Matei 3:11
Ioan Botezătorul a zis: "El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc" (NKJV).
În cartea "Poţi trăi veşnic în paradisul terestru", scoasă de Societatea Turnului de Veghe în anul 1982, p. 40, se spune: "Ioan Botezătorul a spus că Isus va boteza cu duh sfânt, pe când el, Ioan, boteza cu apă. Deci în acelaşi fel în care apa nu este o persoană, nici duhul sfânt nu este o persoană" (Matei 3:11).
Ce şanse de adevăr poate avea acest argument împotriva personalităţii Duhului Sfânt? Nici una! Deoarece acelaşi argument al botezului s-ar putea folosi împotriva personalităţii lui Isus Cristos, care în mod evident a păşit pe pământ ca persoană. În Romani 6:3 este scris: "Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Sa?" (RSV). Argumentarea paralelă ar fi: "Deci în acelaşi mod în care moartea nu este o persoană, nici Isus Cristos nu este o persoană”. Iar Galateni 3:27 spune: "Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos" (New International Version). Aici ar trebui concis: "Deoarece oamenii pot fi botezaţi în Cristos şi îmbrăcaţi în Cristos, El nu poate fi deci o persoană”. Deoarece toate aceste comparaţii nu neagă de fapt personalitatea lui Isus, nici argumentul botezului nu poate nega personalitatea Duhului Sfânt.
Vezi discuţia asupra "turnării" şi "umplerii" cu Duhul Sfânt în Faptele Apostolilor 2:4. Pentru dovezi suplimentare în ceea ce priveşte personalitatea şi divinitatea Duhului Sfânt, vezi Ioan 16:13, Faptele Apostolilor 5:3, 4, Romani 8:26, 27 şi 1 Corinteni 6:19.
Matei 6:9
"Trebuie să vă rugaţi aşa: Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău...” (NWT).
Martorii atrag atenţia că numele lui Dumnezeu trebuie sfinţit şi deci trebuie folosit numele lui Iehova
dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie auzite de Dumnezeu. Oare asta a vrut Isus să ne înveţe? Şi-a început El rugăciunile Sale cu "Iehova Dumnezeule", aşa cum fac Martorii? Nici vorbă! Isus i-a învăţat pe ucenici să se roage "Tatăl nostru" şi nu "Iehova Dumnezeule”. El a zis: "Să vă rugaţi aşa: ‚Tatăl nostru...’. El a arătat că numele lui Dumnezeu trebuie sfinţit, adică trebuie tratat ca sacru sau sfânt, dar şi în alte rugăciuni ale Sale înregistrate în Biblie El se adresează cu "Tată, Îţi mulţumesc... (Ioan 11:41, NWT), "Ava, Tată, toate lucrurile sunt posibile pentru Tine...” (Marcu 14:36, NWT), "Tată, a sosit ceasul... (Ioan 17:1, NWT). Martorii pot obiecta: "Isus a avut o relaţie intimă cu Dumnezeu, de aceea nu a folosit apelativul Iehova”. Trebuie să recunoaştem că acest lucru este adevărat, dar în acelaşi timp, Isus dorea să-i aducă pe toţi ucenicii Săi la o relaţie intimă, specială cu Dumnezeu. "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" a spus Isus (Ioan 14:6,
NWT). Despre creştinii care vin la Tatăl prin Isus, Biblia spune: "...voi aţi primit un duh de înfiere prin care strigăm ‘Ava’, adică Tată. Însuşi Duhul adevereşte cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu" (Romani 8:15, 16, NKJV).
Matei 14:6-10
"Dar când se sărbătorea ziua naşterii lui Irod... el a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă" (RSV).
Acest verset este citat adesea în legătură cu interzicerea sărbătoririi zilelor de naştere de către Martori. Vezi discuţia asupra Geneza 40:20-22.
Matei 24:3, 4
"El a şezut jos pe Muntele Măslinilor şi ucenicii au venit la El, la o parte şi I-au zis: "Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acesta?" Iar Isus le-a răspuns: "Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva" (NKJV).
Din nefericire, cineva i-a înşelat deja pe Martori, iar noi trebuie să fim atenţi ca ei să nu ne înşele pe noi. Organizaţia lor înlocuieşte "venirea" cu "prezenţa" în traducerea lor, pentru a susţine că Isus S-a reîntors invizibil în anul 1914 şi este de faţă de atunci încoace. Dar ce face El de atunci încoace? Desigur, conduce organizaţia Turnului de Veghe!
În acelaşi context, Isus avertizează chiar împotriva acestei înşelări: "Vor apare mulţi profeţi mincinoşi şi vor înşela pe mulţi... Atunci dacă vă va spune cineva: "Iată, Cristosul este aici sau acolo" să nu-l credeţi. Căci vor apare profeţi mincinoşi care vor face semne şi minuni mari în aşa măsură încât să înşele, dacă vă fi posibil şi pe cei aleşi. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci dacă vă vor zice: "Iată-L în pustie" să nu vă duceţi acolo, sau "Iată-L în odăiţe ascunse", să nu-l credeţi" (v. 11, 23-26, NKJV).
De fapt, liderii organizaţiei pretind că Cristos se află în "odăiţele ascunse" ale organizaţiei lor. Trebuie să vii la ei pentru a primi instrucţiuni de la El. Din fericire, există totuşi multe dovezi care-l pot ajuta pe Martor să iasă din această înşelăciune. În primul rând, este dovada "falsului profet": Societatea Turnului de Veghe a făcut de-a lungul istoriei sale multe profeţii neîmplinite (vezi discuţia asupra Deuteronom 18:20-22 în legătură cu profeţiile referitoare la anii 1914, 1925 şi 1975). În al doilea rând este dovada schimbării datelor. Timp de 50 ani le-a spus oamenilor că Isus se reîntoarce invizibil în 1874, apoi s-au răzgândit: Isus s-a reîntors invizibil în anul 1914. Când revista organizaţiei şi-a făcut apariţia în anul 1879, era intitulată Turnul de Veghe al Sionului şi Vestitorul Prezenţei lui Cristos. Cinzeci de ani mai târziu, în cartea "Profeţii" a lui J. F. Rutherford, această "prezenţă" încă mai era susţinută: "Dovada biblică ne arată că a doua prezenţă a Domnului Isus Cristos a început în 1874" (pag. 65). Acum Societatea susţine că El s-a reîntors în anul 1914. Deci ei admit că au fost falşi vestitori timp de aproape 50 ani.
Având pretenţia că Cristos este prezent în mod invizibil şi conduce prin ei, liderii organizaţiei le spun discipolilor lor: “În primul secol, organizaţia creştină era condusă din Ierusalim (Faptele Apostolilor 15:1, 2). Acum conducerea se face din Brooklin, New York" (Turnul de Veghe, 1.12.1982, p. 23). Având în vedere dovezile existente, cum poate avea cineva încredere în aceşti lideri? Iată ce răspunde Scriptura: "Dacă un profet vorbeşte în numele Domnului şi ceea ce spune el nu se adevereşte, atunci el nu a transmis mesajul Domnului. Acel profet a vorbit în numele său şi nu trebuie să vă temeţi de el" (Deuteronom 18:22).
Vezi de asemenea discuţiile asupra Exod 3:15, Deuteronom 18:20-22, Isaia 43:10, Matei 24:14 şi Matei 24:45.
Matei 24:14
"Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi predicată pe tot pământul locuit pentru a fi o mărturie pentru toate neamurile şi apoi va veni sfârşitul" (NWT).
Acest verset este unul din favoritele Martorilor. Ei scot din el multe idei care nu sunt de fapt acolo. Ei spun că Isus s-a reîntors invizibil în 1914 şi a "stabilit" Împărăţia lui Dumnezeu în cer, având ca agenţie vizibilă pe pământ Societatea Turnului de Veghe. De aceea, pentru a primi viaţa veşnică, oamenii trebuie să intre în organizaţia lor (Turnul de Veghe, 15.11.1981, p. 21).
Atunci când Martorii predică "Evanghelia Împărăţiei", ei de fapt predică doctrina lor, a revenirii invizibile a lui Cristos în 1914. Ei recunosc că "Evanghelia" lor este diferită de Evanghelia vestită de creştini de-a lungul veacurilor şi cred că acest lucru e minunat: "...Mărturia Martorilor lui Iehova despre Împărăţie este mult diferită de ceea ce misionarii creştinătăţii au publicat înainte şi după 1914. În ce sens diferită? Ceea ce Martorii au predicat în toată lumea începând din 1918 este ceva unic... vestea bună despre Împărăţia mesianică înfiinţată în ceruri în 1914...” (Turnul de Veghe, 1.10.1980, p. 28, 29). Dar Biblia avertizează clar împotriva propovăduirii unei alte Evanghelii: "Totuşi, chiar dacă un înger din cer v-ar predica o altă Evanghelie diferită de cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema. După cum am mai spus, spun acum din nou: oricine v-ar propovădui o Evanghelie diferită de cea pe care a-ţi primit-o, să fie anatema" (Galateni 1:8, 9 NWT).
Întreabă-l pe Martor: I-a învăţat apostolul Pavel pe ucenicii din Galatia că în anul 1914 Cristos se va întoarce în mod invizibil şi va stabili o organizaţie vizibilă cu cartierul general în Brooklin, New York? Dacă nu, atunci liderii lor vestesc o Evanghelie diferită de cea primită de galateni, ceea ce îi pune sub blestemul lui Dumnezeu.
Vezi de asemenea discuţiile din Deuteronom 18:20-22, Matei 24:3 şi Matei 24:34.
Matei 24:34
"Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor împlini aceste lucruri" (NKJV).
Care generaţie? Subiectul este controversat între creştini, dar nu între Martori, deoarece organizaţia lor le-a spus că "dovezile arată că generaţia din 1914 este aceea la care se referă Isus. Deci această generaţie nu va trece până nu se vor împlini toate aceste lucruri, inclusiv apocalipsa (Turnul de Veghe, 15.2.1986, p. 5). De mult timp, fiecare număr al revistei Deşteptarea are pe pagina 2 această afirmaţie de scop: "Cel mai important lucru realizat de această revistă este întărirea încrederii în promisiunea Creatorului de a instaura Noua Ordine Paşnică înainte ca să treacă generaţia care a văzut evenimentele din 1914”. Numărul din 8 octombrie 1968, defineşte şi mai precis această generaţie: "Isus se referea în mod evident la cei care erau suficient de maturi pentru a mărturisi despre ceea ce s-a întâmplat", sugerând că erau tineri de 15 ani (pag. 13). În altă parte, ei sugerează că această generaţie nu se referă la bebeluşii născuţi în timpul primului război mondial (Turnul de Veghe, 1.10.1978, Pag. 81).
Anii treceau şi tinerii de 15 ani în 1914 aveau 25 în 1924, 35 în 1934 şi 85 în 1984, ceea ce însemna că "generaţia care nu va trece", aproape a dispărut pe la mijlocul anilor ‘80. În loc să schimbe profeţia, Martorii au încercat să "tragă de timp”. În loc de tinerii de 15 ani care să poată mărturisi despre ceea ce s-a întâmplat în 1914, ei au precizat că era vorba de "cei născuţi în jurul datei", exact bebeluşii pe care-i excludeau mai înainte, spunând: "Dacă Isus a folosit "generaţie" în acest sens şi o aplicăm la anul 1914, atunci copii născuţi în aceea generaţie, sunt acum de 70 ani sau mai în vârstă" (Turnul de Veghe, 15.05.1984, p. 5).
Creştinii autentici se roagă fierbinte ca Domnul să revină. Noi aşteptăm venirea Sa. Dar profeţii falşi sunt aceia de care Domnul ne-a spus să ne păzim: "Vor apare mulţi profeţi mincinoşi, care vor face semne şi minuni mari, în aşa măsură încât să înşele dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi" (NKJV).
Pentru informaţii asupra istoriei de o sută de ani de profeţii false ale organizaţiei Turnului de Veghe, vezi discuţia asupra Deuteronom 18:20-22.
Matei 24:45-47
"Care este într-adevăr robul înţelept şi credincios, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata servitorilor săi, ca să le dea hrana la vremea potrivită? Ferice de robul acela dacă stăpânul, la vremea sa, îl va găsi făcând aşa. Adevărat vă spun, că îl va pune peste toate averile sale" (NWT).
Acesta este un text cheie pentru Martori. Ei interpretează în mod unic această parabolă. În loc să o vadă ca pe un îndemn pentru fiecare creştin, de a fi un rob credincios şi vrednic a lui Cristos, ei cred că organizaţia lor reprezintă "robul înţelept şi credincios" ales, în mod divin, pentru a da "hrană spirituală" celor credincioşi. Această interpretare îi acordă cartierului general al Turnului de Veghe o autorizaţie şi o putere foarte mare în raport cu Martorul simplu. De exemplu, observaţi cum în numărul din 1 decembrie, 1981, al revistei lor, organizaţia este ridicată deasupra Bibliei în aşa fel încât obţinerea vieţii veşnice depinde de Societatea Turnului de Veghe:
"Iehova Dumnezeu a instituit organizaţia Sa vizibilă, robul Său credincios şi înţelept, pentru a-i ajuta pe credincioşii din toate naţiunile să înţeleagă şi să aplice Biblia în viaţa lor. Dacă nu suntem în legătură cu acest canal de comunicare pe care Dumnezeu îl foloseşte, noi nu putem progresa pe drumul vieţii, indiferent cât de mult am citi Biblia (p. 27). Favorizaţi sunt acei ce slujesc în organizaţia locală a "robului credincios şi înţelept", prin care se poate comunica cu Iehova. Ei au făcut o alegere înţeleaptă, deoarece drumul lor duce către ţinta preţioasă a vieţii veşnice...” (p. 31).
În ceea ce mă priveşte, afirmaţiile de mai sus, îndeosebi cea care ridică organizaţia deasupra Bibliei, au constituit picătura care a umplut paharul în relaţia mea cu Societatea Turnului de Veghe. După ce am citit aceste afirmaţii, am început să pun la îndoială pretenţiile organizaţiei, în mod public în Kingdom Hall (Sala Împărăţiei), şi în scrisorile mele "Comentarii către prieteni”. Pentru detalii suplimentare, vezi capitolul 7, "Mărturia autorului”. Din nefericire, majoritatea Martorilor rămân discipoli care urmează orbeşte organizaţia, oriunde i-ar duce.
La început, doar fondatorul societăţii, C. T. Russell era considerat "robul credincios şi înţelept" din Matei 24:45. După moartea sa, a apărut o ruptură în organizaţie, suporterii noului lider, J. F. Rutherford având controlul complet, iar membrii loiali fostului lider formând alte secte, dintre care unele mai există şi azi. Aceşti russeliţi moderni continuă să tipărească cărţile "pastorului" lor, şi să-l considere ca mesager special al lui Dumnezeu pentru biserică. Discipolii "judecătorului" Rutherford susţin că Russell nu a pretins niciodată a fi "robul credincios şi înţelept", ci organizaţia în întregime este instrumentul ales al lui Dumnezeu.
Este foarte greu să-l convingi pe Martor de falsitatea acestei afirmaţii. Ei acceptă tot ceea ce le spune Societatea, deoarece aceasta este canalul de comunicare al lui Dumnezeu. Această convingere este indiscutabilă, deoarece ei consideră că organizaţia lor este singurul grup religios care spune adevărul, o concluzie pe care o apără pentru că ei acceptă tot ceea ce le spune organizaţia. Deşi este un cerc vicios, nu au alt mod de gândire. După studiul biblic prin care individul este adus în organizaţie, el este învăţat să gândească în cerc, nu în linie dreaptă. De aceea poţi discuta cu un Martor ore în şir şi să nu ajungi nicăieri. Metoda lor de discuţie este sinonimă cu spălarea creierului.
Cheia, în spargerea cercului vicios, este furnizarea unor informaţii care să le zgâlţâie gândirea suficient de tare pentru a-i scoate de pe pista circulară pe care au funcţionat până acum. Acesta poate fi un proces lent, îndelungat. Este necesară multă rugăciune şi răbdare. Dar este posibil.
Pentru ajutor, vezi capitolul 6, "Tehnici de împărtăşire a Evangheliei”.
Matei 26:27
"Şi El a luat un pahar, şi după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat zicând: "Beţi toţi din el" (RSV).
Societatea Turnului de Veghe i-a învăţat pe discipolii săi să nu se supună acestei instrucţiuni clare a lui Isus. Când Martorii au celebrarea anuală de comuniune, pâinea şi paharul sunt trecute din mână în mină, majoritatea fără să se împărtăşească. Revista lor din ianuarie 1986 arată că din 7.792.109 participanţi în 1985, doar 9051 s-au împărtăşit. În majoritatea celor 49.716 comunităţi de Martori existente în lume nu sunt membri care se împărtăşesc. De ce? Deoarece liderii îi învaţă că toţi cei care au intrat după 1935 în organizaţie, nu mai pot lua parte la Noul Legământ mijlocit prin Isus Cristos (Evrei 12:24): "Cei din clasa ‘alte oi’ nu fac parte din Noul Legământ şi nu pot participa la împărtăşanie (cina Domnului) (Turnul de Veghe, 15.02.1986, p. 15).
Dar vorbind de legământul dătător de viaţă veşnică, reprezentat prin pâine şi vin, Isus a spus: "Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţa" (Ioan 6:53, NWT). Dacă Martorii se exclud pe ei înşişi de la Noul Legământ, se exclud de la viaţa veşnică. Spune unui Martor să-ţi arate un verset din Biblie unde Isus fixează anul 1935 ca dată a expirării împărtăşaniei pentru toţi credincioşii. Dimpotrivă, Isus spune: "continuaţi să faceţi aceasta în amintirea mea" (Luca 22:19, NWT).
Vezi de asemenea, discuţia asupra Apocalipsa 7:9 pentru detalii suplimentare privitoare la "doctrina 1935" şi Ioan 10:16 referitor la "alte oi”.
Marcu 1:18
"Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt" (RSV).
Vezi discuţia asupra Matei 3:11. Marcu 6:21-25
"Irod a dat o petrecere de ziua sa de naştere. Ea a venit iute la împărat şi i-a cerut: "Vreau să-mi dai imediat pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul" (RSV).
Acesta este unul dintre cele trei pasaje folosite de Martori în argumentarea lor împotriva sărbătoririi zilei de naştere. Vezi discuţia de la Geneza 40:20-22.
Marcu 12:29
"Isus i-a răspuns: "Cea dintâi dintre toate poruncile este aceasta: "Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn" (KJV).
Acesta este un text pe care Martorii îl citează pentru a contrazice doctrina Trinităţii. Ei se axează pe afirmaţia că Dumnezeu este Unul. Dar ceea ce ei nu înţeleg este faptul că Noul Testament revelează aceasta ca o unitate compusă.
Iudeii pre-creştini aveau un motiv serios pentru a nu înţelege această unitate compusă: încă nu fusese revelată. În cazul Martorilor, motivul este altul: adevărul este ascuns de proprii lor lideri.
Spune-i Martorului că eşti de acord cu el că Dumnezeu este Unul. Spune-i că tu nu crezi în trei dumnezei. Apoi pune-i câteva întrebări care să-i stimuleze gândirea: poate acest Singur Dumnezeu adevărat să asculte mai mulţi oameni care se roagă simultan? Poate vorbi Ei mai multor oameni în acelaşi timp? Poate El să facă anumite lucruri simultan, în mai multe locuri?
Dacă Dumnezeu ar dori să viziteze pământul are El nevoie să părăsească cerul în acest scop? Sau poate fi în acelaşi timp şi pe pământ şi în cer, de unde conduce universul? Martorul nu va răspunde. Continuă: nu-ţi cer să fi de acord cu faptul că Dumnezeu a făcut acest lucru, ci doar să te gândeşti: dacă ar vrea să o facă, ar putea? Fără a încerca o definiţie exactă a Trinităţii, ajută-l să-şi deschidă mintea pentru posibilitatea ca unitatea dumnezeirii să fie compusă. Apoi citeşte împreună cu el următoarele pasaje: Geneza 18:1,2, 1 Corinteni 6:19, Coloseni 2:9, Apocalipsa 1:7, 8. Vezi discuţiile asupra acestor versete.
Luca 3:16
"Ioan le-a răspuns: "Eu vă botez cu apă... El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc" (RSV).
Vezi discuţia asupra Matei 3:11.
Luca 16:22-24, 27, 28
"Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în chinuri în Hades, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. El a strigat: "Părinte Avraame, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sunt chinuit groaznic în văpaia asta... trimite-l în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le mărturisească aceste lucruri ca să nu ajungă şi ei în acest loc de chin" (NWT).
Martorii cred că Hades este pur şi simplu mormântul şi că un mort nu este conştient de sine până la înviere. Dar întrucât Isus vorbeşte despre o existenţă conştientă în versetele de mai sus, ei trebuie să facă ceva pentru a răstălmăci acest fapt. Aşa că ei spun că textul de mai sus este o parabolă şi că totul acolo este simbolic. Astfel că Lazăr îi reprezintă pe ucenicii lui Isus, bogatul pe liderii iudei religioşi, Avraam pe Iehova, moartea simbolizează schimbarea care are loc în fiecare în timpul vieţii pământeşti iar chinurile omului bogat reprezintă demascarea liderilor religioşi iudei prin predicile apostolilor. Conform Societăţii, în Luca 16, Isus nu vorbeşte de nici un mort, bun sau rău.
Creştinii sunt în general de acord că istoria lui Lazăr şi a bogatului, este una din multele parabole ale Domnului Isus. Dar examinând şi alte parabole, ne dăm seama că toate sunt ilustraţii bazate pe viaţa reală. De exemplu, un fiu risipitor se întoarce acasă după ce şi-a risipit toţi banii; un om găseşte o comoară într-un ogor, o ascunde într-un loc, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul; un rege face nunta fiului său; un stăpân călătoreşte departe şi se întoarce la robii săi; un om sădeşte o vie, o dă în arendă altora, dar aceştia nu-i dau ce-i datorează, ş.a.m.d.
Tânărul şi-a părăsit cu adevărat căminul şi şi-a risipit moştenirea, iar Isus se foloseşte de familiaritatea ascultătorilor cu aceste circumstanţe pentru a-i învăţa lucruri despre împărăţia lui Dumnezeu. Au fost găsite comori ascunse, oamenii făceau nunţi copiilor lor, stăpânii care plecau departe îşi lăsau toate în grija slujitorilor, oamenii arendau viile, ş.a.m.d. iar Isus a folosit toate aceste lucruri pământeşti pentru a ilustra adevăruri spirituale. Tot aşa, istoria băgatului şi a lui Lazăr, trebuie să folosească o situaţie reală pentru a ilustra una spirituală. Oamenii trebuie să aibă o existenţă conştientă după moarte şi unii dintre ei trebuie că sunt în mod real în chinuri, regretând amarnic viaţa lor trecută. Indiferent de ceea ce ilustrează parabola, subiectul ei, ca şi al tuturor celorlalte spuse de Isus, este luat din realitate.
Amintindu-ne ceea ce Biblia ne descoperă despre mila, compasiunea şi dragostea lui Cristos, noi ştim că Dumnezeu nu este crud şi nu se delectează în a tortura oamenii. Dacă Îl cunoaştem cu adevărat, ne dăm seama că El este mai bun şi mai iubitor decât noi. Aşa că dacă nu reuşim să punem de acord bunătatea lui Dumnezeu cu învăţătura lui Isus despre viaţa după moarte, cauza este în limitarea înţelegerii noastre şi nu în învăţătura Bibliei. Avraam a avut o problemă similară când Dumnezeu l-a anunţat că va distruge Sodoma şi Gomora cu foc şi pucioasă. El l-a întrebat pe Dumnezeu: "Nu va face dreptate Cel ce judecă tot pământul?" (Geneza 18:25). Deci cine e şocat de învăţătura lui Isus trebuie să urmeze exemplul lui Avraam, venind la Dumnezeu în rugăciune, cu problema lui şi cerându-i să-l ajute să se încredinţeze total lui Dumnezeu, chiar şi în problemele pe care nu le înţelege complet. Soluţia nu stă în negarea a ceea ce Biblia spune foarte clar. Deşi Isus Cristos a fost cel mai milos şi mai iubitor dintre toţi cei care au păşit pe acest pământ, El a avut de asemenea cel mai mult de spus despre cele mai neplăcute lucruri care pot interveni în viaţa oamenilor. De exemplu:
"Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor" (Matei 13:41,42).
"Şi El va răspunde: "Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi, depărtaţi-vă de la Mine, voi care săvârşiţi fărădelegea! Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară!” (Luca 13:27, 28).
"Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului, îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 13:49, 50).
"Apoi împăratul a spus slujitorilor săi: Legaţi-l de mâini şi de picioare şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor" (Matei 22:13).
"...dar vai de omul prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru El să nu se fi născut omul acela”. De unde se deduce că moartea nu l-a aruncat pe Iuda în nonexistenţă.
Vezi de asemenea Matei 24:50, 51, Luca 12:46-48, Matei 25:30, Matei 28:24, Marcu 9:47, 48, Luca 6:23-25, Luca 12:4, 5. Iar în revelaţia pe care Isus o dă apostolului Ioan, îngerul Domnului îi spune: "...dacă se închină cineva fiarei... fumul chinurilor lui se suie în sus în vecii vecilor şi zi şi noapte n-are odihnă" (Apocalipsa 14:9-11).
Încheie discuţia întrebându-l pe Martor: "Dacă cineva nu citeşte de loc publicaţiile Societăţii Turnului de Veghe, ci doar cuvintele lui Isus, ce crede el despre acest subiect? Ce au crezut cititorii Bibliei secole de-a rândul până la lansarea doctrinei despre inexistenţa iadului de către ‘pastorul’ fondator Russell în secolul trecut?"
Domnul foloseşte limbaj figurativ - întuneric, foc, tortură, izolare - dar mesajul este clar. El ne învaţă că omenirea va face faţă unor lucruri foarte neplăcute după moarte. El a venit ca Mântuitor pentru a ne salva de la acest destin.
Luca 22:19
"Apoi a luat o pâine, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: "Aceasta semnifică trupul Meu care se dă pentru voi. Continuaţi să faceţi aceasta în amintirea Mea" (NWT).
Organizaţia Martorilor susţine că noii convertiţi de după anul 1935 nu pot deveni o parte a bisericii, a trupului lui Cristos, deci nu pot lua parte la simbolurile cinei ("Adevărul care Conduce la Viaţa Veşnică", Societatea Turnului de Veghe, 1968, p. 80). Aşa că, deşi Biblia lor le spune să continue să facă acest lucru, marea majoritate a Martorilor nu iau parte la cină.
Pentru discuţii suplimentare, vezi discuţiile asupra Matei 26:27 şi Apocalipsa 7:9.
Luca 23:43
Isus a răspuns: "Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”.
Comparaţi această traducere cu cea a Martorilor: Isus i-a spus: "Adevărat îţi spun astăzi: tu vei fi cu Mine în rai”.
Observaţi diferenţa? Este o schimbare foarte mică dar esenţială. În acest context, cuvântul "astăzi" se referă la momentul în care vorbeşte Isus, nu la momentul când tâlharul va fi în rai. Acesta este un alt exemplu de modificare a Bibliei pentru a corespunde doctrinei lor. Ei susţin că tâlharul care l-a rugat pe Isus pe cruce: "Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta", nu a mers cu Isus în paradis, în acea zi. Ei pretind că tâlharul a fost anihilat la moarte, nu a existat în aceşti două mii de ani şi va fi eventual cu Domnul în rai în timpul mileniului.
Dacă îi întrebi pe Martori despre modificările de punctuaţie din acest verset, s-ar putea ca să-ţi citească nota la versetul 43 din ediţia NWT din 1984: "Deşi textul grecesc Westcott and Hort pune o virgulă în textul grecesc înaintea cuvântului "astăzi", virgulele nu erau folosite în originalul grecesc. Ţinând cont de context, noi am eliminat această virgulă”. De fapt, liderii Martorilor au eliminat virgula ţinând cont de doctrină. Totuşi, deoarece ei au menţionat contextul, este util să ne uităm la restul cărţii lui Luca şi la celelalte trei Evanghelii. Isus foloseşte expresia "adevărat îţi spun" sau "adevărat îţi zic" în multe ocazii diferite. Acelaşi cuvânt în greacă este redat prin a spune sau a zice. Cum a redat comitetul de traducere al organizaţiei aceeaşi expresie în diferite locuri unde apare? Ce a făcut cu virgulele? Putem răspunde foarte uşor la această întrebare: ne uităm în Concordanţa Exhaustivă editată de Societatea Turnului de Veghe în 1973 pentru NWT. Căutăm cuvântul "adevărat”. Vom găsi şase versete în Evanghelia după Luca şi 71 versete în cele patru Evanghelii, în concordanţă sunt redate şi cuvintele de dinainte şi după cuvântul "adevărat" în fiecare text. Peste tot există şi virgula, cu excepţia textului din Luca 23:43. Acesta este singurul verset în care punctuaţia este diferită, o dovadă evidentă a modificării textului de către traducătorii organizaţiei, pentru a se potrivi doctrinei sectei.
Pentru discuţii suplimentare despre ceea ce se întâmplă cu oamenii după moarte, vezi Psalmul 146:3, 4 şi Luca 16:22-28. Pentru exemple de modificare a textului în NWT, vezi capitolul 2, "Biblia folosită de Martori" ca şi discuţiile asupra Romani 14:7-9 şi Evrei 1:6.
Luca 24:36-39
"Pe când vorbeau ei despre aceste lucruri, Isus Însuşi a stat în mijlocul lor... dar deoarece ei erau înspăimântaţi şi le era frică, şi-au închipuit că văd un duh. Aşa că El le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vă apar îndoieli în inimile voastre? Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele, Eu însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, pentru că un duh nu are carne şi oase cum vedeţi că am Eu" (NWT).
În contrast cu însăşi Biblia Lor, liderii Martorilor susţin că Cristos cel înviat este un duh şi că "Trupul uman de carne, pe care Isus Cristos l-a dat ca sacrificiu de ispăşire, a fost consumat prin puterea lui Dumnezeu şi nu prin focul de pe altarul Templului de la Ierusalim. Carnea unei jertfe este întotdeauna consumată şi scoasă în afara existenţei, devenind incoruptibilă (cartea Turnul de Veghe: "Lucruri în care este imposibil pentru Dumnezeu să trăiască", 1965, p. 354).
Este evident că organizaţia Martorilor vrea să ne facă să credem opusul a ceea ce Biblia ne învaţă despre aceste lucruri. Ei insistă că trupul lui Cristos nu a fost înviat ci a fost anihilat, iar El a devenit un duh. Dacă asta ar fi adevărat, atunci afirmaţiile Sale din Luca 24:36-39 sunt minciuni, iar invitaţia Sa adresată ucenicilor de a-i pipăi carnea şi a privi rănile din mâini şi picioare ar fi doar un truc prin care să-i înşele.
Înainte de a discuta cele de mai sus, puteţi cere Martorului să citească versetele în care Isus profeţeşte ceea ce se va întâmplă cu trupul său: "Răspunzându-le, Isus le-a zis: ‘Stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.’ Iudeii i-au zis: ‘Acest templu a fost zidit în 46 ani şi Tu îl vei ridica în trei zile?’ Dar El vorbea despre templul trupului Său" (Ioan 2:19-21, NWT).
Martorii au o alegere de făcut: să creadă ceea ce a spus Isus despre învierea Sa trupească, sau să creadă ceea ce spune Societatea Turnului de Veghe.
Ioan 1:1
"La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu" (ASV).
Până în jurul anului 1950, Martorii aveau cu ei o copie ASV (American Standard Version) a Bibliei, deoarece în această traducere apare numele Iehova peste tot în Vechiul Testament. Dar intenţionând să nege divinitatea lui Cristos, ei au constatat că în ASV scrie clar: "Cuvântul era Dumnezeu”. Atunci ei au publicat propria lor traducere, New World Translation, în care Ioan 1:1 apare "Cuvântul era un dumnezeu" (sau "mulţi domni"), aşezându-L pe acelaşi nivel cu Satan, "dumnezeul sistemului acesta" (2 Corinteni 4:4, NWT), sau cu cei numiţi "domni" din 1 Corinteni 8:5.
Organizaţia prezintă NWT drept traducerea anonimă a Comitetului de Traducere a Noii Biblii Mondiale şi refuză să-i identifice pe autori. Ei spun că fac asta pentru ca tot meritul muncii să fie al lui Dumnezeu. Dar se poate observa că acest anonimat îi fereşte pe autori de critică pentru eventualele erori în traducere sau distorsiuni ale textului. De asemenea, ei sunt feriţi de verificarea competenţei calificării lor pentru traducerea Bibliei. De fapt, unii care au părăsit cartierul general al Societăţii, au divulgat faptul că nici unul din membrii comitetului de traducere nu au fost experţi în ebraică, greacă sau aramaică, limbile originale ale cărţilor Bibliei.
Timp de mulţi ani, Martorii au folosit ca suport pentru traducerea lui Ioan 1:1 ("un dumnezeu"), versiunea lui Johannes Greber a Noului Testament (1937). Greber traduce la fel, "un dumnezeu”. Publicaţiile organizaţiei au citat adesea autoritatea versiunii lui Greber pentru a justifica modificări în Biblie:
Ajutor în înţelegerea Bibliei (1969, p. 1134, 1669)
Asigură-te în privinţa tuturor lucrurilor - Ancorează-te de ceea ce e bun (1965, p. 489).
Turnul de Veghe, 15.09.1962, p. 554 şi 15.04.1976, p. 231.
"Cuvântul" - Cine este El? După Ioan (1965, p. 5).
Totuşi, după ce unii din Martori au ieşit din organizaţie şi au făcut publicitate despre spiritismul lui Greber, arătând că acesta a făcut traducerea după cum îi dictau "spiritele", Turnul de Veghe din 1.04.1983, p. 31, scrie:
"Această traducere a fost folosită ocazional în sprijinul anumitor formulări din Ioan 1:1 şi Matei 27:52, 53, aşa cum apar ele în NWT şi în alte versiuni cu autoritate ale Bibliei. Dar aşa cum s-a arătat în prefaţa ediţiei din 1980 a Noului Testament, Johannes Greber s-a folosit de "lumea spiritelor lui Dumnezeu" pentru a traduce pasajele mai dificile. Se spune: "Soţia sa, un medium al lumii Spiritului lui Dumnezeu, a fost de multe ori instrumentul prin care pastorul Greber a primit "cuvintele corecte" de la mesagerii lui Dumnezeu. Turnul de Veghe a considerat că este impropriu să facă uz de o traducere ce are un raport aşa de strâns cu spiritismul (Deuteronom 18:10-12). Erudiţia care stă la baza formulării textelor citate mai sus din NWT, este suficientă şi nu mai este nevoie să apelăm la traducerea lui Greber pentru autoritate. Nu pierdem nimic deci, dacă încetăm să mai folosim Noul Testament tradus de el”.
S-ar părea că Societatea doar ce a descoperit conexiunile spiritiste ale lui Greber şi s-a pocăit pe loc, renunţând să-i mai folosească traducerea. De fapt, nu aşa stau lucrurile. Ei ştiau de activitatea spiritistă a lui Greber încă din 1956. În revista din 15.02.1956, organizaţia îi avertizează pe cititori să se ferească de Johannes Greber şi de traducerea sa. În articolul "Comunicarea cu lumea spiritelor - scopul şi legile sale", ei scriu că "este foarte clar că spiritele în care crede ex-preotul Greber, l-au ajutat în traducerea sa" (p. 111).
În afară de traducerea lui Greber şi de traducerea deformată NWT, toate celelalte versiuni în engleză traduc "Cuvântul era Dumnezeu", ceea ce este conform şi cu exclamaţia apostolului Toma, numindu-L pe Isus "Domnul meu şi Dumnezeul meu" (Ioan 20:28). NWT Îl numeşte pe Isus "Dumnezeu" în Ioan 20:28 şi în Isaia 9:6. De fapt în Interliniarul Împărăţiei din 1985 editat de Martori, arată că în greacă este scris literal Isus este "Dumnezeul" (HO THEOS) în Ioan 20:28.
Oricine crede că Tatăl este Dumnezeu, în timp ce Fiul este doar "un dumnezeu", trebuie să citească Isaia 43 şi 44 unde Cuvântul inspirat respinge această noţiune: “Înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, nici după Mine nu va fi. Eu, chiar Eu sunt DOMNUL, şi în afară de Mine nu este nici un Mântuitor... este oare un dumnezeu în afară de mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!" (Isaia 43;10,11, 44:6, MLB).
Pentru informaţii suplimentare asupra divinităţii lui Cristos şi asupra încercărilor traducătorilor organizaţiei de a o ascunde, vezi discuţiile la Geneza 18:1, 2, Exod 3:14, Psalmul 110:1, Isaia 9:6, Daniel 10:13, 21, Ioan 8:57, Ioan 20:21 şi Evrei 1:6.
Ioan 3:3, 7
"Drept răspuns, Isus i-a zis: Foarte adevărat îţi spun, dacă nu se naşte cineva din nou, el nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu... Voi oamenii trebuie să vă naşteţi din nou" (NWT).
Deşi aceste cuvinte apar chiar în Biblia lor, Martorii nu cred că ei trebuie să se nască din nou. "Asta nu se referea decât la cei 144.000 de unşi. Nu se referă la ‘mulţimea mare’ care va trăi pe pământ în timpul Împărăţiei. "Eu îi aparţin ei", acesta este răspunsul tipic dat de Martor, dacă îl întrebi despre naşterea sa din nou (vezi discuţiile asupra Ioan 10:16, Apocalipsa 7:4 şi 7:9 despre doctrinele lor în privinţa celor 144.000, a "altor oi" şi a "marii mulţimi"). Organizaţia i-a învăţat că "alte oi" nu au nevoie de naşterea din nou, deoarece ei vor trăi veşnic în paradisul terestru restaurat cu supuşi ai împărăţiei (Turnul de Veghe, 15.02.1986).
Primul pas este să citeşti împreună cu Martorul din biblia lui la Ioan 3:3-15. Observaţi că Isus nu face nici o excepţie: "Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. Apoi citeşte la 1 Ioan 5:1: "Oricine crede că Isus este Cristosul, este născut din Dumnezeu... "şi întreabă-l pe Martor dacă expresia "oricine crede", lasă pe cineva în afară. Al treilea text este Galateni 4:5, 6 unde Biblia spune că Cristos a venit "ca noi, la rândul nostru, să primim înfierea. Acum, deoarece voi sunteţi fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre care strigă "Ava, Tată!" (NWT). Întreabă-l dacă el a fost înfiat de Dumnezeu, primind personal Duhul Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, în inima sa, aşa cum scrie în text. În conformitate cu doctrina organizaţiei, Martorul va răspunde "nu”.
Ultimul pas este citirea textului din Romani 8 la versetul 14. Arată-i că textul discută înfierea despre care el a afirmat că nu-l priveşte. Apoi citeşte împreună cu el versetele 1 la 7, comentând asupra contrastului între a umbla în firea pământească şi a umbla în Duhul. Şi acum ajungeţi la punctul crucial al versetelor 8 şi 9: "Deci cei ce sunt în armonie cu carnea nu pot să placă lui Dumnezeu. Totuşi, voi sunteţi în armonie nu cu carnea, ci cu Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte cu adevărat în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, nu este al Lui" (NWT). Aminteşte-i Martorului că el recunoaşte că nu a primit Duhul lui Cristos în inima lui, neavând înfierea, nefiind născut din nou. Rezultă că el nu poate fi plăcut lui Dumnezeu şi că el nu aparţine lui Dumnezeu. Probabil că va fi nevoie să recitiţi împreună Romani 8. Deoarece acest pasaj este rareori studiat în Kingdom Hall, Martorul simplu nu este familiarizat cu el. Dacă reuşeşte să-l înţeleagă, textul are un efect şocant asupra lui. Eu ştiu asta, deoarece după 13 ani de activitate în organizaţie, când am întâlnit aceste versete, aproape că m-am prăbuşit. După scurt timp, am mărturisit nevoia mea după Mântuitor şi L-am rugat să primesc Duhul lui Cristos în inima mea. Şi - slăvit să fie Dumnezeu! - El a răspuns rugăciunii mele.
Dar să nu fi dezamăgit dacă, în loc să răspundă cu o rugăciune, Martorul va replica justificându-se. Atunci când am citit Romani 8, eu eram deja cercetat de câteva săptămâni, citeam Biblia şi mă hotărâsem să părăsesc organizaţia. Este nevoie de un timp considerabil, luni sau ani, pentru ca informaţia să încolţească şi să producă schimbări la un Martor. Plantează atent şi udă cu răbdare, apoi Dumnezeu va face să crească (1 Corinteni 3:6).
Ioan 4:23
"Totuşi, vine ceasul şi acum a şi venit, cânt închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi adevăr, deoarece desigur, astfel de închinători aşteaptă Tatăl" (NWT).
Martorii folosesc acest verset în predicarea lor de la uşă la uşă. După ce dă bineţe, el întreabă: "La ce Dumnezeu vă închinaţi? Care este Numele Lui?" Dacă răspunsul este "Domnul" sau "Dumnezeu", Martorul spune: "Acesta este un titlu. Care este numele lui Dumnezeu?" Mulţi răspund "Isus", iar Martorul va deschide Biblia la Ioan 4:23, va citi şi va comenta: "Nu sunteţi un închinător adevărat, pentru că vă închinaţi Fiului. Iar Biblia spune că trebuie să vă închinaţi Tatălui. Cunoaşteţi numele Tatălui?" Apoi el intră în argumentarea standard despre numele Iehova. Acesta este un mod obişnuit pentru predicarea Martorilor: negarea divinităţii Fiului; închinarea se acordă doar Tatălui, Iehova. Pentru a-i instrui pe noii elevi în această doctrină, ei îi plimbă cu mare atenţie prin Biblie, ocolind pasaje ca Isaia 9:6, Matei 28:9, Ioan 1:1, 8:58, 59, Coloseni 2:9, Evrei 1:6 şi altele, toate revelând divinitatea lui Cristos şi legitimitatea închinării lui Cristos. De fapt traducătorii NWT, au tradus cuvântul grec "proskuneo" (a te închina, a te supune) în mod selectiv. Atunci când el e folosit în legătură cu Tatăl, ei traduc "a te închina", iar în legătură cu Fiul, traduc "a te supune”.
După ce te declari de acord că închinarea se acordă Tatălui, întreabă-l pe Martor dacă el respectă dorinţele Tatălui. Va răspunde " Sigur că da!" Roagă-l să citească din biblia lui la Ioan 5:23, unde se spune că Tatăl cere ca "toţi să-L cinstească pe Fiul tot aşa cum cinstesc pe Tatăl”. Dacă el nu-I dă onoare închinându-se Fiului, atunci închinarea sa la Tatăl este în zadar, deoarece tot în acest verset se scrie: "Cel ce nu-L onorează pe Fiul, nu onorează nici pe Tatăl care L-a trimis”.
Vezi de asemenea Geneza 18:1, 2, Exod 3:14, Psalmul 110:1, Isaia 9:8, Daniel 10:13, 21 şi Evrei 1:6.
Ioan 6:53
"Isus le-a zis: "Adevărat vă spun, că dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului şi dacă nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă" (NWT).
Acesta este un verset important de citat în discuţia cu Martorii. Ei au fost învăţaţi să refuze nu numai participarea la împărtăşanie, ci şi viaţa nouă care vine în toţi aceia care-şi pun încrederea în sângele vărsat pe cruce de Domnul nostru. Ei se exclud singuri de la Noul Legământ ratificat prin sângele lui Cristos.
Pentru sugestii cum trebuie discutate cu ei aceste lucruri, vezi Matei 26:27 şi Apocalipsa 7:9.
Ioan 8:58
"Adevărat, adevărat vă spun, înainte să se nască Avraam, Eu sunt" (RSV).
Pentru a evita implicaţiile privitoare la divinitatea lui Cristos, traducătorii organizaţiei au schimbat cuvintele lui Cristos în NWT: “Înainte ca Avraam să existe, Eu am existat" (NWT).
Vezi, discuţia de la Exod 3:14 unde Dumnezeu se descoperă lui Moise.
Ioan 10:16
"Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un Păstor" (NKJV).
Interpretarea obişnuită a acestui text, este următoarea: Isus le spune ucenicilor iudei că va veni o vreme când şi neamurile, "alte oi", vor veni la credinţă. Societatea Turnului de Veghe explică astfel: "alte oi" sunt puse în contrast cu "turma mică" din Luca 12:32: "Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia”. "Turma mică" este formată din cei 144.000 credincioşi unşi cu duh, ce alcătuiesc trupul lui Cristos şi merg în cer. Toţi ceilalţi credincioşi intră în categoria "alte oi" şi vor trăi viaţa veşnică pe pământ. Ocazia de a intra în "turma mică" s-a consumat în 1935, după cum spune doctrina. Aproximativ 99% din Martorii contemporani se consideră că fac parte din "alte oi”.
Această problemă s-ar părea că are doar o natură academică dacă "alte oi" n-ar fi excluse decât de la intrarea în cer, dar ei sunt excluşi şi de la Noul Legământ mijlocit de Cristos, cât şi de la toate celelalte promisiuni biblice pentru membrii trupului lui Cristos.
Pentru a combate împărţirea creştinilor în două clase, cereşti şi pământeşti, vezi discuţiile de la Apocalipsa 7:4 (turma mică) şi Apocalipsa 7:9 (marea mulţime şi alte oi).
În afară de marea majoritate a Martorilor, în clasa "alte oi" intră şi toţi credincioşii pre-creştini, inclusiv Avraam, Isaac, Iacov şi profeţii. Ei nu merg în cer. Şi totuşi, în Evrei 11, după ce sunt enumeraţi bărbaţi şi femei, credincioşi pre-creştini, inclusiv patriarhii şi proorocii care au fost "străini şi călători pe pământ" se spune că: "Ei doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea Dumnezeu... le-a pregătit o cetate”. Ce fel de cetate în patria cerească? Evident, Cetatea Dumnezeului Celui Viu, Ierusalimul ceresc”.
Vezi de asemenea discuţiile de la Psalmul 87:9, 11, 29, Psalmul 115:16, Luca 23:43, Apocalipsa 7:9.
Ioan 14:28
"...dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: "Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine”.
Acesta este un verset favorit al Martorilor în argumentarea lor împotriva divinităţii lui Cristos. Ei încep prin a cita din Crezul Atanasian: “În Trinitate nimeni nu este mai înainte sau după altul, nimeni nu este mai mare sau mai mic, ci toţi sunt co-egali”. Apoi ei vor citi acest verset care contrazice crezul.
Explicaţia este foarte simplă: Isus vorbea despre Sine în perioada când El făcea ceea ce este scris în Filipeni 2:6, 7: "El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor”. Evident, Isus putea spune atunci că "Tatăl Meu este mai mare decât Mine”. Fiul devenise atunci mai prejos decât îngerii (Evrei 2:9), pentru a fi Mântuitorul lumii.
Vezi de asemenea discuţiile la Isaia 9:6, Ioan 1:1, Ioan 20:28, Apocalipsa 1:7, 8.
Ioan 16:13
"Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare”.
Pasajul Ioan 16:7-15 poate fi folosit foarte bine atunci când discutaţi problema Duhului Sfânt cu Martorii. Ei neagă atât divinitatea, cât şi personalitatea Duhului Sfânt, considerându-L o forţă activă impersonală. Dar aici Isus se referă în mod clar la Duhul Sfânt prin pronumele personal "El" şi spune că Duhul vorbeşte, aude, etc., activităţi ce denotă identitatea unei persoane.
Vezi de asemenea Geneza 1:1, 2, Matei 3:11, Faptele Apostolilor 2:4, Faptele Apostolilor 5:3, 4, 1 Corinteni 6:19.
Ioan 17:3
"Viaţa veşnică înseamnă aceasta, ca ei să ia cunoştinţă de Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi de Acela pe care L-ai trimis Tu, de Isus Cristos" (NWT).
Unul din versetele foarte citate de Martori este Ioan 17:3. Ei îl folosesc în două moduri diferite:
În primul mod, ei au tradus ceea ce de obicei este redat ca "a cunoaşte", prin "a lua cunoştinţă”. Aceasta le permite să le ofere celor vizitaţi studii făcute de organizaţia lor pentru a lua cunoştinţă despre Dumnezeu. Cei care acceptă, sunt comutaţi repede de la Biblie la studii publicate de organizaţie. În acest mod, persoanele contactate “învaţă întotdeauna şi nu ajung niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului" (2 Timotei 3:7). Isus Cristos Însuşi ne descoperă că El este "Calea, Adevărul şi Viaţa" şi că "nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6). "Faptele" care umplu cărţile Turnului de Veghe nu vor suplini niciodată lipsa cunoaşterii lui Isus Cristos, Adevărul viu. Toate cunoştinţele despre o persoană nu valorează cât relaţia cu acea persoană. Creştinismul real implică înfierea de către Dumnezeu şi a ajunge să-L cunoşti în mod real. Vezi Galateni 4:5, 9; Romani 8:14-39. Cunoştinţele asigurate de Turnul de Veghe nu vor asigura niciodată aceste lucruri.
Al doilea mod în care Martorii folosesc Ioan 17:3, este negarea divinităţii lui Isus. Ei arată că Isus Îl numeşte pe Tatăl "singurul Dumnezeu adevărat" şi face distincţie de "Cel pe care L-ai trimis Tu, Isus Cristos". Desigur că problema relaţiei Tată, Fiu şi Duhul Sfânt în cadrul Sfintei Treimi este destul de complexă şi chiar creştinismul biblic poate în cel mai bun caz, "să vadă ca într-o oglindă, în chip întunecos", dar aşteptăm vremea când vom fi acasă cu Domnul şi când "vom vedea faţă în faţă" (1 Corinteni 13:12). Acum putem vedea totuşi suficient ca să ne dăm seama că Martorii răstălmăcesc şi deformează Ioan 17:3.
Dacă referirea lui Isus la Tatăl ca "singurul Dumnezeu adevărat" trebuie luată în sensul excluderii lui Isus din divinitate, acelaşi principiu al interpretării ar trebui aplicat epistolei lui Iuda 4, unde Isus Cristos este numit "singurul nostru Stăpân şi Domn" (NWT). Ar trebui exclus Tatăl ca Stăpân şi Domn. Totuşi, Martorii vorbesc despre Tatăl ca "Domnul Iehova”. Şi Duhul Sfânt este numit Domn în 2 Corinteni 3:17. Este evident că atât în Iuda 4 cât şi în Ioan 17:3, nu se aplică nici Tatălui, nici Fiului şi nici Duhului Sfânt exclusivitatea sugerată de cuvântul "Singurul" (singurul Dumnezeu, singurul Domn).
Vezi de asemenea, Geneza 18:1, 2, Exod 3:14, Psalmul 110:1, Isaia 9:6, Ioan 1:1, Ioan 20:21, Apocalipsa 1:7, 8.
Ioan 20:25
"Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ’L-am văzut pe Domnul!’ Dar el le-a zis: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, cu siguranţă că nu voi crede" (NWT).
Este bine de discutat acest pasaj cu Martorii, deoarece ei neagă faptul că El a murit pe cruce. Ei consideră pe cei ce cred acest lucru a fi păgâni sau "religioşi falşi”. Organizaţia lor susţine că Isus a fost pironit pe un "stâlp de tortură", un lemn vertical fără bara transversală. Oriunde apare cuvântul "cruce", ei au pus cuvântul "stâlp de tortură”.
Ilustraţiile lor Îl arată pe Isus cu mâinile aduse împreună deasupra capului, cu un singur cui care-I străpunge ambele mâini. Ani de-a rândul, publicaţiile Turnului de Veghe l-au arătat pe Isus pătimind în acest fel, cu un singur cui care-I fixează mâinile de "stâlpul de tortură”. Dar ce spune Scriptura? Un singur cui bătut în mâinile Sale, sau două cuie ţintuindu-I mâinile la capetele opuse ale barei transversale? În Ioan 20:25, chiar în versiunea NWT, Toma vorbeşte de cuiele din mâinile Domnului, nu de "cuiul" din ilustraţiile Turnului de Veghe.
Iată că organizaţia nu a curăţat foarte atent Biblia: au scos doar cuvântul "cruce’, dar au uitat să mai scoată şi un cui din mâinile lui Isus. Au rămas, în chiar biblia lor, dovezi că Isus a murit pe o cruce, nu pe un "stâlp de tortură”.
Ioan 20:28
"Drept răspuns, Toma I-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu" (NWT).
Da, acest verset apare în realitate în biblia Martorilor! Probabil că va fi schimbat într-o ediţie ulterioară, dar cât mai este acolo, poate fi folosit în discuţia cu Martorii pentru a demonstra divinitatea lui Isus. Toma, deşi s-a îndoit mai mult timp decât ceilalţi apostoli, L-a acceptat în final pe Cristos nu ca pe un "dumnezeu", ci ca Domn şi Dumnezeu. Pentru Martori, acest verset este destul de dificil de mânuit, deoarece ei nu vor să recunoască divinitatea lui Cristos. Ei interpretează acest verset în două moduri:
Pentru cei mai puţin cunoscători, se spune că Toma a fost atât de surprins să-L vadă pe Isus pe care-L ştia mort, încât a exclamat: "Doamne Dumnezeule!", fără ca prin aceasta să-L declare pe Isus Dumnezeu. Răspunsul poate fi: "Crezi că Toma a luat în deşert numele lui Dumnezeu? Asta ar fi blasfemie! Cu siguranţă că Toma nu a făcut una ca asta”. Apoi citim în versetul următor ceea ce a spus Isus despre Toma. Dacă el ar fi luat în deşert numele lui Dumnezeu, Isus l-ar fi mustrat. Dar Isus recunoaşte că Toma a crezut. A crezut cu adevărat că Isus este Domn şi Dumnezeu.
Martorii mai sofisticaţi, vor recurge la procedura recomandată la pag. 213 în cartea Raţionamente din Scriptură, scoasă de Societatea Turnului de Veghe în 1985. Se remarcă faptul că Ioan 20 se încheie cu afirmaţia: "Lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Pentru Martori, faptul că Tatăl este Dumnezeu şi Isus este Fiul Tatălui, automat exclude divinitatea lui Isus. Dar nu asta ne învaţă Scriptura (vezi versetele listate mai jos). Martorul poate cita şi Ioan 20:17, unde Isus se referă la Tatăl ca "Dumnezeul Meu", ceea ce pentru ei înseamnă că Isus nu e Dumnezeu. Totuşi, în Evrei 1:10, Tatăl Îl numeşte "Domn" pe Fiul şi asta nu pune la îndoială faptul că şi Tatăl este "Domn".
Deoarece Martorii se referă la Isus ca la un "dumnezeu’, în contrast cu Tatăl care este "Dumnezeul", ar fi bine să ştim cum este scris în Biblia Interliniară a Împărăţiei (1985). Textul în engleză, cuvânt cu cuvânt scris sub textul în greacă, se traduce: "Domnul meu şi Dumnezeul meu" (Ioan 20:28).
Vezi de asemenea Geneza 18:1, 2, Isaia 9:6, Daniel 10:13, 21, 12:1, Apocalipsa 1:7, 8 şi alte versete relevante listate în Indexul pe Subiecte.
Faptele Apostolilor 1:5
"Căci Ioan a botezat cu apă, dar după câteva zile, voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt" (NIV).
Vezi discuţia similară la Matei 3:11.
Faptele Apostolilor 2:4
"... toţi s-au umplut cu duh sfânt" (NWT).
În cartea intitulată "Poţi trăi veşnic în paradisul terestru" (1982), se susţine că această umplere nu s-a făcut cu o persoană, ci cu o forţă activă a lui Dumnezeu. În felul acesta ei resping doctrina Trinităţii. "Cum poate fi Duhul Sfânt o persoană dacă a umplut în acelaşi timp 120 ucenici?" La pagina 41, există o întrebare de studiu (la care se aşteaptă răspuns): "Cum dovedeşte turnarea duhului sfânt peste ucenicii lui Isus, că acesta nu este o persoană?"
Dar aceste argumente nu dovedesc nimic. Dacă turnarea Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 2:33, 10:45) ar fi o dovadă împotriva personalităţii, atunci nici apostolul Pavel nu este o persoană deoarece scrie: "Sunt turnat...” sau: ” ...sunt deja turnat" (Filipeni 2:17, 2 Timotei 4:6, NWT). Dacă se poate spune despre apostolul Pavel că este "turnat", atunci folosirea aceleaşi expresii pentru Duhul Sfânt nu constituie o dovadă împotriva personalităţii Sale.
De asemenea, în Vechiul Testament se spune despre Cristos, "am fost turnat ca apa" (Psalmul 22:14). Aplicând argumentul Martorilor, chiar şi Cristos devine o forţă impersonală. Acest argument al Martorilor este în mod clar, o aberaţie.
Dar ce putem spune despre umplerea ucenicilor cu duh sfânt? Departe de a susţine punctul de vedere al Martorilor, acest verset dovedeşte de fapt opusul şi anume că Duhul Sfânt este Domnul Dumnezeu Însuşi. El este acela care "umple totul în toţi" (Efeseni 1:23), "plinătatea Celui ce umple totul în toţi”.
Chiar şi NWT redă aceasta: "Acela care umple toate lucrurile în toate”. Întreabă-l pe Martor dacă Acela care umple pe toţi ucenicii, nu este o persoană divină. Apoi arată-i că Duhul Sfânt poate vorbi (Faptele Apostolilor 13:2), mărturisi (Ioan 15), spune ceea ce aude (Ioan 16:13), şi se întristează (Isaia 63:10, NWT). În final, roagă-l să citească 2 Corinteni 3:17. Majoritatea traducerilor spun: "Domnul este Duhul”. Biblia Martorilor spune: "Iehova este Duhul”. În mod clar, Scripturile afirmă că Duhul Sfânt este o persoană divină, nimeni altcineva decât Dumnezeu Însuşi.
Vezi de asemenea discuţiile asupra Matei 3:11, Ioan 16:3, Faptele Apostolilor 5:3, 4 şi 1 Corinteni 6:19.
Faptele Apostolilor 5:3, 4
"Petru i-a zis: "Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşiei? ...N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu”.
După ce Martorul a citit acest text, întreabă-l pe cine a minţit Anania? Petru menţionează de două ori: L-a minţit pe Duhul Sfânt, L-a minţit pe Dumnezeu. Rezultă foarte clar că Duhul Sfânt este o persoană, (cum poate cineva să mintă o forţă?), şi această persoană este Dumnezeu. Va trebui să citeşti de câteva ori acest pasaj pentru ca Martorul să înţeleagă. Ei sunt aşa de obişnuiţi să se gândească la Duhul Sfânt ca la o forţă activă a lui Iehova, încât mintea lor se blochează când trebuie să formuleze ideea că Duhul Sfânt este de fapt o persoană. Un singur pasaj nu-l va convinge pe Martor. Vezi de asemenea discuţiile la Ioan 16:13, Romani 8:26, 27, şi 1 Corinteni 6:19. Martorul poate să obiecteze la ideea de personalitate a Duhului Sfânt, spunând că acesta poate fi turnat şi că oamenii pot fi botezaţi şi umpluţi cu El. La aceste obiecţiuni, vezi Matei 3:11 şi Faptele Apostolilor 2:4.
Faptele Apostolilor 7:59, 60
"Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: "Doamne Isuse, primeşte duhul meu!" Apoi a îngenunchiat şi a strigat: "Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!" (NIV).
Martorii nu se roagă niciodată lui Isus. Ei au fost învăţaţi că rugăciunile trebuie adresate doar Tatălui, pe care-L numesc Iehova. Dacă este auzit că se roagă lui Isus, va fi judecat de un comitet şi exclus, în cazul când nu se pocăieşte de acest "păcat”.
Dar pasajul de mai sus îl arată pe Ştefan rugându-se lui Isus, Domnul înviat. În biblia Martorilor, în versetul 60, în loc de "Doamne" este scris Iehova, în schimb în versetul 59 a fost păstrat "Doamne Isuse”.
Martorul îţi va spune că Ştefan nu se ruga lui Isus, ci chiar vorbea cu El, pentru că Îl vedea faţă în faţă. În acest caz, uitaţi-vă în context. Viziunea din versetul 56 are loc când Ştefan era în Ierusalim, în faţa tribunalului Sinedriului iudeu. Când le-a spus că vede pe Isus în cer la dreapta Tatălui, iudeii s-au înfuriat, l-au scos afară din cetate şi l-au omorât cu pietre. Vorbele spuse de Ştefan în versetul 59 nu au unitate de timp şi spaţiu cu viziunea din versetul 56, de aceea argumentul Martorilor nu este valabil.
Faptele Apostolilor 15:28, 29
"Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie, adică să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi”.
Martorii folosesc acest verset împreună cu regulile privitoare la hrană din Vechiul Testament pentru a justifica refuzul transfuziei de sânge. Ei consideră pasajul de mai sus ca o lege a lui Dumnezeu ce extinde prohibiţia iudaică a sângelui la biserica creştină din toate timpurile. Cum a tratat biserica timpurie scrisoarea sinodală? Ca ceva permanent? Curvia este în mod evident interzisă pentru totdeauna, dar celelalte lucruri menţionate? Pavel discută despre carnea jertfită idolilor în 1 Corinteni, arătând că "un idol este tot una cu nimic", şi că "nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm" (1 Corinteni 8:8). El avertizează despre pericolul de a fi pricină de poticnire în cazul când mâncăm faţă de cei care sunt proaspeţi convertiţi de la idolatrie. Dar în general creştinii sunt liberi să mănânce "din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului" (1 Corinteni 10:25, 27).
Este clar că apostolul Pavel nu a considerat ca o lege permanentă pentru biserică interdicţia privitoare la carnea jertfită idolilor din Faptele Apostolilor 15. Nu există bază biblică pentru a susţine că afirmaţia despre sânge din acelaşi text, ar avea valabilitate şi astăzi.
Dar chiar dacă ar avea, nu s-ar referi la transfuzia de sânge, ci la mâncare. A lua o regulă ce se aplică la mâncare şi a o aplica la o procedură medicală folosită pentru a salva un om în pericol, înseamnă a ta purta ca fariseii care-L condamnau pe Isus pentru vindecarea făcută în Sabat (Luca 6:6-11). Un articol publicat în revista Concord Monitor (New Hampshire) în 8 decembrie 1984, relatează cazul unui Martor bolnav de cancer care a acceptat o transfuzie de sânge. Liderii religioşi au venit şi l-au interogat la spital şi apoi l-au exclus. Ne putem imagina că fariseii ar fi procedat la fel - dar Isus?
Vezi de asemenea Geneza 9:4 şi Levitic 7:26, 27.
Romani 8:8, 9
„... şi cei care sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi în carne, voi sunteţi în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte cu adevărat în voi. Oricine nu are Duhul lui Cristos, nu este al Lui" (RSV).
Acest pasaj este foarte bun pentru a le arăta Martorilor nevoia lor de a fi născuţi din nou, ca şi copii ai lui Dumnezeu. Ei speră să fie plăcuţi lui Dumnezeu prin faptele pe care le fac, dar ei rămân încă “în carne, de aceea nu pot să placă lui Dumnezeu", indiferent cât de multe fapte fac ei.
Citeşte capitolul 8 din Romani, de la versetul întâi până la 17 inclusiv. Vezi şi discuţia de la Ioan 3:3.
Romani 8:26, 27
"Tot astfel-şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu" (NKJV).
Martorii întâlnesc rareori acest pasaj în studiile lor, deoarece liderii lor preferă să-l ignore sau să-l omită. Nu se potriveşte cu doctrina lor despre Duhul Sfânt. După ce citeşti aceste versete cu Martorul, întreabă-l dacă o "forţă activă poate mijloci pentru noi cu suspine negrăite. Chiar şi în biblia lor, Duhul "pledează" pentru noi. Poate pleda o forţă impersonală? Pentru a-l ajuta să înţeleagă mai mult despre personalitatea şi divinitatea Duhului Sfânt, vezi Ioan 16:13, Faptele Apostolilor 5:3, 4 şi 1 Corinteni 6:19.
Romani 14:7, 9
"Nici unul din noi nu trăieşte pentru sine şi nici unul din noi nu moare pentru sine. Dacă trăim, pentru Domnul trăim şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Cristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să fie Domn şi peste cei morţi şi peste cei vii" (RSV).
Acesta este un exemplu excelent pentru a demonstra că biblia Martorilor, NWT, este deformată pentru a corespunde doctrinelor Turnului de Veghe. Aşa cum este redat în RSV şi în orice altă traducere, acest pasaj arată relaţia noastră cu Cristos, atât în viaţă, cât şi în moarte. Dar iată cum au modificat textul traducătorii NWT:
"Nici unul de fapt nu trăieşte doar pentru sine şi nici unul nu moare doar pentru sine; pentru că dacă trăim, trăim pentru Iehova şi dacă murim, murim pentru Iehova. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai lui Iehova Pentru că de aceea a murit şi a înviat Cristos, ca El să fie Domn şi peste cei morţi şi peste cei vii" (NWT).
Traducând acelaşi cuvânt grecesc "Kyrios" atât cu "Iehova" cât şi cu "Domn", Societatea a creat un non-sequitar logic - versetul 9 nu mai decurge logic din ideea precedentă. Liderii Martorilor susţin că Iehova este numele lui Dumnezeu Tatăl, pe când Isus Cristos este doar o fiinţă creată, un înger. În pasajul de mai sus redat în NWT, discuţia trece de la Dumnezeu la o fiinţă creată, deci versetul 9 nu mai este legat logic de ceea ce s-a spus mai înainte. Nu este nevoie să fii expert în greacă pentru a-ţi da seama că ceva este suspect în modul cum a fost tradus acest pasaj de Societatea Turnului de Veghe. În traducerea lor apar două persoane, dar dacă ne uităm în Interliniarul Împărăţiei al societăţii. În textul grecesc apare acelaşi cuvânt "Kyrios" (Domn), atât în versetul 8 cât şi 9. Pentru a fi consecvenţi, redarea în altă limbă ar trebui să folosească acelaşi cuvânt "Domn" în ambele versete. De ce oare nu au folosit Martorii cuvântul Iehova în toate poziţiile? Pentru că atunci versetul 9 ar fi apărut astfel: "Căci Cristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să fie Iehova şi peste cei morţi şi peste cei vii", ceea ce ar fi total inacceptabil pentru teologia Martorilor!
În multe alte moduri, NWT modifică textul pentru a se potrivi doctrinelor organizaţiei, în loc să fie numită "Versiunea Turnului de Veghe", ar trebui numită "perversiunea Bibliei" făcută de Turnul de Veghe.
Vezi de asemenea capitolul 2 al acestei cărţi.
1 Corinteni 1:10
"Vă îndemn fraţilor, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire”.
Societatea Turnului de Veghe foloseşte acest verset pentru a impune membrilor o uniformitate exagerată, incredibilă pentru cei de afară. Martorii, în loc să fie iritaţi de acest lucru, se laudă cu totala lor supunere faţă de Societate, ca fiind dovada că doar ei sunt adevăraţi creştini, deoarece doar ei "vorbesc toţi în armonie şi sunt uniţi în aceeaşi minte şi acelaşi fel de gândire”.
Ei sunt instruiţi în mod concret să nu primească şi să nu citească literatură religioasă de la cei pe care îi întâlnesc (Turnul de Veghe, 1.05.1984, p. 31), să nu asculte la critici adresate organizaţiei lor (Turnul de Veghe, 15.05.1984), şi să nu adreseze critici asupra modului cum liderii lor rezolvă problemele (Turnul de Veghe, 15.01.1984). Mai mult, li se recomandă "să uite gândirea independentă şi să asculte sfaturile date de Dumnezeu prin organizaţia lui vizibilă şi să lupte împotriva gândirii independente" (Turnul de Veghe, 15.01.1983).
Dar le-a scris apostolul Pavel corintenilor că trebuie nu numai să elimine diviziunile dintre ei, dar să se şi supună total unor lideri umani. Întocmai ca nişte roboţi? Nicidecum! Scrisoarea lui Pavel către romani arată că în biserica timpurie era destul loc pentru manifestarea libertăţii individuale:
"Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul care este slab nu mănâncă decât verdeţuri. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit... Dacă unul consideră anumite zile mai sfinte decât altele şi dacă altul le socoteşte pe toate la fel, fiecare trebuie să fie liber pentru a-şi urma propria convingere" (Romani 14:2).
În calitate de creştini, noi trebuie să fim uniţi în lucrurile de bază ale credinţei noastre. Noi toţi Îl urmăm pe Cristos ca Domnul nostru, Îl considerăm Mântuitorul nostru, dar există de asemenea şi loc pentru diversitate. Noi putem avea păreri atât de deosebite, încât nu ne putem aduna laolaltă în anumite ocazii. De exemplu, la un banchet nu pot participa şi cei ce mănâncă de toate, şi cei ce sunt vegetarieni. Ori la sărbătorirea unei zile "sfinte", nu pot veni aceia care nu o consideră sfântă. Dar aceste deosebiri nu trebuie să rupă legătura de dragoste care ne uneşte ca fraţi şi surori în Cristos. Atunci când ne întâlnim cu un frate care gândeşte altfel decât noi, îl vom primi bine fără să "ne apucăm la vorbă asupra părerilor îndoielnice" (Romani 14:1). Arătaţi-i Martorului că dragostea şi nu conformitatea exagerată realizează "legătura desăvârşirii (Coloseni 3:14), sau "legătura perfectă a unităţii" (NWT).
endw
În discuţia cu un Martor, trebuie plecat de la recunoaşterea faptului că regretăm diviziunile din biserică. Unele dintre acestea se datorează tradiţiilor care s-au dezvoltat în locuri geografice diferite, în naţiuni diferite, izolate de bariera limbilor diferite. Altele au apărut datorită diferenţelor de opinii între oameni care respectau Biblia şi acceptau domnia lui Cristos şi se respectau unii pe alţii, dar problemele asupra cărora au diferende, nu sunt clar elucidate în Scriptură. Soluţia nu constă în a găsi un lider autoritar ca toţi ceilalţi creştini să accepte opinia lui. S-a încercat acest lucru de multe ori şi aceasta a dus la diviziuni şi mai adânci. De fapt există numeroase grupuri religioase exclusiviste, care pretind că sunt singurii "creştini adevăraţi”. Societatea Turnului de Veghe este doar una din multele grupări de acest fel. Calea spre adevărata unitate creştină nu este în excluderea celor care nu sunt de părerea ta.
Martorii trebuie învăţaţi să se gândească şi la o problemă în care organizaţia nu respectă sfatul Bibliei. Este vorba de problema sărbătorilor sau a zilelor "sfinte”. Aşa cum s-a remarcat mai sus, Romani 14:5, 6 dă libertate unor creştini să respecte anumite zile speciale, pe care alţi creştini nu le respectă. Totuşi Martorii care celebrează Crăciunul sau Paştele sau chiar Ziua Mamei sunt imediat interogaţi, judecaţi şi excluşi din organizaţie şi nici familia, nici prietenii nu trebuie să aibă legătură cu ei.
Pentru detalii suplimentare asupra supunerii Martorilor faţă de instrucţiunile organizaţiei, vezi Matei 24:45 şi Apocalipsa 19:1.
1 Corinteni 6:19
"Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu...”.
Iată un mod de a-i demonstra unui Martor divinitatea Duhului Sfânt.
În afară de templul Dumnezeului Adevărat din anticul Ierusalim, Scriptura menţionează multe alte temple: templul lui Dagon (1 Samuel 5:2), templul lui Zeus (Faptele Apostolilor 14:13), templul lui Artemis (Faptele Apostolilor 19:35) şi altele. Fiecare era templul cuiva, a unui dumnezeu fals sau al Dumnezeului Adevărat. Dar Biblia arată că şi trupul fizic al fiecărui creştin, devine un templu. Al cui? Al Duhului Sfânt. Necunoscând personalitatea Duhului Sfânt şi faptul că El e Dumnezeu Însuşi, Martorii nu pot înţelege această învăţătură a Scripturii, că Dumnezeu este prezent personal în fiecare credincios. Interliniarul Împărăţiei redă cuvânt cu cuvânt acest text, care arată că Duhul Sfânt este viu şi locuieşte în creştini.
Promisiunea acestei relaţii intime, minunate cu Dumnezeu este dată de Isus când spune: "Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veci, Duhul Adevărului... voi Îl cunoaşteţi pe El, pentru că rămâne în voi şi va fi cu voi" (Ioan 14:16, 17).
Roagă-te ca Martorii lui Iehova să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu în acest mod intim.
Vezi de asemenea Ioan 16:13 şi Faptele Apostolilor 5:3, 4.
1 Corinteni 8:6
"Totuşi, pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn, Isus Cristos prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi”.
Aplicând acest verset, Martorii susţin că nu este decât un singur Dumnezeu Tatăl, iar Isus Cristos nu este Dumnezeu. Dar dacă ei ar fi consecvenţi în raţionamentul acesta, l-ar aplica şi la ceea ce urmează: "Există un singur Domn, Isus Cristos", deci Tatăl nu este Domn. Dar ei vorbesc mereu de Iehova ca Domn, de aceea nu le place această concluzie. Trebuie să le arăţi că ori aplică raţionamentul şi asupra părţii a doua a versetului, ori nu-l aplică de loc.
De fapt Scriptura foloseşte termenii Dumnezeu şi Domn interschimbabili. Diferiţi dumnezei falşi sunt numiţi şi "domni”. Tatăl este numit atât Dumnezeu, cât şi Domn, iar Fiul este numit de asemenea prin amândoi termenii. Apostolul Toma se adresează lui Isus ca "Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Liderii organizaţiei îi învaţă pe discipoli să vadă în 1 Corinteni 8:6 un contrast care de fapt nu există.
Vezi de asemenea discuţiile de la Isaia 9:6, Ioan 1:1, Ioan 17:3, Ioan 20:21, Apocalipsa 1:7, 8.
1 Corinteni 11:3
"Dar vreau să ştiţi că Cristos este capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Cristos”.
Martorii folosesc şi acest verset încercând să nege divinitatea lui Cristos. Dar acest pasaj nu sprijină doctrina lor că Cristos este un înger creat de Dumnezeu. Arată doar principiul autorităţii. În familie capul femeii este bărbatul. Înseamnă acest lucru că femeia este inferioară bărbatului? Sau că reprezintă o formă inferioară de viaţă? Nicidecum! Dumnezeu a vrut ca cineva să acţioneze drept cap al femeii şi a încredinţat acest rol bărbatului. Tot aşa, în Trinitate Tatăl este capul, fără ca aceasta să diminueze divinitatea Fiului.
Vezi de asemenea Isaia 9:6, Ioan 1:1, Ioan 20:28, Coloseni 2:9 şi Apocalipsa 1:7,8.
Coloseni 1:15
"El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel dintâi născut din toată zidirea”.
Martorii citează acest verset ca o dovadă că Isus nu este Dumnezeu, ci doar primul înger creat de Dumnezeu. Dar oare termenul "cel dintâi născut" semnifică în Biblie doar faptul de a fi creat ori născut? Termenul este adesea folosit în Scriptură pentru a semnifica prioritatea în importanţă sau rang şi nu ordinea în timp a naşterii. De exemplu, cere Martorului să deschidă la Psalmul 89:27. Acest verset vorbeşte despre regele David, care a fost cel mai tânăr, ultimul născut dintre fii lui Iese, departe deci de a fi “întâiul născut" în sens temporal. Dar iată ce spune Dumnezeu aici: "Iar Eu îl voi face întâiul născut...”. Dumnezeu nu inversează ordinea de naştere a fiilor lui Iese, făcând să se nască David primul. Psalmul arată ridicarea în rang, în poziţie a lui David faţă de ceilalţi.
Pentru a demonstra că termenul are această semnificaţie şi în Coloseni 1:15 atunci când este vorba de Cristos, cere-i Martorului să se uite la context. În versetul 18, Cristos este identificat cu "Capul" şi cu "Cel dintâi născut" şi aceasta pentru ca “în toate lucrurile să aibă întâietatea”. Apoi faptul că “în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii", exprimă divinitatea lui Cristos.
Vezi Daniel 10:13-21 şi Daniel 12:1.
Coloseni 2:9
"Căci în Cristos locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii”.
Acest verset trebuie folosit în mod obligatoriu când se dovedeşte unui Martor divinitatea lui Cristos. Este util să-l citim în diferite traduceri: "Fiindcă în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii (KJV), "Deoarece în Cristos există în formă umană totul din Dumnezeu (LB), “În El îşi găseşte locuinţa, în formă umană întreaga plinătate a divinităţii (Biblia în engleza vorbită, tradusă de S. Byington, publicată de Turnul de Veghe în 1972).
Traducerea NWT caută să schimbe semnificaţia acestui verset, redându-l astfel: "Deoarece în El locuieşte trupeşte toată plinătatea calităţii divine", dar în ediţia cu concordanţă şi în Interliniar se admite că termenul grec tradus de ei prin "calitate divină", înseamnă literal "dumnezeire”.
2 Timotei 3:16,17
"Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să disciplineze în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent şi echipat complet pentru orice faptă bună" (NWT).
Martorii vor declara că sunt de acord cu acest pasaj şi că îl citează adesea. În practică însă, ei nu cred cu adevărat ultima parte. Ei nu cred că un om este echipat complet şi pe deplin competent dacă nu are cărţile şi revistele organizaţiei lor. Biblia singură nu este de folos.
Noi creştinii avem de asemenea cărţi şi reviste creştine, concordanţe şi dicţionare biblice, etc. Noi considerăm că această literatură este utilă şi instructivă, dar nu credem că fără ea nu putem înţelege mesajul Evangheliei, nu putem fi plăcuţi lui Dumnezeu şi nu putem avea viaţa veşnică. Sunt numeroase mărturiile celor care au intrat în relaţie cu Isus doar prin citirea Bibliei.
Martorii cred că pentru ca cineva să fie salvat, trebuie să aibă literatura organizaţiei. Comentând asupra cărţilor de studii biblice ale Societăţii, Turnul de Veghe din 15.09.1910, pagina 298, spune: "Mai mult, noi nu numai nu credem că oamenii pot vedea planul divin în Biblie dacă studiază singuri Biblia, dar noi am înţeles că dacă cineva renunţă şi după zece ani, să mai folosească aceste studii şi citeşte doar Biblia, în doi ani ajunge în întuneric fără ele. Pe de altă parte, dacă el foloseşte Studiile scripturale cu trimiteri fără să citească nici o pagină din Biblie, el va fi în lumină”.
Au abandonat oare Martorii astăzi această concepţie a fondatorului organizaţiei, Taze Russell? În Turnul de Veghe din 1.12.1981, pagina 27, este scris: "Iehova Dumnezeu a creat organizaţia Sa vizibilă, robul credincios şi înţelept, format din oameni unşi cu duh, pentru a-i ajuta pe credincioşii din toată lumea să înţeleagă şi să aplice corect Biblia în viaţa lor. Dacă nu suntem în legătură cu acest canal de comunicare pe care-l foloseşte Dumnezeu, nu vom progresa pe drumul vieţii, indiferent cât de mult am citi Biblia”. Aceeaşi idee ca a lui Russell! Doar Scriptura inspirată nu este suficientă pentru a-l face pe un creştin "deplin competent şi echipat complet" (1 Timotei 3:17), după părerea Martorilor.
Ce se întâmplă când un Martor citeşte doar Biblia, nu şi cărţile şi revistele organizaţiei? Societatea face o afirmaţie uimitoare, când se referă la cei ce părăsesc organizaţia: "Ei spun că este suficient să citeşti exclusiv Biblia, fie singur, fie în grupe mici în case. Dar ceea ce este straniu, prin aceste "citiri ale Bibliei" ei se reîntorc la învăţăturile apostate conţinute în comentariile făcute de clerul creştinătăţii acum 100 ani" (Turnul de Veghe, 15.08.1981, p. 28, 29).
Deci Societatea Turnului de Veghe admite că Martorii care citesc numai Biblia încetează să mai creadă în doctrinele organizaţiei şi se reîntorc la doctrinele bisericii creştine. A cui doctrină este deci bazată cu adevărat pe Biblie? Răspunsul reiese evident din afirmaţia de mai sus a Societăţii.
Evrei 1:6
"Dar când duce iarăşi pe pământul locuit pe Cel dintâi născut, zice: "Toţi îngerii să I se închine Lui" (NWT, ediţiile din 1953, 1961, 1970).
Când au apărut aceste ediţii, referirea la închinarea către Isus Cristos a scăpat foarfecii cenzurii. Toate celelalte referiri la închinarea către Isus fuseseră înlăturate din traducerile NWT. Începând cu ediţia din 1971, şi acest verset a fost schimbat: "Toţi îngerii lui Dumnezeu să se supună Lui”.
Contextul acestui verset este foarte semnificativ. Întreg capitolul arată superioritatea lui Cristos faţă de îngeri. Dar Societatea Martorilor afirmă că Cristos este un înger. Nu-i de mirare că versetul trebuia schimbat pentru a elimina ideea închinării către Fiul lui Dumnezeu!
Rădăcina în limba greacă este "proskuneo", care se poate traduce prin "a se închina" sau "a se supune", în funcţie de context sau de poziţia traducătorului. Roagă-l pe Martor să deschidă la Apocalipsa 22:8, 9 în Traducerea Interliniară a Împărăţiei, unde proskuneo poate fi găsit în textul grec. Apostolul Ioan spune: "M-am aruncat la picioarele îngerului ca să mă închin lui (proskuneo). Dar el mi-a zis: "Fereşte-te! Nu face una ca asta!... Închină-te lui Dumnezeu!" (proskuneo). Remarcă faptul că închinarea pe care îngerul a refuzat s-o primească şi care trebuie dată lui Dumnezeu, este aceeaşi pe care Tatăl porunceşte să fie dată Fiului Său Isus în Evrei 1:6, de unde reiese că Isus nu este un înger, ci Dumnezeu.
Apocalipsa 1:7,8
"Iată! El vine pe nori, şi orice ochi Îl va vedea şi cei ce L-au străpuns şi toate neamurile pământului vor plânge din pricina Lui. Da. Amin. "Eu sunt Alfa şi Omega" spune Iehova Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic" (NWT).
Dacă Isus Cristos este arătat a fi "Alfa şi Omega" şi “Începutul şi Sfârşitul", în timp ce biblia Martorilor spune că şi Iehova este "Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşitul", rezultă că Isus Cristos este Dumnezeu atotputernic. Dacă Martorii nu admit aceasta, atunci trebuie că ei citesc Biblia cu ochelari speciali.
Puteţi discuta aceste versete cu un Martor folosind propria lor biblie, NWT.
Apocalipsa 1:7, 9 spune că vine cineva. Acel cineva a fost străpuns. Cine a fost străpuns atunci când a fost ţintuit pe lemn? Isus! Dar în versetul 8 se spune că Cel ce vine este Iehova Dumnezeu. S-ar putea să fie vorba de două persoane care vor veni? Nu, deoarece versetul vorbeşte doar de o singură persoană care vine. Apocalipsa 1:8 arată că Iehova este Alfa şi Omega. În Apocalipsa 22:12,13 se spune: "Iată! Eu vin curând... Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă...”. Deci Iehova Dumnezeu vine curând. Dar iată răspunsul la ştirea că "Eu vin curând": "Amin! Vino, Doamne Isuse!" (NWT).
Se poate face observaţia că Alfa şi Omega sunt prima şi respectiv ultima literă a alfabetului grec. Deci Alfa şi Omega înseamnă acelaşi lucru cu Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Apoi întreabă cine vorbeşte în Apocalipsa 2:8? Cine este Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat...? Evident, este Isus! Cu cine S-a identificat Isus când S-a numit "Cel dintâi şi Cel de pe urmă? Aşa se descrie pe Sine în Vechiul Testament doar Dumnezeul Atotputernic. Isus ştia că atât Ioan, care avea de transmis Apocalipsa, cât şi cititorii Cuvântului lui Dumnezeu, îşi vor aduce aminte de acest versete: "Eu sunt Cel dintâi şi tot Eu sunt şi Cel de pe urmă. Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile... (Isaia 48:12, 13). "Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi. Eu, Eu sunt Domnul şi în afară de Mine nu este nici un Mântuitor!” (Isaia 43:10,11).
Remarcă faptul că expresia "Cel dintâi şi Cel de pe urmă" este folosită în Apocalipsa 22:13 ca referire la Iehova Dumnezeu: "Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşitul”. Şi totuşi Ioan scrie: "...El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel Viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor! (Apocalipsa 1:17, 18).
Aminteşte-i Martorului că el a citit în biblia lui că Iehova Dumnezeu este Cel ce vine, Cel ce vine curând, Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, singurul Mântuitor. De asemenea a citit că Isus Cristos, Mântuitorul nostru este de asemenea Cel ce vine, Cel ce vine curând, Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Dacă Martorul nu reuşeşte să tragă singura concluzie corectă că Isus Cristos este Dumnezeu Atotputernic, roagă-l să citească şi Coloseni 2:9: "În El locuieşte trupeşte toată plinătatea calităţii divine" (NWT). Sau, cum scrie în NIV: “În Cristos locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii”.
Vezi şi Geneza 18:1, 2, Exod 3:14, Isaia 9:6 şi Ioan 1:1.
Apocalipsa 3:14
“Îngerului bisericii din Laodiceea, scrie-i: "Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu”.
Acest verset este alt verset favorit al Martorilor în încercarea de a dovedi că Cristos este doar o fiinţă creată, primul înger pe care L-a făcut Dumnezeu. "Iată", zic ei, "Isus este începutul zidirii lui Dumnezeu!" Dar ar trebui să vorbească mai cu grijă. Ei spun că Dumnezeu Tatăl este Cel ce vorbeşte şi în Apocalipsa 21:6 şi în 22:13, dar El se intitulează în ambele “începutul”. Deci aceasta trebuie că înseamnă altceva decât "primul lucru creat, prima creaţie”.
În fiecare din aceste texte, în limba greacă apare cuvântul "arche", cuvânt care în Expository Dictionary of New Testament are următoarele înţelesuri: început, putere, magistrat, conducător. Biblia Turnului de Veghe traduce pluralul acestui cuvânt prin "oficiali guvernamentali" la fel ca în Luca 12:11. Este rădăcina cuvintelor arhiepiscop, arhiereu, arhitect, care desemnează pe şeful unui grup de oameni. Astfel Apocalipsa 3:14 spune că Isus este "conducătorul creaţiei lui Dumnezeu”. Deci nu se poate afirma că Apocalipsa 3:14 Îl declară pe Cristos drept o fiinţă creată.
Vezi şi Indexul pe subiecte la "Isus Cristos”.
Apocalipsa 7:4
"Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi, o sută patruzeci şi patru de mii, din toate triburile fiilor lui Israel" (NWT).
Societatea Turnului de Veghe susţine că biserica creştină sau trupul lui Cristos este limitată la 144.000 persoane. Numărarea lor a început la Rusalii, în primul secol şi s-a încheiat în 1935. Noii credincioşi de după anul 1935 nu mai pot face parte din cei 144.000, ci formează o clasă secundară numită "mulţimea cea mare" sau "alte oi”. Dintre cei 144.000, au mai rămas aproximativ 9000 în viaţă, toţi bineînţeles fiind Martorii lui Iehova. Dintre milioanele de Martori care trăiesc acum, doar rămăşiţa, cei 9000, au speranţa cerului şi numai ei pot participa la împărtăşania cu pâine şi vin.
Ca şi în cazul altor simboluri din cartea Apocalipsei, semnificaţia numărului 144.000 este o problemă controversată chiar şi între creştinii adevăraţi. Trebuie să recunoaştem deschis acest lucru în faţa Martorilor, arătându-le totodată că interpretarea lor este greşită.
Apocalipsa 7:4 spune că cei 144.000 fac parte dintre fii lui Israel, dar Martorii susţin că biserica creştină este simbolic prezentată ca "Israelul spiritual" şi deci cei 144.000 aparţin tuturor naţiunilor. Dar dacă citim versetele următoare, ne lămurim că nu au dreptate: "Din tribul lui Iuda 12.000 erau pecetluiţi, din tribul lui Ruben 12.000, din tribul lui Gad, 12.000, etc. Cum ar fi putut fi specificat mai clar Israel, decât prin listarea celor douăsprezece seminţii care constituie naţiunea?
Martorii pot răspunde că referirea la cei 12.000 din fiecare seminţie este pur simbolică. Dar dacă ar fi aşa, atunci şi suma celor douăsprezece numere este tot simbolică, 144.000. Totuşi Martorii spun că acest număr nu este simbolic. Ei îl consideră literal. Iată cum din nou, interpretarea lor duce la o contradicţie.
Apocalipsa 7:9
"După aceea m-am uitat, şi iată! o mare mulţime pe care nu putea s-o numere nimeni, din toate neamurile şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând în faţa tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe şi fiecare cu ramuri de finic în mâini" (NWT).
Societatea Turnului de Veghe susţine că în anul 1935 Dumnezeu a încetat să mai cheme oamenii la speranţa cerească prin unire cu Cristos. Din acel an s-a format o clasă secundară de credincioşi, în afara trupului lui Cristos, a căror speranţă este să trăiască veşnic în trup, pe pământ. Aceştia constituie "marea mulţime" din Apocalipsa 7:9.
Aceasta este una din cele mai importante doctrine ale Societăţii Turnului de Veghe. Ea formează baza de convingere a milioanelor de Martori cum că:
1. Ei nu pot deveni membri ai trupului lui Cristos (1 Corinteni 12:27).
2. Ei nu pot fi născuţi din nou (Ioan 3:3).
3. Ei nu intră în mpărăţia Cerească a lui Cristos (2 Timotei 4:18).
4. Ei nu pot primi botezul cu Duhul Sfânt (1 Corinteni 12:13).
5. Ei nu se pot împărtăşi cu pâine şi vin (1 Corinteni 10:16).
6. Ei nu intră în Noul Legământ mijlocit de Cristos (Evrei 12:24).
7. Ei nu pot fi complet îndreptăţiţi prin credinţa în Isus Cristos (Romani 3:26).
Astfel Societatea foloseşte "doctrina 1935" pentru a împiedica pe membrii ei să aibă cu Dumnezeu relaţia promisă în Noul Testament tuturor credincioşilor.
Unde spune Biblia că intrarea în "Trupul lui Cristos" se încheie în anul 1935? Nicăieri! Liderii pretind că a fost o "străfulgerare": preşedintele Turnului de Veghe, J. F. Rutherford a primit o "revelaţie specială a adevărului divin”. Ei nu pot aduce un suport biblic în legătură cu anul 1935. În loc să se întoarcă la Biblie, ei spun: "Aceste fulgerări de lumini profetice au pregătit fundamentul discursului profetic asupra "Mulţimii celei mari" din 31 Mai 1935, ţinut de preşedintele Societăţii Turnului de Veghe în Washington D.C., la Convenţia Martorilor lui Iehova. Ce revelaţie a adevărului divin!" (Turnul de Veghe, 01.03.1985, p. 14).
Nădejdea cerească a fost oferită, subliniată şi accentuată până în anul 1935. Apoi când "străfulgerările de lumină" au revelat înţelesul "marii mulţimi" din Apocalipsa 7:9, accentul a început să se pună pe nădejdea pământească (Turnul de Veghe, 1.02.1982). Această învăţătură nu are nici o bază biblică. Scriptura prezintă în detaliu Vechiul Legământ pentru iudei şi Noul Legământ pentru creştini, dar nu menţionează un al treilea aranjament pentru adunarea unei "mari mulţimi" în vederea unei speranţe pământeşti după 1935. În plus, versetele citate de Martori din Apocalipsa localizează "marea mulţime" în "faţa tronului şi înaintea Mielului", “în Templul său" şi “înaintea tronului lui Dumnezeu", toate aceste locuri fiind cereşti şi nu pământeşti, aşa cum susţin Martorii.
De fapt referinţa la o "mare mulţime" strigând cu glas tare şi zicând: "Mântuirea o datorăm Dumnezeului nostru!...”. este foarte asemănătoare cu formularea dintr-un alt verset în NWT, şi anume Apocalipsa 19:5, 6 unde invitaţiei "Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui care vă temeţi de El, cei mici şi cei mari" îi răspunde "glasul unei mari mulţimi”. Dar în Apocalipsa 19:1 Scriptura afirmă că este vorba de "un glas puternic al unei mari mulţimi în cer”.
Odată ce dovediţi că interpretarea dată de organizaţie este greşită, nu are rost să continuaţi discuţia asupra identităţii adevărate a "marii mulţimi”. Acum Martorul este pregătit să asculte Evanghelia reală a lui Cristos, deoarece a văzut că Societatea nu deţine adevărul.
Se poate citi rugăciunea lui Isus din Ioan 17:20-24: "Eu mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor... Tată, în ceea ce priveşte pe cei ce Mi i-ai dat Tu, doresc ca ei să fie împreună cu Mine acolo unde sunt Eu, ca ei să vadă slava Mea...”. Rugăciunea lui Isus este ca toţi ucenicii Săi prezenţi şi viitori să fie împreună cu El pentru a privi slava Sa. Arată-i Martorului că rugăciunea se aplică la toţi ucenicii viitori care-şi pun încrederea în Cristos. Spune-i că El doreşte să-l ia în împărăţia Sa cerească, indiferent dacă a devenit credincios înainte sau după anul 1935.
Vezi de asemenea discuţia asupra cerului şi pământului la Psalmul 37:9, 115:16 şi Ioan 10:16, discuţia despre împărtăşanie la Matei 26:27 şi discuţia despre "marea mulţime" la Apocalipsa 19:1.
Apocalipsa 19:1
"După aceste lucruri am auzit glasul puternic a unei mari mulţimi în cer" (NWT).
Societatea Turnului de Veghe produce o spălare a creierelor atât de puternică, încât discipolii se pot uita la negru şi-l văd alb, dacă organizaţia le-a cerut acest lucru. Că aceasta nu este o exagerare, a dovedit-o discuţia pe care am avut-o cu o membră a organizaţiei, care a bătut la uşa mea în vara anului 1983. Ea n-a ştiut că eu fusesem înainte Martor, altfel nu mi-ar fi adresat nici un cuvânt. Discuţia a decurs în felul următor:
David Reed: "Am auzit că dumneavoastră credeţi că faceţi parte dintr-o "mare mulţime" care va primi viaţa veşnică pe pământ, în loc de a merge în cer. Puteţi să-mi arătaţi "marea mulţime" în Biblie?"
Martora: "Da, aşa spune Biblia. Iată, în Apocalipsa 7:9. Şi eu sper să fac parte din aceea "mare mulţime" care va trăi veşnic pe pământ”.
David Reed: "Dar Apocalipsa 7:9 plasează "marea mulţime" în cer, înaintea tronului lui Dumnezeu, nu-i aşa?"
Martora: "Sigur, tronul lui Dumnezeu este în cer, dar "marea mulţime" este pe pământ. Toată creaţia este înaintea tronului lui Dumnezeu”.
David Reed: "Nu cred că versetul localizează "marea mulţime" înaintea tronului, într-o manieră aşa de generală. Dar să căutăm şi alt pasaj în care Apocalipsa vorbeşte despre "marea mulţime", de pildă în Apocalipsa 19:1”.
Martora: "Desigur! Este scris: "După aceste lucruri, am auzit glasul puternic al unei mari mulţimi în cer”.
David Reed: "O mare mulţime, unde?"
Martora: "Marea mulţime este pe pământ".
David Reed: "Spune asta versetul? Citiţi-l din nou”. Martora: "Spune cer, dar marea mulţime este pe pământ”.
David Reed: "Cum puteţi spune că marea mulţime este pe pământ când Biblia afirmă că este în cer?"
Martora: "Nu înţelegeţi! Noi avem oameni la cartierul nostru general din Brooklyn, New York, care ne tălmăcesc Biblia. Ei pot dovedi că marea mulţime este pe pământ. Eu nu pot să explic asta foarte bine. O clipă, vă rog!"
Ea a ieşit afară şi a chemat în ajutor o altă Martoră, aflată la câteva case mai departe, dar aceasta m-a recunoscut că sunt un fost Martor şi conversaţia s-a încheiat. Dar deja mă lămurisem că un Martor se poate uita la cuvântul "cer" în Biblie, şi-l citeşte "pământ", dacă organizaţia a cerut asta. Când cele două Martore au părăsit locuinţa mea, mi-am amintit de cartea "1984" a lui George Orwell. Mi-am amintit de modelul îngrozitor al statului totalitar unde oricine ştie că "Fratele Cel Mare te vede", aşa că "tot ce spune Partidul că este adevărat, este adevărat", şi că "doi plus doi fac cinci, dacă Partidul spune aşa”. Într-adevăr, organizaţia impune acest mod de gândire membrilor săi. (Alt paralelism între societatea Martorilor şi societatea totalitară a lui Orwell sunt puse în evidenţă în cartea "Lumea orwelliană a Martorilor" de Gary şi Heather Botting, 1984, Universitatea din Toronto.)
Pentru informaţii suplimentare asupra problemei cer-pământ, vezi Ioan 10:16 şi Apocalipsa 7:9. În ceea ce priveşte spălarea creierelor, vezi capitolele Matei 24:45, 1 Corinteni 1:10 şi "Mărturia Autorului”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu