marți, 1 martie 2011

Saltul cu paraşuta

-„Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuveni­tă a murit pentru cei nelegiuiţi.” Romani 5.6-

În aprilie 1987 s-au întâlnit 420 paraşutişti în Arizona. Urmau să execute o serie de să­rituri. Când patru sportivi au sărit de la înălţimea de 2700 m, Debbi Williams, unul dintre ei, s-a lovit de rucsacul colegului său şi a pornit în jos inconştient cu paraşuta închisă.

Gregory Robertson, formatorul grupei, plutea la o înălţime de 12 m peste ceilalţi paraşutişti. Cu o expe­rienţă de peste 1700 sărituri, a recunoscut rapid si­tuaţia şi s-a străduit să-l ajungă la timp pe Debbi. Avea la dispoziţie doar câteva secunde. Cu braţele şi picioa­rele strânse se aruncă în jos şi îl ajunse pe Debbi cu o viteză de 300 km/h la o înălţime de 1000 m. Îl întoar­se pe Debbi, încât reuşi să-i deschidă paraşuta aces­tuia la înălţimea de 600 m, apoi pe a sa. Alunecă mai departe spre pământ. Debbi, încă inconştient, ateriza pe spate. Deşi nu scăpă fără răni, Gregory i-a salvat totuşi viaţa.

Neputinţa lui Debbi de a se ajuta este o imagine po­trivită pentru incapacitatea omului de a se salva el în­suşi. Dar tocmai în această stare de neajutorare s-a arătat dragostea lui Dumnezeu prin faptul că L-a dat pe Fiul Său pentru noi în moarte, pentru a ne salva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu