marți, 27 ianuarie 2009

Credinta in contrast cu Nadejdea.
Pastor Anita Oyakhilome
Şi credinţa este o încredere neclintita în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare (dovada), despre lucrurile care nu se vad (Evrei 11:1).
Biblia spune ca “credinţa este o încredere neclintita în lucrurile nădăjduite” şi aici sta diferenta între credinţa şi nadejde. Credinţa are substanta şi este dovada ca ceea ce nadajduiesti a devenit deja al tău, dar nadejdea nu are nici o substanta! Nadejdea se bazeaza pe viitor, dar credinţa este acum. Nadejdea (speranta) se uita ca peste un zid, la ceva ce tu doresti, rugandu-se ca într-o zi, acel lucru sa devîna al tău. Dar credinţa sare zidul şi apuca acel lucru, Său aduna înformaţiile necesare ca între în Stăpanirea acelui lucru chiar dacă este la distanta. Deci, în timp ce nadejdea spune: “Voi avea acel lucru”, credinţa spune: “Il am acum”! Biblia nu a spus niciodata ca cel neprihanit va trai prin nadejde (speranta), ci prin credinţa (Evrei 10:38). Credinţa este dovada realitatilor nevazute; din punctul de vedere al credinţei stim ca orice ai sperat este deja al tău acum, asadar te porti ca şi cum ai primit acel lucru. Acum, cand zic “sa te porti” nu vreau sa zic sa pretînzi ca ai primit acel lucru sau sa încerci sa te porti ca şi cum l-ai primit, ca în felul acesta sa il primesti. Nu. Te porti ca şi cum ai primit deoarece în spirit stii ca ai primit! Dar cel care spera, nu întelege lucrul acesta. El înca asteapta şi se mai roaga sa primeasca. El înca se bazeaza pe Dumnezeu sa lupte acolo unde trebuie sa se lupte el fara sa realizeze ca Dumnezeu a facut tot ce era necesar sa ne conduca în viata de glorie. Dar omul care este în credinţa spune: “Doamne iti mulţumesc; ai pregatit toate lucrurile pentru mine şi mi-ai dat tot ce priveste viata şi evlavia. Cer orice bînecuvantare care imi apartine de drept, din Cuvantul Tău, în Numele lui Isus”. În timp ce speranta pune toate lucrurile pe clipa înaltarii la cer, credinţa este în clipele de acum; credinţa este pentru astăzi! Credinţa poseda acum. Credinţa este cea care te catapulteaza în mostenirea ta în Hristos, nu speranta. Ca tu sa domnesti ca un imparat ce esti, speranta ta trebuie sa fie convertita în credinţa, acceptand ce a spus Dumnezeu despre tine şi vorbînd aceleaşi lucruri în acord cu El, îndiferent de circumstanţele contrare.
Rugăciune
Draga Tata, iti mulţumesc pentru Speranta în Hristos! Deasemenea iti mulţumesc ca m-ai învatat astăzi diferenta dintre Speranta şi Credinţa! Acum stiu cum sa imi activez credinţa, şi sa o fac sa lucreze tot timpul. Prin credinţa, iau în stăpanire mostenirea mea care mi-a dat-o Dumnezeu, şi declar ca realitatile mele vitale de drept, şi privilegiile mele ca o faptura noua în Isus Hristos, sunt posesia mea în momentele acestea! în Numele lui Isus. Amin.

duminică, 25 ianuarie 2009

Ziua de ieri s-a dus!...

Ziua de ieri s-a dus!...
Ca si credinciosi autentici ai Domnului Nostru ISUS, noi nu mai traim din trecut, noi avem o Nadejde Vie, care nu tine de trecut, ci doar de prezent si viitor!
Poate ca vezi multi crestini in jurul tau care traiesc din amintiri de genul:"...Ce minunat a lucrat Dumnezeu in trecut cu mine!.... : Ce credincios eram eu candva!... s.a.
De multe ori si noi cadem in capcana aceasta a autocompatimirii, ne plangem de mila ca nu mai suntem cum am fost, sau ne magulim ca in primii nostri ani de credinta eram "in dragostea dintai." Ne lasam mintiti de ganduri ca acestea ,si speram ca intr-o zi o sa cada ceva din cer peste noi,si atunci ne vom trezi spiritual ....nimic mai fals!....
Crestinul adevarat merge din puterte in putere! El nu se uita inapoi, ci doar inainte, spre Capetenia lui! Care e politica Celui Rau? Sa ne faca sa ne plangem de mila, sa ne inmuiem spiritual, sa nu mai aducem roade, sa ne uitam in urma, precum Sara catre cetatea Sodomei! Ascultam nu demult o cantare: "Trezeste Doamne Romania, si incepe cu noi". Vrem TREZIRE? Nu o vom avea daca stam nepasatori... in fata calculatorului, ore in sir, ...in fata televizorului, sau in alte activitati, care ne ocupa tot timpul! Domnul Isus ne-a spus: "Religiunea adevarata este sa cercetati pe vaduve si pe orfani." Vedem pe strada oameni care striga dupa ajutor si trecem pe langa, vedem oameni deznadajduiti in biserica, si nu-i intrebam nimic. Ne este din ce in ce mai greu sa ne rugam, si vrem mai multe predici si cantare. Am devenit doar consumatori si am uitat ca trebuie sa mai si dam. Citim multe, ne documentam, dar cand vine vorba sa spunem si altora ce am invatat, avem retineri, ne temem ca nu vom fi intelesi!... E trist ce se intampla astazi cu noi, si cine ne-ar mai putea schimba, decat singur Dumnezeu!?!!
Imi place mult ce scrie pe coperta din spate, a cartii Sudhu Sundar Singh ,scrisa de Alice Van Berchem! Sunt cuvintele unui mare lucrator al Domnului:
"Pe malurile Iordanului,am privit apa proaspata si dulce care se revarsa continuu in Marea Moarta, si care ramane moarta pentru ca ea opreste aceasta apa vie, fara sa-i dea drumul mai departe. Acelasi lucru se intampla si cu bisericile moarte, cu crestinii morti, pentru ca ei pastreaza pentru ei apa vie pe care o da Isus. Nu fiti asemenea Marii Moarte! Faceti parte si altora de binecuvantarile pe care le-ati primit! Intrebuintati darurile voastre, invatatura voastra, serviciului pentru Cristos! Atunci veti primi binecuvantari totdeauna mai mari. Eu am facut experienta ca ,daca am lucrat ceva pentru Cristos,am primit in schimb de o mie de ori mai mult. Fiti gata sa lucrati pentru Mantuitorul vostru si sa ajutati pe aproapele vostru!"
Traieste, iubeste, si actioneaza astazi! E TIMPUL TAU Pentru Slujire! Domnul sa te binecuvinteze!

marți, 13 ianuarie 2009

"Pe cine am eu, Doamne, in cer ori pe pamant?!!...."

vineri, 9 ianuarie 2009

"Intariti-va si lucrati, si Domnul sa fie cu cel ce va face binele!" {2 Cronici 19:11}

marți, 6 ianuarie 2009

"Imi ridic ochii spre munti. De unde imi va veni ajutorul? Ajutorul vine de la Domnul,
care a facut cerurile si pamantul. Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul. Cel ce te pazeste, nu va dormita.Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel! " /"Domnul te va pazi de orice rau,iti va pazi sufletul. Te va pazi la plecare si la venire,de acum si pana in veac !." Psalmul 121/1-4,7-8;
" Tot ce- i trebuie raului ca sa reuseasca este ca oamenii buni sa nu faca nimic!..." (anonim)

duminică, 4 ianuarie 2009

ROCK SAU WORSHIP?
Intr-o lume in care incertitudinea isi face tot mai mult loc, si diversitatea de idei si de stiluri muzicale e tot mai mare , commenturi peste commenturi, idei peste idei ,pro sau contra , ma vad si eu nevoit sa clarific un subiect care e de mare actualitate ,si sper ,cu ajutorul lui Dumnezeu sa clarificam inpreuna si sa intelegem adevarata insemnatate a muzicii care-L lauda pe Dumnezeu,si sa facem o distinctie clara in acest caz.
Multi asa- zisi"crestini" incearca sa atace pe cat posibil muzica care nu se potriveste, cu ce ei "au primit". Se fac multe comentarii pe aceasta tema,"-cum poti sa -i canti lui Dumnezeu ,pe asemenea stiluri,pe asemenea ritmuri?" Oare Dumnezeu primeste o asemenea inchinare?... Cum sa bati din palme ,daca in biserici trebuie sa domneasca linistea? .......
La toate aceste intrebari am un singur raspuns :Psalmul 150 ! :
// Sper ca intr-o buna zi crestinii nostri dragi sa inteleaga ca Dumnezeu lucreaza prin mult mai multe moduri decat credem noi ,si, daca acum vedem mari treziri spirituale in toata lumea,in biserici ca Hillsong,biserici care numara peste 5000 de mebri,si in care se canta worship,si se bate din palme ,asta inseamna ca Dumnezeu e Acela care face face toate lucrurile posibile! Dumnezeu lucreaza in toate timpurile ! A lucrat cu generatia de ieri, lucreaza cu generatia de azi cu mare putere, si va fi si cu cea de maine! Totul e sa ne deschidem inima pentru Lucrarea Lui si sa -l lasam pe El sa lucreze cu Putere!

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Tinuta femeii in adunare...
Atunci când alpinistul Mallory a fost întrebat de ce trebuie cucerit Everestul, a răspuns: „Pentru că există!” Cred că acesta este un răspuns bun şi pentru cei care se întreabă de ce este nevoie să avem o carte cu un subiect atât de sensibil în zilele noastre – dragii mei, pur şi simplu pentru că acesta există! Stimaţi cititori, ştiu la fel de bine ca dumneavoastră că în România, acum, la începutul secolului al XXI-lea, să vorbeşti despre coafura, bijuteriile, hainele, învelitoarea, diakonia sau mântuirea femeii este la fel de riscant ca aventura escaladării unui munte foarte înalt. De aceea, recunosc că la început de drum mă simt ca un alpinist care, cu mâna streaşină la frunte, se uită în sus către vârful muntelui pe care urmează să-l urce. Celor care vă veţi încumeta să vă aventuraţi împreună cu mine, nu vă ascund că ascensiunea va fi grea. Pasurile puţin accesibile, pereţii abrupţi de stâncă şi hăurile prăpăstiilor sunt doar câteva din pericolele care ne vor pândi în orice moment. Ştiu că, privindu-l de jos, traseul pare aproape impracticabil, dar urcuşul pe care vi-l propun nu este pentru prudenţi sau fricoşi, ci pentru cei care, plini de curaj şi credinţă, sunt gata să înfrunte acest munte teologic care este ţinuta interioară şi exterioară a femeii credincioase. Necesitatea acestui demers temerar vine din lipsa de reverenţă a unora, din absurditatea altora, din confuziile găzduite în mintea unora şi altora, din discordia generată de nevalorificarea Scripturii şi din stângăcia multor păstori de a îndrepta lucrurile. Am pornit în această cercetare motivat de faptul că este o trebuinţă reală a vremurilor noastre. Am încredinţarea că peste ani, principiile enunţate aici vor fi general acceptate, dar deocamdată, în colţul nostru de lume sunt puţin înţelese şi de aceea atât de mult disputate. Chiar în zilele în care am început să lucrez la redactarea manuscrisului am întâlnit alte câteva persoane care s-au alăturat celor care tratează cu furie subiectul ţinutei femeii. E uşor să fii libertinist sau legalist şi e cu mult mai greu să fii gata să-ţi pui prejudecăţile în cumpăna Scripturii. Vreau să afirm de la început, cu tărie, că volumul de faţă nu este un demers nici în favoarea, nici în defavoarea baticului, bijuteriilor etc. Fără a avea pretenţii de infailibilitate, am scris aceste rânduri preocupat de un singur lucru: biblicitatea. Eroul viu al cărţii este Adevărul, pentru că doar Adevărul ne poate face liberi! Nu-mi fac iluzia că îi voi convinge în toate lucrurile pe toţi cititorii mei, dar scriu dezinteresat în ceea ce priveşte persoana mea. Ceea ce mă interesează este să-I aduc cinste Bunului Dumnezeu şi binecuvântare celor care sunt gata să-şi depăşească preconcepţiile. Mă rog Domnului ca nimeni să nu citească această carte cu dorinţa de a-şi găsi argumente care să-i susţină ideologia rebelă sau conformistă, ci cu sinceritatea de a distinge vocea lui Dumnezeu. Ştim bine că teologie înseamnă şi confruntare de idei, iar dacă lucrarea de faţă va fi în măsură să îi determine pe unii măcar să înceapă a gândi, dacă nu să le schimbe opiniile, atunci mare parte din scopul acestei cărţi va fi atins şi slăvit să fie Domnul! Drumul va fi anevoios, de aceea am organizat această călătorie în trei paliere de ascensiune: evaluare tematică, comentariu biblic şi concluzii. Parcurgând fiecare din cele trei secţiuni ale cărţii vei descoperi ce privilegiu este să urci privind nu la tine, nici la chibiţii de pe margine, ci la Dumnezeu. Când eşti la poalele muntelui este foarte greu să-i vezi înălţimea, dar cei care se vor încumenta să ia muntele acesta în piept vor beneficia de aerul tare de acolo de sus. Numai cutezătorii se vor bucura să vadă privelişti aparte, de care cei care stau în vale nu vor avea parte niciodată. Aşa că, legaţi în coardă, în mâini şi chiar în unghii dacă va fi nevoie, haideţi cu ajutorul Celui Preaînalt să urcăm! Important este să deschidem noi cărări către simplitate! Important este să fim mai sus decât suntem acum în ceea ce priveşte modestia, bunul gust şi evlavia! Important este să ajungem puţin mai aproape de cer!