Când a fost ultima oară când ai stat de vorbă cu al tău copil? Când a fost ultima oară când l-ai îmbrăţişat şi i-ai spus că îl iubeşti.? De ce îţi scriu acum? Îţi scriu pentru că zilele acestea mulţi tineri mi-au scris şi ei la rândul lor că au probleme cu părinţii. Că se simt neînţeleşi. Tragedie, lacrimi, depresii…se simt neiubiţi. Tu ce faci? Unde eşti când fata ta, băiatul tău suferă? De ce ai blocat acea relaţie dintre tine şi el, şi ai lăsat-o doar la nivelul superior-inferior? M-a durut enorm inima când mi-a zis azi o tânără că ”mă gândesc că părinţii mei nu ţin la mine. Tot ce vor e să mă mărit şi să scape de mine”. Da, părinţii tinerei în cauză sunt creştini. Un alt tânăr mi-a spus că ”părinţii mei abia aşteaptă să mă duc la casa mea. Nu comunicăm deloc şi tot îmi repetă că sunt o povară.” Cum s-a ajuns aici? De ce? Ce i-a făcut pe tineri să spună că ”simt că mor. Nu mai pot. De un an tot ţin în mine. Cred că intru iarăşi în depresie.” Ştiu, nu poţi citi aceste lucruri decât cu lacrimi în ochi. Mai dureros este că astăzi, o tânără necreştină mi-a spus că relaţia cu mama ei este deosebită. Că sunt cele mai bune prietene. Atunci unde greşesc părinţii creştini? Unde greşesc ,pentru că, să fim realişti, tot mai mulţi tineri se îndepărtează. Mulţumesc Domnului pentru părinţii mei extraodinari care au fost deschişi spre comunicare… Dar…ce se întâmplă cu ceilalţi tineri? Cine greşesc? Ei sau părinţii?
Dragi părinţi, în numele tuturor tinerilor care nu au curajul să vină să vă spună, ...
Citeste mai departe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu