Cei care se roagă ţin în viaţă flăcările veghetoare ale credinţei. De cele mai multe ori nici nu le cunoaştem numele. Acesta este cazul unuia care s-a rugat întro zi, cu mult timp în urma. Numele său nu este important. El este important, nu pentru ceea ce era, ci pentru ceea ce a făcut.
El s-a dus la Isus în numele unui prieten. Prietenul său era bolnav, şi Isus putea să-l ajute şi cineva trebuia să se ducă la Isus, aşa că cineva s-a dus. Alţii s-au îngrijit de omul bolnav în alte moduri. Unii au adus mâncare; alţii au asigurat tratamentul; iar alţii au mângâiat familia. Fiecare rol a fost crucial. Fiecare persoană a fost de ajutor, însă nici unul nu a fost mai vital decât cel care s-a dus la Isus.
Ioan scrie: „Surorile au trimis pe cineva la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubeşti este bolnav!” (Ioan 11:3, sublinierea îmi aparţine).
Cineva a purtat rugămintea. Cineva a bătătorit poteca. Cineva s-a dus la Isus în numele lui Lazăr. Şi pentru că cineva s-a dus, Isus a răspuns.
În economia cerului, rugăciunile sfinţilor sunt un bun de mare preţ. Ioan, apostolul, ar fi de acord. El a scris întâmplarea lui Lazar şi a fost atent să arate această secvenţă: Vindecarea a început când rugămintea a fost făcută.
Fraza pe care prietenul lui Lazăr a folosit-o nu a valorat nimic. Când i-a spus lui Isus despre boală, El a zis, „cel pe care-l iubeşti este bolnav”. Puterea rugăciunii, cu alte cuvinte, nu depinde de cel care face rugăciunea, ci de Cel care aude rugăciunea.
Putem şi trebuie să repetam această frază în multe feluri. „Cel pe care îl iubeşti este bolnav, trist, înfometat, singur, înfricoşat, deprimat”. Cuvintele rugăciunii variază, însă răspunsul nu se schimbă niciodată. Mântuitorul aude rugăciunea. El face tăcere în Cer pentru a nu pierde nici un cuvânt. Învăţătorul a auzit rugămintea. Isus S-a oprit din ceea ce făcea şi a luat aminte la cuvintele acelui om. Acest curier anonim a fost auzit de Dumnezeu.
Mesajul lui Ioan este critic. Poţi să vorbeşti cu Dumnezeu pentru că Dumnezeu aude. Vocea ta contează în Ceruri. El te ia foarte în serioas. Când intri în prezenţa Sa, participanţii se întorc înspre tine pentru a-ţi asculta vocea. Nu trebuie să te temi că vei fi ignorat. Chiar dacă te bâlbâi sau te împleticeşti, chiar dacă ceea ce ai de zis nu impresionează pe nimeni, îl impresionează pe Dumnezeu – şi El ascultă.
Atent. Cu grijă. Rugăciunile sunt onorate ca nişte bijuterii preţioase. Purificate şi împuternicite, cuvintele se ridică ca un miros plăcut către Domnul nostru. „Fumul de tămâie, împreună cu rugăciunile sfinţilor, s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu”(Ap. 8:4). Incredibil. Cuvintele tale nu se opresc până nu ajung chiar la tronul lui Dumnezeu.
Cineva apelează şi flota Cerului apare. Rugăciunea ta pe pământ activează puterea lui Dumnezeu în Ceruri.
Tu eşti o persoană din împărăţia lui Dumnezeu. Rugăciunile tale îl determină pe Dumnezeu să transforme lumea. Poate că nu vei înţelege misterul rugăciunii. Nu ai nevoie s-o faci. Însă acest lucru este clar: Acţiunile în Cer încep când cineva se roagă pe pământ. Ce gând minunat!
Când tu vorbeşti, Isus aude.
Şi când Isus aude, lumea este transformată.
Toate acestea pentru că cineva s-a rugat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu