Stam umbrit de griji si truda,
Cand privirea mi-era-n jos;
Suferinta cand m-ardea,
Ce-as fi fost fara Hristos?
Cand privesc la cei din juru-mi
Cum se zbat fara-ncetare,
Hoinarind mereu pe drumuri
Sunt mereu in cautare.
Mi-amintesc o zi frumoasa
Cand pe Domnul am auzit
Ma chema sa vin acasa,
Cata dragoste am simtit!
Ascultand de vocea-i blanda
Toate-n viata s-au schimbat
Un indemn la pocainta,
Asta m-a eliberat.
Stam umil in camaruta,
Fara sa mai sper nimic;
Cand o raza de lumina
Am zarit, m-a invaluit.
Parca totul incepuse,
Intr-o clipa s-aiba sens;
Luminat de Domnul Isus,
Prin Cuvant am inteles.
Cand citeam Scriptura sfanta,
Mintea mi se lumina,
Si-orice umbra-aveam in minte;
Domnul o indeparta.
Ma plecam in rugaciune,
Si-i spuneam Lui toata vina;
Si simteam puterea-I mare,
Viata intreaga mi-o schimba.
Tu care asculti acuma;
De iubirea Lui Hristos,
Care mi-a adus Lumina,
Mie, cel mai pacatos.
Azi ridica-ti sus privirea;
Domnul vrea sa-ti dea iertare.
E Lumina care-o cauti;
Nu gasesti alta mai Mare!
----
de Corneliu Nita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu