...”.

Martorii cred că este imposibil ca Unicul Dumnezeu adevărat să existe ca trei entităţi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Totuşi Biblia, în Geneza 18 şi 19, Îl arată pe Dumnezeu apărând lui Avraam sub forma a trei oameni. Textul poate fi folosit spre a-i ajuta pe Martori să vadă că la Dumnezeu chiar şi imposibilul, din punct de vedere uman, este posibil. Discutaţi acest text cu ei, aşa cum se sugerează aici:

În Noua Traducere Mondială, (a Societăţii Watchtower), în Geneza 18:1, 2, Dumnezeu îi apare lui Avraam ca trei oameni (sau îngeri). Avraam se adresează celor trei cu apelativul Iehova. Când cei trei răspund, episodul este descris pe rând fie că "ei" vorbeau, fie că "Iehova" vorbea. Când doi dintre cei trei s-au dus să vorbească cu Lot în Sodoma, Avraam continuă să se adreseze celui rămas cu apelativul "Iehova", iar Lot se adresează celorlalţi doi tot cu acest apelativ "Iehova" (Geneza 18:22,30 şi 19:1,18). Acest pasaj, luat separat, nu poate dovedi singur doctrina Trinităţii. Dar cel puţin poate să demonstreze că este posibil ca Dumnezeu să Se manifeste ca trei-în-unul. Faptul că acest concept nu poate fi înţeles pe deplin de intelectul uman, nu înseamnă că poate fi şi eliminat. Aşa cum scria apostolul Pavel "...acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin" (1 Corinteni 13:12). Discuţia de mai sus îl poate ajuta pe Martor să admită conceptul unui Dumnezeu în trei persoane. Pentru ajutor suplimentar, vezi Isaia 9:6, Ioan 1:1, 16:13, 1 Corinteni 8:6, Coloseni 2:9, Apocalipsa 1:7, 8.

Geneza 40:20,22

"A treia zi, era ziua naşterii lui Faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui, ...iar pe mai marele pitarilor l-a spânzurat”.

Organizaţia Turnului de Veghe a interzis celebrarea zilei de naştere, folosind textul citat mai sus ca un text cheie în asigurarea "bazei biblice" pentru această interdicţie. Argumentul este că acest cuvânt, "ziua de naştere", apare în Biblie doar în legătură cu doi păgâni: Faraonul Egiptului în Geneza 40:20,22 şi regele Irod în Matei 14:6 şi Marcu 6:21. În fiecare caz, cineva a fost omorât cu ocazia sărbătoririi. Deoarece despre nici un om al credinţei nu se spune în Biblie că şi-ar fi sărbătorit ziua de naştere, concluzia este că nici un Martor nu trebuie să facă aşa ceva.

Este important de observat că Societatea Turnului de Veghe nu lasă la latitudinea membrilor să tragă această concluzie din Biblie (la fel procedează şi în cazul altor învăţături). Corpul legislativ secret al organizaţiei a promulgat această lege şi foloseşte procedurile de disciplinare pentru a asigura respectarea ei de către toţi membrii. De exemplu, un prezbiter din Massachusets pe care îl cunosc, a trimis o felicitare de ziua de naştere a fiului său, care nu era Martor. Soţia sa i-a anunţat pe liderii locali, şi astfel a fost chemat la comisia de judecată cu uşile închise. Vinovatul, în vârstă de 70 ani, i-a provocat să-i arate un singur verset din Biblie care interzice felicitarea de ziua de naştere. Comisia l-a exclus din organizaţie şi conform regulamentului, rudele sale nu-l mai primesc în casă şi nici nu-l mai salută.

În combaterea aşa zisei baze biblice pentru interdicţia celebrării zilei de .naştere, se poate arăta că atât Faraon cât şi regele Irod erau oameni violenţi şi conducători samavolnici; asemenea oameni erau obişnuiţi să execute oameni cu orice ocazie, nu doar la zilele de naştere. În plus, o persoană care trimite o felicitare de ziua naşterii, sau părinţii care fac un tort cu lumânări de ziua naşterii copilului lor, nu pot fi acuzaţi că merg pe urmele celor doi regi criminali. Deşi termenul "zi de naştere" apare ca atare doar în cele două situaţii în majoritatea traducerilor, totuşi Biblia conţine referiri la asemenea celebrări în familiile evlavioase:

În Iov 1:4, se spune despre familia patriarhului Iov: "Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau un ospăţ în casa fiecăruia şi invitau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei”. Mai departe, putem vedea în Iov 3:1, 3 că "Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut". Parafrazarea textului din Iov 1:4, 5, în Living Bible exprimă această idee “În fiecare an, când fiecare îşi celebra ziua de naştere, fiii lui Iov dădeau câte o petrecere...”.

Chiar şi traducerea proprie a Societăţii Turnului de Veghe, menţionează celebrarea naşterii lui Ioan Botezătorul, prin anunţul angelic: "Te vei bucura şi veseli şi mulţi se vor bucura de naşterea lui" (Luca 1:14). Dacă naşterea lui Ioan Botezătorul a fost o rază de bucurie, şi dacă fiii credinciosului Iov petreceau împreună, faptul că Faraon şi Irod îşi celebrau de asemenea ziua de naştere nu poate fii folosit ca bază pentru interzicerea celebrării zilei de naştere între credincioşi.

Exod 3:14
Dumnezeu a zis lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt”. Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce se numeşte "Eu sunt", m-a trimis la voi”.

Creştinii recunosc că Isus Cristos şi-a revendicat divinitatea atunci când s-a referit la Sine ca "Eu sunt”. "Nici n-ai 50 ani", I-au zis Iudeii; "şi ai văzut pe Avraam”. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că înainte să se nască Avraam, Eu sunt" (Ioan 8:57, 58) [1]. Chiar şi duşmanii lui Isus au înţeles ceea ce a spus El. Următorul verset spune că, atunci când au auzit asta, "au luat pietre ca să arunce în El" (v. 59). Iudeii necredincioşi au socotit revendicarea lui Isus ca o blasfemie, o crimă pentru care au vrut să-L omoare cu pietre.

Totuşi, Martorii lui Iehova cred că Isus Cristos este de fapt arhanghelul Mihai şi că El n-ar fi pretins niciodată că este Dumnezeu. Dar pentru ca şi Biblia să corespundă cu doctrina lor, au fost schimbate unele versete. Varianta Turnului de Veghe, spune: "Iată ce să le spui copiilor lui Israel: "VOI DOVEDI CĂ SUNT, m-a trimis la voi" (Exod 3:14, NWT), şi "Adevărat, adevărat vă spun, înainte ca Avraam să existe, Eu am existat” - (Ioan 8:58, NWT). Aşa că în această traducere s-a eliminat orice legătură între Exod 3:14 şi Ioan 8:58.

[1] Isus n-a zis: “Înainte ca să se nască Avraam Eu am fost (Eu am existat)” ceea ce era corect din punct de vedere gramatical, ci El a zis "Eu sunt”.

Nu trebuie să fii învăţat limba ebraică şi greacă pentru a dovedi că Societatea Turnului de Veghe a falsificat aceste versete. Chiar traduceri făcute ulterior de Martori îi dau în vileag. Versiunea din 1984 a Sfintelor Scripturi cu Referinţe, are în subsol o notă la Exod 3:14, care admite că textul ebraic se poate traduce în greacă "Ego eim" - "Eu sunt”. O altă traducere a lor, un interliniar al Scripturilor în limba greacă, are o notă la subsol care arată că în Ioan 8:58 apare acelaşi "Ego eim”.

Exod 3:15
Apoi Dumnezeu a mai zis lui Moise: "Aceasta trebuie să spui copiilor lui Israel: ‘Iehova. Dumnezeul strămoşilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi’. Acesta este numele Meu pentru veşnicie şi aceasta este amintirea Mea din generaţie în generaţie" (New World Translation).

Martorii lui Iehova folosesc acest verset pentru a dovedi că ei sunt singurii închinători adevăraţi ai lui Dumnezeu, deoarece sunt singurii care Îl numesc pe Dumnezeu, Iehova. Versetul de mai sus, insistă ei, este porunca lui Dumnezeu ca noi să-L chemăm veşnic cu acest nume sacru. Creştinii care se roagă "Domnului" sau lui "Dumnezeu", se roagă de fapt unui dumnezeu fals, lui Satan. Adevăratul Dumnezeu, Iehova, nu aude rugăciunile decât dacă Îi sunt adresate pe numele Lui, Iehova, şi de aceea ei, Martorii, se roagă folosind acest nume. De fapt, în timpul unei rugăciuni, numele Iehova este repetat de multe ori, ca şi cum Dumnezeu ar putea uita că Lui I se adresează, ori că Martorul ar putea uita cărui dumnezeu i s-a adresat.

Deşi publicaţiile lor admit că "Iehova" este o traducere engleză nu prea reuşită a tetragramei originale, în ebraică IHVH, ei insistă asupra folosirii ei decât a versiunii mai corecte "Iahve". Martorii nu se roagă niciodată lui "Iahve”.

O comparare a versetelor Exod 3:14 şi 3:15, arată că numele Iehova sau Iahve au înţelesul "Dumnezeu este unul etern, suficient Sie Însuşi”. El este mai mult decât un nume, şi a-L cunoaşte pe El implică mai mult decât a folosi un nume. Isus a exprimat aceasta când a zis: "Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut, depărtaţi-vă de la Mine, voi care lucraţi fărădelege" (Matei 7:22, 23).

Cere-i unui Martor să examinaţi împreună rugăciunile lui Isus Cristos. Evidenţiază faptul că El nu Şi-a început niciodată o rugăciune spunând: "Iehova Dumnezeule...”, aşa cum fac Martorii. Dimpotrivă, El Şi-a început rugăciunile spunând "Tată...” (vezi Evangheliile). Iar atunci când i-a învăţat pe ucenici să se roage, i-a instruit să spună "Tatăl nostru" (Matei 6:9, Luca 11:2). Creştinii trebuie deci să aibă o relaţie intimă cu Dumnezeu, ca nişte copii ai Săi care strigă "Ava, adică tată!" (Romani 8:15, Galateni 4:6). Iar în ceea ce priveşte importanţa numelui, Duhul Sfânt l-a inspirat pe Petru să accentueze: "...numele lui Isus Cristos... nu este sub cer nici un alt nume în care trebuie să fim mântuiţi" (Faptele Apostolilor 4:10, 12). Mai mult, Isus este "...Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul (Filipeni 2:9,11). Vezi de asemenea discuţiile asupra Psalmul 83:18 şi Isaia 43:10.

Levitic 7:26, 27
"Să nu mâncaţi sânge în orice loc veţi locui, nici sânge de pasăre, nici sânge de animal. Orice suflet care va mânca sânge de orice fel, să fie nimicit din poporul său”. (NWT)

Acest text este citat frecvent de Societatea Turnului de Veghe în sprijinul interdicţiei transfuziei de sânge. Deşi acest verset interzice în mod specific israeliţilor să mănânce sângele oricărui animal, Martorii extind semnificaţia acestui verset şi asupra transfuziilor de sânge făcute pentru a salva viaţa, înţeles care evident, lipseşte la Moise. În Levitic se discută pe larg poruncile divine privitoare la sacrificarea animalelor de către preoţii iudei, iar sângele joacă un rol major în acele sacrificii, fiind simbolul sângelui preţios al Mântuitorului, Mielul lui Dumnezeu, Isus Cristos. Orice încercare de a vedea aceste versete ca o profeţie asupra procedurilor medicale moderne, ignoră total contextul pasajului.

Atunci când discutaţi Levitic 7:26,27 cu Martorii, puteţi aminti faptul că iudeii ortodocşi de astăzi, care respectă cu stricteţe regulile privitoare la tăierea cărnii şi scurgerea sângelui, nu au obiecţii religioase asupra transfuziilor de sânge. Deci textul original ebraic nu face nici măcar o singură aluzie la interpretarea pe care organizaţia caută să ne-o impună. Dacă insistă totuşi, atunci citaţi Levitic 3:17 care spune "Nu trebuie să mâncaţi de loc grăsime sau sânge”. Întreabă-i de ce liderii organizaţiei interzic transfuzia, dar acceptă consumarea grăsimii. Vezi de asemenea discuţiile din Geneza 9:4 şi Faptele Apostolilor 15:28, 29.

Deuteronom 18:20-22
"Totuşi, profetul care spune în Numele Meu un cuvânt pe care nu I-am poruncit să-l spună, sau care vorbeşte în numele altor dumnezei, acel profet va trebui să moară. Poate că vei zice în inima ta: ‘Cum vom cunoaşte cuvântul pe care Iehova nu l-a spus?’ Când profetul vorbeşte în numele lui Iehova şi cuvântul lui nu se va adeveri, acel cuvânt nu l-a spus Iehova. Profetul l-a spus din îndrăzneală, să n-ai teamă de el” (NWT).

Organizaţia Turnului de Veghe se identifică pe sine cu "Profetul", spunând: "Acest ‘profet’ nu era un om, ci un grup de bărbaţi şi femei, micul grup al ucenicilor care călcau pe urmele lui Isus Cristos, cunoscuţi atunci ca "Studenţii Bibliei Internaţionale", astăzi cunoscuţi ca Martorii lui Iehova. În continuare avertizează: Dacă nu suntem în legătură cu acest canal de comunicare pe care Dumnezeu îl foloseşte, nu vom progresa pe drumul vieţii, indiferent cât de mult vom citi Biblia (Turnul de Veghe, 1.12.81, p. 27).

Sunt aceste pretenţii adevărate? Este această organizaţie cu adevărat Profetul şi canalul de comunicare al lui Dumnezeu? Sau este un profet fals, ca în Deuteronom 18:20-22? Testul este simplu. Pasul 1 - Ştim că organizaţia vorbeşte în numele lui Iehova. Pasul 2 - Să analizăm dacă profeţiile organizaţiei s-au împlinit. Să examinăm faptele:

În prima jumătate a istoriei sale de o sută de ani, Societatea Turnului de Veghe a susţinut învăţătura fondatorului său, Charles T. Russell, cum că marea Piramidă a Egiptului a fost "inspirată" de Dumnezeu, ca şi Biblia (vezi cartea ‘Vie Împărăţia Ta’, ediţia 1903, p. 362). Publicaţiile Societăţii au convertit dimensiunile în centimetri din măsurătorile piramidei, în ani din calendar, încercând să profetizeze evenimentele viitoare. Ei au prezis că bătălia Armaghedonului va lua sfârşit în 1914, răsturnând complet guvernarea actuală a Terei (Timpul bate la uşă, ediţia 1904, p. 101). În mod evident, acest lucru nu a avut loc. Hotărâtă totuşi să acţioneze ca un profet, Societatea a prezis o înviere pe pământ pentru anul 1925: "Ei vor învia ca oameni perfecţi şi vor fi prinţii sau conducătorii pământului, după promisiunea Sa... De aceea trebuie să aşteptăm cu încredere ca anul 1925 să marcheze reîntoarcerea lui Avraam, Isaac şi Iacov şi a profeţilor credincioşi din vechime" (cartea "Milioanele care trăiesc acum nu vor muri niciodată", 1920 pag. 89). S-a adeverit acest lucru? Nu!

Mai recent, organizaţia i-a făcut pe mulţi să creadă în mod eronat că "sfârşitul" va veni în 1975 (în "De ce aşteptaţi anul 1975?", Turnul de Veghe, 15.8.1968, p. 494:

„Putem presupune din acest studiu, că bătălia Armaghedonului se va termina în toamna anului 1975 când va începe mult aşteptata domnie de o mie de ani a lui Cristos? Este posibil, dar noi aşteptăm să vedem cât de mult corespunde cea de-a şaptea perioadă de o mie de ani din existenţa omului cu domnia de o mie de ani a lui Cristos, asemănătoare cu un Sabat. Dacă aceste două perioade merg în paralel una cu alta, în ceea ce priveşte anul calendaristic, acesta nu va veni întâmplător, ci conform scopurilor iubitoare ale lui Iehova... Va fi poate diferenţă de săptămâni sau luni, dar nu de ani (pag. 499)”.
Până acum au trecut cu siguranţă suficient de multe săptămâni, luni şi ani, pentru a dovedi că această profeţie referitoare la anul 1975 nu s-a adeverit.

Un Martor ar putea apăra organizaţia, spunând că toate aceste profeţii au fost "greşeli", şi că învăţând din aceste greşeli, nu se vor mai face afirmaţii profetice cu privire la vremea sfârşitului. În acest caz, cereţi Martorului să se uite în ultimul număr al revistei "Treziţi-vă!" (Awake!). Pe coperta interioară, pe pagina ce conţine cuprinsul, se află mărturisirea de credinţă a revistei. Roagă-l s-o citească. Când am scris această carte (1986), fiecare număr afirma: “Înainte de toate, această revistă întăreşte încrederea în promisiunea Creatorului pentru o Nouă Ordine plină de pace care va veni înainte ca să treacă generaţia anului care a văzut evenimentele anului 1914”. Altă profeţie! (Vezi şi discuţia asupra Matei 24:34 în capitolul următor.)

Faptele vorbesc de la sine. Societatea Turnului de Veghe a vorbit ca un profet în numele lui Dumnezeu şi ceea ce a profeţit, nu s-a împlinit. Ce semnificaţie are aceasta pentru un Martor? Invită-l să citească ce spune cuvântul lui Dumnezeu despre profeţiile false, şi apoi întreabă-l ce-i spune Dumnezeu să facă. Biblia conţine aceste avertizări din partea lui Isus Cristos: "Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori... Vor apare Cristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi…” (Matei 7:15 şi 24:24). Iar cuvintele dure, citate mai sus din Deuteronom 18:20, 22, în afară de condamnarea la moarte pentru profeţii falşi, îi spun cititorului: "Să nu vă fie frică de el”. Decât să rămână un supus înfricoşat al liderilor Turnului de Veghe, Martorul care îşi dă seama că organizaţia este un profet fals, trebuie să înceteze s-o mai frecventeze şi să înceapă să-L urmeze pe adevăratul Profet, Isus Cristos.

Psalmul 37:9,11,29
"Fiindcă răufăcătorii vor fi nimiciţi, dar cei ce nădăjduiesc în Iehova vor stăpâni pământul... Cei blânzi vor stăpâni pământul... cei neprihăniţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie" (NWT).

Martorii lui Iehova folosesc aceste versete în predicarea lor de la uşă la uşă, pentru a-i face pe ascultători să spere nu în paradisul ceresc, ci într-unul pământesc. Şi asta deoarece conform organizaţiei, posibilitatea de a merge în cer a existat doar până în anul 1935. Acum nu a mai rămas pentru ei decât spectrul Armaghedonului şi pentru supravieţuitori, o veşnicie pe pământ.

Dacă citim în context versetele din Psalmul 37, ele au un alt înţeles. Acest psalm nu se referă la un moment în viitor, când Dumnezeu îi va înlătura pe cei răi şi va da putere pe pământ celor buni. Psalmistul a fost inspirat să comunice poporului evreu ceva ce se va întâmpla chiar în timpul vieţii lor - cei buni vor prospera sub binecuvântările lui Dumnezeu, pe când celor răi le va merge rău. De exemplu, în versetul 25, David scrie: "Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut nici un om neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea" (NWT). El vorbeşte de evenimente din timpul vieţii sale. Iar în versetul 37, el adaugă: „Uită-te la cel fără prihană şi priveşte la cel drept, deoarece viitorul acestui om va fi paşnic" (NWT).

Contextul arată din nou beneficiile imediate ale unei comportări bune. Psalmul nu conţine nici un indiciu cum că ar fi o profeţie cu privire la sfârşitul lumii.

Alte versete folosite de Martori pentru a susţine o nădejde terestră în loc de cea cerească, sunt Psalmul 115:16, Ioan 10:16 şi Apocalipsa 7:9. Vedeţi discuţiile asupra lor în această carte.

Psalmul 83:18
"Ca oamenii să ştie că numai Tu, al cărui nume este IEHOVA, eşti Cel Prea înalt pe întreg pământul” (King James Version)

Acesta este unul dintre puţinele versete pe care Martorii le citează din alte versiuni, şi nu din versiunea lor deformată NWT (New World Translation). Ei citează acest verset din King James, deoarece acolo numele Iehova este scris cu majuscule. Mulţi Martori au notat la sfârşitul Bibliei lor o listă cu patru referinţe unde se poate găsi numele IEHOVA în versiunea King James: Exod 6:3, Psalm 83:18, Isaia 12:2, Isaia 26:4. În predicarea lor de la uşă la uşă, ei o vor întreba pe gospodina neîncrezătoare: „Aveţi la îndemână Biblia dumneavoastră?” şi apoi îi îndreaptă atenţia asupra unuia din aceste versete. Surprinşi că găsesc numele IEHOVA exact acolo unde au zis Martorii, unii oameni sunt impresionaţi de erudiţia lor şi îi poftesc în casă ca să le spună şi alte lucruri.

Desigur că Martorii folosesc Biblia în aşa fel încât să-şi demonstreze superioritatea, iar pretenţia lor că-L "cunosc pe Dumnezeu pe nume", este doar un truc inteligent. Există alte secte sau grupări oculte care folosesc traduceri ale numelor ebraice ale lui Dumnezeu, cu scopul de a impresiona pe neiniţiaţi. Dar numai folosirea unui nume a lui Dumnezeu, nu este o garanţie a cunoaşterii Lui, sau o aprobare pentru cel ce foloseşte acel nume. De exemplu, când Eva a născut un fiu după ce fusese alungată din Grădina Edenului, ea a spus: "Am dat naştere unui om cu ajutorul lui Iehova”. Folosirea numelui lui Dumnezeu, nu însemna şi aprobarea lui Dumnezeu.

Pentru a-l ajuta pe Martor să înţeleagă că simpla folosire a numelui Iehova nu-i garantează că-i aparţine lui Dumnezeu, citiţi vorbele lui Isus din Matei 7:22, 23: "Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut, depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea’".

Vezi de asemenea discuţiile asupra Exod 3:15 şi Isaia 43:10.

Psalmul 110:1
"Domnul a zis Domnului meu: "Şezi la dreapta Mea, până când voi face din vrăjmaşii Tăi aşternutul picioarelor Tale" (KJV).

S-ar putea ca Martorul care intră în casă, să invite gazda să citească din Biblie primul verset din Psalmul 110. Acesta poate părea confuz unuia care nu cunoaşte Biblia. Atunci Martorul deschide Biblia lui şi citeşte acelaşi verset: "Iehova a zis Domnului meu…”. El deduce că traducerea NWT este superioară Bibliei creştine, deoarece Domnul nu Îşi poate vorbi Lui Însuşi. Apoi, deoarece Iehova vorbeşte cuiva distinct de El Însuşi, acela nu poate fi Creator, ci creaţie şi deci Isus Cristos este o fiinţă creată.

Pentru a răspunde la primul argument, să ne uităm mai atent la text. Nu se spune că "Domnul" vorbeşte cu "Domnul". Multe traduceri redau tetragrama ebraică IHVH drept "DOMNUL", scris cu majuscule, care vorbeşte cu "Domnul" psalmistului, cu Mesia. Dacă rezultă de aici o confuzie, vina nu este a traducătorului, ci a cititorului căruia îi lipseşte o cunoaştere a doctrinelor biblice fundamentale. În acest text, Dumnezeu Tatăl Îi vorbeşte lui Dumnezeu Fiul.

Concluzia Martorilor că Isus Cristos este o fiinţă creată deoarece Iehova vorbeşte cu o persoană distinctă, este total gratuită. În Noul Testament sunt redate multe conversaţii între Isus şi Tatăl, fără ca acestea să nege divinitatea lui Cristos. Biblia ne învaţă că Tatăl este Dumnezeu (Ioan 6:27) şi că Fiul este Dumnezeu (Isaia 9:27, Ioan 20:28), Şi că există totuşi un singur Dumnezeu (1 Corinteni 8:4). Deşi aceasta pare a contrazice logica umană, nu putem cere lui Dumnezeu să încapă în "pătrăţelele" gândirii noastre familiarizate cu lumea din jurul nostru. Căile Sale nu pot fi înţelese în întregime de gândirea noastră limitată.

Pentru a-i ajuta pe Martori să înţeleagă Psalmul 110 în care Dumnezeu Tatăl vorbeşte din ceruri Fiului (tot Dumnezeu) care se află pe pământ, îi putem ruga să deschidă biblia lor, NWT, la Geneza, cap. 18 şi 19. Acolo se spune că Iehova i-a apărut lui Avraam sub forma a trei oameni, sau îngeri. Avraam se adresează celor trei cu apelativul "Iehova”. Atunci când doi dintre ei se îndreaptă spre Sodoma, Avraam continuă să se adreseze cu "Iehova" celui rămas. Ceilalţi doi ajung în Sodoma, se întâlnesc cu Lot, care îi se adresează tot cu "Iehova”. Iar pentru distrugerea Sodomei, se spune în NWT: "Iehova a trimis o ploaie de sulf şi foc de la Iehova din ceruri...”. Martorii trebuie să admită că Dumnezeu poate fi în mai multe locuri simultan şi că poate vorbi cu diferiţi oameni în diferite locuri în acelaşi timp. Aceasta îi poate ajuta să înţeleagă că Tatăl poate vorbi cu Fiul fără să rezulte din acest lucru că Cristos nu e Dumnezeu.

Psalmul 115:16

"Cerurile, chiar cerurile sunt ale DOMNULUI, dar pământul L-a dat fiilor oamenilor" (KJV).

Martorii citează acest verset pentru a dovedi că destinul omului nu este ceresc, ci pământesc. Societatea Turnului de Veghe susţine că doar un număr limitat (144.000) sunt aleşi pentru viaţa cerească, şi acest număr s-a împlinit deja în 1935. După această dată, oamenilor nu le-a mai rămas decât pământul care va fi restaurat la condiţiile paradisului din Geneza (vezi discuţia de la Apocalipsa 7:9 în ceea ce priveşte anul 1935).

Acesta este unul din multele domenii în care organizaţia Martorilor îşi orientează membrii spre Vechiul Testament, conducându-i spre o formă de iudaism deformat şi negând caracteristicile esenţiale ale noului legământ mediat prin Isus Cristos. Alte exemple de iudaizare sunt: focalizarea asupra numelui ebraic Iehova, negarea divinităţii lui Isus Cristos, susţinerea mântuirii prin fapte, legalism strict. Modalitatea cea mai bună de a răspunde Martorilor, este să le arătăm "chemarea cerească" (Evrei 3:1) dată de Mântuitor tuturor celor care Îl urmează pe El. De exemplu, Isus spune: “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu mă duc să pregătesc un loc pentru voi. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi" (Ioan 14:2, 3 KJV). Când Isus s-a rugat Tatălui "să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava mea" (Ioan 17:24), El s-a rugat nu doar pentru ucenicii Săi "ci şi pentru cei ce cred în Mine prin cuvântul lor" (Ioan 17:20). Întreabă-i pe Martori dacă ei s-au încrezut în Cristos prin cuvântul apostolilor. Dacă ei pot spune într-adevăr da, atunci ei sunt incluşi în rugăciunea lui Cristos ca toţi credincioşii să fie cu El în ceruri.

Vezi de asemenea discuţiile asupra Psalmului 37:9, 11, 29, Ioan 10:16, Apocalipsa 7:9.

Psalmul 146:3, 4
"Nu vă puneţi încrederea în cei mari, în fiul omului, în care nu este ajutor. Când suflarea lui trece, el se întoarce în ţărână şi în aceeaşi zi pier şi planurile lui" (RSV).

În versiunea King James, versetul 4 se termină astfel: “În aceeaşi zi îi pier şi gândurile lui". Traducerea Martorilor spune: “În aceeaşi zi, gândurile lui pier”. Martorii vor cita aceste versete din una din aceste două versiuni pentru a argumenta că după moarte, nu mai există conştiinţă, gândirea omului piere. Oare acesta este mesajul transmis de pasajul în discuţie? Aceste versete spun ceva despre condiţia omului care moare, ori Martorii au o idee proprie pe care n-au avut-o nici autorul uman, nici Autorul divin?

Mesajul Psalmului 146 este că trebuie să ne punem încrederea nu în conducători umani, ci în Dumnezeu. Roagă-i pe Martori să citească şi alte versete din Psalmul 146 pentru a înţelege contextul: Dumnezeu trebuie lăudat (vers. 1, 2), Dumnezeu este ajutorul care dă o nădejde sigură (vers. 5), Dumnezeu a creat cerurile şi pământul (vers. 6), El face dreptate celor asupriţi, vindecă pe bolnavi, îngrijeşte de cei sărmani şi este împărat în veci (vers. 10). Prin contrast, omul nu oferă ajutor real (vers.5), deoarece el însuşi moare şi tot ce intenţionează să facă, moare împreună cu el (vers. 4).

O ilustraţie recentă a mesajului din Psalmul 146 se află în moartea preşedintelui J. F. Kennedy. El a fost un conducător în care mulţi oameni s-au încrezut pentru rezolvarea problemelor lor. Şi totuşi, la moartea lui, "toate gândurile lui au pierit", au plecat cu el, iar planurile şi programele lui s-au prăbuşit. Oamenii care şi-au pus toată încrederea în el au rămas doar cu iluziile. Încrederea lor trebuia pusă în primul rând în Dumnezeu, care oferă o nădejde reală, dreptate, vindecare şi mântuire, în Dumnezeu care rămâne Rege etern. Când citim tot Psalmul 146, este evident că versetul 4 nu neagă existenţa vieţii conştiente după moarte. Martorii au sucit înţelesul acestui verset, scoţându-l din context. Pentru discuţii suplimentare referitoare la condiţia omului mort, vezi Eclesiastul 9:5 Ezechiel 18:4, şi Luca 16:22-28.

Eclesiastul 9:5
"Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, căci şi pomenirea li se uită" (RSV).

Acest verset este folosit frecvent de Martori pentru a argumenta că moartea aduce anihilare, inexistenţă totală Pentru a susţine această idee şi mai convingător, ei au tradus astfel: "Căci cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi m mai sunt conştienţi de nimic...” (NWT). Desigur că acest verset scos din context şi declarat ca autoritate în această problemă susţine punctul de vedere al Martorilor. Dar scoaterea acestui pasaj din context poate fi foarte periculoasă. Ca în cazul unui chirurg care a citat unor reporteri un text din Scriptură: "Piele pentru piele, da, omul dă tot ce are pentru viaţa lui”. Acesta este de fapt un citat din Iov 2:4: "Şi Satan a răspuns Domnului şi a zis: ‘Piele pentru piele, da, omul dă tot ce are pentru viaţa lui’. Biblia ne dă perspectiva lui Dumnezeu asupra problemelor în discuţie, dar relatează şi multe lucruri spuse sau făcute de alţii, unele bune şi altele rele. Ea prezintă punctele de vedere umane şi chiar punctul de vedere al diavolului, ca în exemplul de mai sus. Dacă studiem cu atenţie Cântarea Cântărilor, vom descoperi că ea relatează o conversaţie între cel puţin trei persoane care nu sunt identificate clar în text. Se poate spune ceva similar şi despre cartea Eclesiastului?
Cercetătorii Sfintei Scripturi recunosc faptul că această carte este foarte greu de înţeles. Ea prezintă un contrast între două puncte de vedere diferite: cel profan materialist şi cel sacru, spiritual. Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului. În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale... Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: teme-te de Domnul şi păzeşte poruncile lui. Aceasta este datoria oricărui om" (Eclesiastul 12:1-13, KJV).

Dar ce putem spune despre capitolele anterioare? Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic (v. 5), ci şi faptul că "niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare”. Întreabă-i pe Martori dacă ei cred că morţii au dispărut pentru totdeauna. Ei îţi vor răspunde că nu, deoarece cred în învierea morţilor, care vor trăi pe pământ, sub soare. În Eclesiastul 9:2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău" (RSV), o idee contradictorie cu restul Scripturii. Întreabă-i pe Martori dacă ei cred că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare. Îţi vor răspunde că nu.

Este clar că acest pasaj exprimă o concepţie străină de Dumnezeu. Dar care este concepţia lui Dumnezeu? El ştie dacă morţii îşi păstrează sau nu conştiinţa şi acest lucru este arătat în câteva locuri în Biblie:
"Când a rupt El pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina lucrării de mărturie pe care o avuseseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: ‚Până când Doamne, Tu care eşti suveran, sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?’ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi a fraţilor lor care vor fi omorâţi ca şi ei" (Apocalipsa 6:9-11, NWT).

"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Cristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1:23, 24, RSV).

"Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat; fiind în chinuri, în Hades şi-a ridicat ochii...” (Luca 16:22, 23, RSV).
Vezi de asemenea discuţiile asupra Psalmului 37:9, 11, 29; Psalm 146:3, 4 şi Luca 16:22-28.

Isaia 9:6
"Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Prinţul păcii" (KJV).

Martorii nu se îndoiesc că acest verset vorbeşte profetic despre Isus Cristos, identificându-L cu "Dumnezeul cel puternic" (NWT). Dar ei cred că Fiul este doar un dumnezeu între nenumăraţii dumnezei şi numeroşii domni (1 Corinteni 8:5, NWT), aşa cum Satan este numit "dumnezeu al acestui sistem" (2 Corinteni 4:4, NWT). Ei Îl văd pe Isus Cristos ca pe o fiinţă creată, ca pe un înger. După teologia lor, El nu este Dumnezeul Atotputernic Iehova. De fapt Martorii au doi dumnezei, unul mare şi unul mic, un Dumnezeu atotputernic Iehova, şi un dumnezeu tare, Isus Cristos. Totuşi în practică, toată închinarea I se acordă lui Iehova, iar Isus e numit doar "un dumnezeu", făcându-i-se o concesie.

Puteţi începe prin a-i întreba pe Martori dacă ei cred că există doar un Dumnezeu Adevărat. Vor răspunde "da". Întrebaţi-i cine este El, şi ei vor răspunde "Iehova". Apoi citiţi Isaia 9:6 şi întrebaţi-i cine este Dumnezeul Tare - "un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat... (NWT). Ei vor admite că este Isus. Acum întrebaţi-i dacă Isus este un Dumnezeu Adevărat. Ei vor răspunde că Isus este doar "un dumnezeu”. Aici le arătaţi că teologia lor duce la una din două concluzii, fie că Isus este un dumnezeu fals, deoarece au spus că nu este cel Adevărat, fie că sunt doi Dumnezei Adevăraţi. Acum arătaţi-le din Biblie că Dumnezeul Tare şi Dumnezeul Adevărat sunt unul şi acelaşi, adică Isus Cristos cel înviat nu este doar Tare ci şi Atotputernic şi că Dumnezeul Atotputernic Iehova este de asemenea numit Dumnezeu Tare.

Primul pas: roagă-l pe Martor să citească Evrei 1:3 unde este scris că Isus Cristos "ţine toate lucrurile cu Cuvântul Puterii Lui”. Cum poate fi cineva mai atotputernic decât atât? Apoi în Matei 28:18, se arată că Isus are "toată autoritatea" (NWT) sau "toată puterea în cer şi pe pământ" (KJV). Dar acestea reprezintă definiţia cuvântului "atotputernic”. Prin urmare Isus Cristos este atotputernic.

Al doilea pas: întreabă-l pe Martor: Isaia a fost iudeu şi credea într-un singur Dumnezeu - Iehova - cine era pentru el Dumnezeul Tare? Cu siguranţă Iehova. Apoi citeşte Isaia 10:20, 21 în traducerea Turnului de Veghe: "Rămăşiţa lui Israel... se va sprijini pe Iehova, Sfântul lui Israel în adevăr. Doar o rămăşiţă se va reîntoarce, rămăşiţa lui Iacov, la Dumnezeul Tare”. Deci cuvântul inspirat transmis prin Isaia îl numeşte pe Iehova "Dumnezeul Tare”.

În final, roagă-l să deschidă la Ieremia 32:18, traducerea lor unde scrie despre "Dumnezeul Adevărat, Cel Prea înalt, Cel Tare, Iehova al oştirilor fiind numele Lui...” (NWT). Prin urmare Isus e numit Dumnezeu Tare şi Iehova tot Dumnezeu Tare. Deci cine este Isus? Lasă-l pe Martor să ajungă singur la concluzia că Isus este Iehova.

Vezi de asemenea consideraţiile asupra lui Ioan 1:1, 20:28 şi Apocalipsa 1:7, 8.

Isaia 43:10
"Voi sunteţi Martorii Mei" zice Iehova...” (NWT)

Martorii cred că dintre toate confesiunile religioase din lume, doar ei sunt poporul lui Dumnezeu, ales de El ca Martori ai Săi. Lor le place să acuze pe lutherani, menoniţi şi alte denominaţii, că sunt ucenici ai oamenilor cărora le poartă numele - Luther, Menno - pe când ei sunt ucenicii lui Dumnezeu, lui Iehova.

De fapt, ei erau cunoscuţi sub numele de "russeliţi", după Russell, fondatorul organizaţiei, de la apariţia lor în 1870 şi până în anul 1931. Noul nume a fost adoptat oficial la convenţia lor de la Columbus, Ohio, 1931, în principal pentru a-i distinge de alte grupuri care de asemenea urmau învăţăturile lui Russell.

Dar ideea simplistă că Dumnezeu alege pe Martori dintre toţi credincioşii şi-i consideră doar pe ei poporul Său, este tot atât de puerilă ca şi concepţia că orice grup care se intitulează "Biserica lui Cristos" sau "Biserica lui Dumnezeu", este ceea ce implică numele său, excluzând pe toţi ceilalţi.

Isus a arătat că este nevoie de mai mult decât un nume, atunci când a spus: "Nu oricine-Mi zice "Doamne, Doamne" va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri,. În ziua aceea mulţi îmi vor zice: ‚Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? N-am făcut noi minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune: ‚Niciodată nu v-am cunoscut, plecaţi de Mine, voi nelegiuiţilor’” (Matei 7:21-23, RSV).

Căutând să se identifice cu numele ebraic antic al lui Dumnezeu şi nu cu numele lui Isus Cristos, Martorii se descoperă pe ei înşişi ca iudaizatori moderni. Isus a spus: "Veţi fi Martorii mei" (Faptele Apostolilor 1:8, MLB). Apoi ucenicii au fost numiţi "creştini" (Faptele Apostolilor 11:26, KJV).

Ezechiel 18:4
"Iată că toate sufletele sunt ale Mele; după cum sufletul tatălui este al Meu, aşa şi sufletul fiului este al Meu; sufletul care păcătuieşte va muri" (KJV).

"Deci sufletul moare", spun Martorii. "Acest verset dovedeşte că nu există viaţă conştientă după moarte”. Ceea ce nu e de loc aşa. În primul rând, să ne uităm la context. Despre ce vorbeşte autorul aici? Israeliţii murmurau împotriva lui Dumnezeu, citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acrii şi copiilor li s-au sterpezit dinţii" (vers. 2) - ei se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl, cade asupra urmaşilor săi. Versetul 4 este răspunsul lui Dumnezeu: "Cel ce a păcătuit, acela va muri”. Living Bible parafrazează acest text astfel: "Deoarece Eu judec toate sufletele - părinţi şi copii - regula Mea este aceasta: fiecare om va muri pentru păcatele sale”. În text nu se vorbeşte despre condiţia omului mort.

Cuvântul "suflet" are în Scriptură mai multe înţelesuri. Uneori se referă la viaţa unei persoane, alteori la persoana însăşi (ca în Ezechiel 18:4) şi în unele cazuri se referă la partea lăuntrică ce supravieţuieşte morţii omului. Martorii neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului suflet. Ei spun că după moarte, existenţa omului încetează total. Dar multe versete din Biblie îi contrazic: "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12:4, 5 NWT). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum susţin Martorii, ce mai poate fi aruncat în gheenă?

În 2 Corinteni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele său răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (2 Corinteni 5:10, RSV). Dacă Martorii ar avea dreptate, ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă la Domnul?

Cereţi-le Martorilor să citească în biblia lor, Apocalipsa 6:9-11. Acolo se vorbeşte despre "sufletele celor înjunghiaţi" cerând lui Dumnezeu răzbunarea sângelui lor. Este adăugat că "fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei”. Deşi aceste suflete fuseseră ucise, ele sunt descrise ca fiind în prezenţa lui Dumnezeu şi având o conversaţie cu El.

Se pot comenta de asemenea citatele din Psalm 146:3, 4, Eclesiastul 9:5 şi Luca 23:43.

Daniel 10:13, 21; 12:1
"Mihail, una din căpeteniile cele mei de seamă, mi-a venit în ajutor... Mihail, prinţul poporului vostru... În vremea aceea, se va ridica Mihail, marele prinţ ocrotitor al copiilor poporului tău...” (NWT).

Societatea Turnului de Veghe îi învaţă pe membrii săi că Isus Cristos a fost un înger care s-a născut ca om, a murit ca un sacrificiu pentru păcat şi a fost înviat ca înger. Ei se referă la El ca "Isus Cristos, care este arhanghelul Mihail, aşa cum înţelegem din scripturi...” (Turnul de Veghe, 15.02.1979, pag. 31). Spune Biblia cu adevărat aşa ceva? Nu cumva liderii societăţii vor ei ca Biblia să spună acest lucru?

Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu îl menţionează pe Mihail de cinci ori - ca "una din căpeteniile cele mai de seamă (Daniel 10:13, NWT), prinţul poporului nostru (Daniel 10:21, NWT), marele prinţ, ocrotitorul copiilor poporului tău (Daniel 12:1, NWT), arhanghelul... care s-a luptat cu diavolul pentru trupul lui Moise, dar nu a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară... (Iuda 9, NWT) şi a participat la un conflict ceresc: Mihail şi îngerii săi s-au luptat cu balaurul" (Apocalipsa 12:7). Care din aceste versete afirmă că Mihail este Isus Cristos? Nici unul! Pentru a înţelege că Mihail este Isus Cristos, trebuie să citeşti Scriptura ghidat de învăţăturile Turnului de Veghe.

Societatea aduce ca argument şi versetul din 1 Tesaloniceni 4:16: "Domnul Însuşi va coborî din cer cu strigătul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu!" (NWT). Dacă folosirea vocii unui arhanghel Îl transformă pe Domnul în arhanghel, atunci folosirea trâmbiţei lui Dumnezeu Îl transformă pe Isus în Dumnezeu. Liderii societăţii ne indică să ne uităm doar la prima parte a versetului.

Ne învaţă Biblia în alte pasaje că Isus Cristos este doar un înger? Dimpotrivă, întreg capitolul 1 al epistolei către evrei a fost scris pentru a arăta superioritatea Fiului lui Dumnezeu faţă de îngeri. Versetele pun în contact pe îngeri cu "Fiul Său, pe care l-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut întreg universul... ajungând cu mult mai sus decât îngerii, deoarece a moştenit un nume mult mai minunat decât al lor. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: Tu eşti Fiul meu, astăzi te-am născut’? Şi când aduce iarăşi în lume pe cel dintâi născut, zice: ‘Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!’ Şi despre îngeri zice: ‘Din vânturi face îngeri ai Lui şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui.’ Pe când Fiului I-a zis: "Scaunul tău de domnie, Dumnezeule, este în veci... Şi iarăşi: ‘La început Tu, Doamne, ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale’ (Evrei 1:2-8, 10, New KJV).

Fiul este "reflectarea slavei Tatălui" şi "reprezentarea exactă a fiinţei Lui şi El ţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui" (NWT), ceea ce nici un înger nu poate face, nici chiar în traducerea Turnului de Veghe. Mai mult, îngerii buni refuză să primească închinarea oamenilor. Când apostolul Ioan cade la picioarele îngerului ca să i se închine, îngerul îl mustră zicând: "Fereşte-te! Să nu faci asta!... Lui Dumnezeu să te închini!" (Apocalipsa 22:8, 9, NWT). "Dar porunca Tatălui în ceea ce priveşte Fiul, este ca toţi îngerii să I se închine Lui" (Evrei 1:6, NWT, ediţia 1961). În ediţiile ulterioare, organizaţia a schimbat cuvântul “închinare" cu "supunere" în textul din Evrei 1:6. Totuşi, indiferent cum este tradus, acelaşi cuvânt grecesc se găseşte în Apocalipsa 22:8,9 cât şi Evrei 1:6 - proskuneo - închinare sau supunere. Acest "proskuneo" refuzată de îngeri şi datorată numai lui Dumnezeu, este aceeaşi "proskuneo" ce trebuie dată Fiului. Deci Fiul nu poate fi un înger, ci trebuie să fie Dumnezeu.

Martorii care părăsesc organizaţia lor şi devin creştini, îşi dau seama curând că Isus nu este un înger. Această înţelegere este importantă, pentru ca ei "să-L onoreze pe Fiul tot aşa cum Îl onorează pe Tatăl" (Ioan 5:23, NWT).

Vezi de asemenea şi următoarele texte: Isaia 9:6, Ioan 1:1; 20:28, Coloseni 1:15, Apocalipsa 1:7, 8 şi 3:14.