Batranelul

Aplecat spre toamna vieţii,

Omul stă şi se întreabă:

„-Unde-s anii tinereţii?

Viaţa trece aşa degrabă!”

Când piciorul abia păşeşte

Pe cărarea de altădată

Şi totul încetineşte,

Mâna sfântă îi arată:

„-Câte ai strâns, cui vor rămâne?

După câte ai alergat,

Alte inime hapsâne

Aduna-vor ce ai lăsat!

Dragoste şi bucurie,

Nu avut-ai pe pământ.

Poţi să spui la toţi, să ştie

C-a fost – goană după vânt!

În palma toamnei ruginiul

În inimă îţi creşte.

Priveşti plângând acum pustiul

Ce-l simţi cum se lăţeşte.

Ţi-e inima bolnavă

Şi sufletul mâhnit.

Te simţi ca o epavă,

În pumni, nu ai nimic.

Doar marea de durere

A unei vieţi pierdute,

Lipsit de mângăierea

Celor agonisite.

Pe banca de la casă,

Te aşezi cu greu acum.

Vezi toate cum te lasă...

N-ai nici un prieten bun.

Pierdutu-s-au cu anii

Cei dragi ai tăi şi ei.

Au ruginit castanii

Din viaţă ce-ţi mai vrei?

Pe banca şubrezită stă omu îndurerat.

Picuri reci de ploaie pe pleoape se ivesc.

El, mâinile-şi frământă, iată s-a înserat!

Spre cer ridică ochii, dar ochii se răcesc.

O voce, parcă aude în legănat de plopi,

Dar poate-i o părere, zadarnic este tot...

Iar vocea-i stăruieşte răzbind chiar printre stropi

Tresare omul nostru, cutremurat pe loc.

Va fi un vis şăgalnic

Cea voce care-i spune

C-un glas atât de tainic:

„- Trudiţi, veniţi la mine!

Sărmani împovăraţi

Pe toţi eu vă aştept

Odihnă să luaţi

Primiţi ce-i înţelept!”

Dar oare ce-i cu vocea

Şi cine îmi vorbeşte?

„-Eu dăruiesc – Iertarea !

Isus e sfântul rege!”

- Vai mie, păcătosul,

Un glas aşa de dulce?

Dar ce e cu trecutul?

Păcatu-i ca un munte!

Şi Tu îmi spui :”- Iertare

Eu ţie îţi dăruiesc!”

Au! Inima mă doare,

Toate mă copleşesc.

Să-mi ierţi acum păcatul,

Cel făptuit o viaţă?

Iertat o, eu sărmanul

Tu-mi dai acum speranţă?

Şi vrei ca viaţa-mi pală,

Prin sângele-Ţi s-o speli?

O, clipa să nu moară!

Eterne primăveri.

Isus, Tu domnul rege

Pe mine mă iubeşti?

Eu, nu pot înţelege

În mine ce găseşti?

Trăit-am pentru mine.

Eu, n-am nimic a-ţi da.

Plâns doar şi suspine...

Primeşte-mi inima!

Sunt un bătrân, şi încă

Isus Tu mă iubeşti ?

Ce dragoste adâncă

Vrei azi să îmi areţi?

Îţi mulţumesc!De-acuma

Eu, pot s-adorm plăcut.

Deşi se duce huma

Trăiesc alt început!

Alina T.